Dinamici sociale şi economice în perioada de tranziţie (3)

Eu: Nu cred că se va întâmpla mare lucru până când nu vom avea încă o nouă cădere. Poate că guvernele vor face anumite schimbări  dacă se vor confrunta cu o nouă criză.

Ral: Când se vor confrunta cu prima criză majoră, sigur vor acţiona. Nu vor avea alternative.

Eu: Din câte mi-ai transmis acum câteva luni, asta s-ar întâmpla între 2016-2025. Dar mai spuneai că, până atunci, vom mai avea încă două mici crize, care vor fi asemănătoare cu cea din 2008. Nici la acestea nu vor reacţiona?

Ral: Mai au ceva bani la dispoziţie, plus câteva tactici de manipulare a fluxurilor financiare din zonele asiatice. După care vor ajunge la fundul sacului de bani şi de idei.

Eu: Totuşi, îmi este foarte greu să înţeleg. Au bani, au mijloace de producţie, au cu ce, există cerere pe piaţă, şi iată că lucrurile o iau razna. Parcă ar fi un ambuteiaj cauzat de lipsa semafoarelor. Poate că este nevoie de o legislaţie mai bună. Poate că acum vor face acele corecţii...

Ral: Ai făcut o remarcă bună. Numai că ambuteiajele nu apar din cauza lipsei semafoarelor, ci din cauza indisciplinei. La fel este şi în economie, doar că aici indisciplina este înlocuită de lăcomie, înşelăciune, amăgire.

Eu: Ce e de făcut?

Ral: Trebuie să înţelegi că acum există o altfel de „cerere”. Este „cererea internă”. Oamenii nu se mai simt împliniţi căutând în exterior, îmbuibându-se, sau acumulând tot felul de posesiuni. Nu se mai simte nevoia de creştere pe zona materială, ci pe cea spirituală. Consumismul capitalist este pe sfârşite. Asta îi sperie la culme pe economişti şi finanţişti. Deja o simt cu toţii, deşi nu o recunosc.

Eu: Şi totuşi, avem nevoie de produse materiale.

Ral: Adevărat ce spui, dar nu în halul în care s-a ajuns. Oamenii s-au săturat să fie înlănţuiţi de credite pentru toată viaţa. Noile vibraţii cer dezvoltarea armonioasă. Iar pe plan „intern” sunteţi cu mult în urmă. Va fi o sete de spiritualitate cum nu a mai fost până acum. Va fi o mare schimbare în ceea ce priveşte „cererea”.

Eu: Mai spuneai de interzicerea păstrării capitalului. Ar putea fi o soluţie nefericită, pentru că asta înseamnă a-i obliga pe investitori să folosească banii câştigaţi chiar dacă există riscul de a-i pierde.

Ral: Nu neapărat o obligaţie de a-i scoate pe pieţe, ci se poate merge pe impozitarea progresivă, începând cu o anumită sumă.

Eu: Pare a fi împotriva libertăţii economice.

Ral: Atunci de ce vor să facă acest lucru cu ţăranii care nu-şi pot munci pământul?

Eu: Îmi sună a dublă impozitare.

Ral: Ar fi un impozit pe venit şi un altul pentru stagnare.

Eu: Dacă statul ar impune un impozit pe depozit, să zicem 5% pe an, crezi că banii economisiţi vor ajuta la ceva?

Ral: Depinde ce faci cu banii respectivi. Pentru o perioadă ar mai aranja lucrurile.

Eu: Deci soluţia, din câte am înţeles, ar fi stratificarea economiei, iar fiecare strat ar avea propriul sistem financiar. Care ar fi deci primul strat?

Ral: Cel guvernamental. Guvernul trebuie să iniţieze politici de securitate alimentară, energetică şi locativă.

Eu: Statele bogate au aşa ceva. Pentru cei care nu au un venit sigur le sunt puse la dispoziţie locuinţe sociale, ba chiar şi un ajutor social decent.

Ral: Va fi nevoie de un efort mai mare. Va creşte destul de mult numărul lor.

Eu: Poate că mai bine s-ar crea locuri de muncă.

Ral: Trebuie să înţelegi că veţi avea mari probleme cu cererea şi oferta. Eu îţi spun că lucrurile vor degenera de la an la an. Altminteri, riscaţi ca în tranziţia spre noile vibraţii să aveţi parte de anarhie, conflicte interne grave, secesiuni sau chiar conflicte pe zone mai întinse. Încurajaţi dezvoltarea spirituală, altfel noile vibraţii vor amplifica tendinţele antagoniste.

Eu: Ok, dar de unde bani pentru aşa ceva? Nu cred că un impozit suplimentar pentru firmele de construcţii, către firmele care exploatează resursele naturale, sau din impozitul pe capitalul nefolosit, sunt o soluţie. Tot nu ar ajunge. Nici dacă s-ar lua de la sănătate, armată sau din aria administrativă.

Ral: Ar rezolva o mare parte din probleme. Ai uitat de exploatarea resurselor ciclice.

Eu: Deci primul strat ar fi dat de mecanismele sigure ale economiei precum agricultura şi exploatarea resurselor naturale. Acest strat ar semăna cu un fel de comunism.

Ral: Doar ar semăna. Resursele sunt ale tuturora, nu doar ale unora. Toţi ar avea dreptul la o mică felie de acolo.

Eu: Şi care ar fi sistemul financiar aferent?

Ral: Se poate întocmi un sistem de bilete de valoare.

Eu: Adică un fel de cuponiadă? Am avut odată o cuponiadă şi nu s-a rezolvat mare lucru.

Ral: A fost cu totul altceva. Aceste noi bilete de valoare ar avea putere doar pe stratul economic primar, adică cel guvernamnetal. Deci nu vei avea voie să valorifici pe alt strat acele bilete de valoare.

Eu: Adică ai ceva bani, dar nu te poţi folosi de ei. Cum vine asta?

Ral: Nu privi acele bilete de valoare ca pe o sumă de bani. Le poţi folosi doar dacă nu ai resurse suplimentare pentru a-ţi asigura cele necesare traiului, adică nu-ţi poţi permite chiria unui apartament modest, alimente şi resurse energetice, precum apă, electricitate, căldură.

Eu: În acest caz mulţi oameni ar evita munca.

Ral: În plus, într-o primă etapă, ar mai trebui să fie inclusă şi o participaţie, prin muncă, la dinamica acestui strat economic. Iar munca respectivă, poate varia de la câteva ore până la câteva zeci de ore pe lună. Acea muncă va fi recompensată cu bilete de valoare. În funcţie de resursele ţării respective, pot fi ore mai multe sau mai puţine.

Eu: Totuşi, pentru ca acest strat să funcţioneze cât de cât, este nevoie ca stratul economic care produce efectiv să fie foarte stabil, ori spui că acest strat va fi lovit puternic din cauza scăderii cererii. Cum se poate vindeca acest strat?

Ral: Printr-o politică financiară corectă. Asta într-o primă etapă.

Eu: Tot mai des se aud voci care susţin schimbarea. Cele mai importante ar fi următoarele:

- un cadru legislativ clar, cu privire la funcţionarea burselor.

- impozitarea pe cifra de afaceri a acelor companii care evită în mod dibace impozitarea.

- descurajarea speculaţiilor.

- limitarea prin lege a câştigurilor din trazacţiile financiare, sau impozitarea progresivă a lor. Majoritatea bâncilor obţin câştiguri foarte mari din diverse comisioane. Au investit în câteva programe informatice iar câştigurile sunt mult prea mari. Este incorect faţă de cei care produc efectiv sau faţă de investitorii care îşi asumă mari riscuri.

- reglementarea folosirii instrumentelor financiare derivate, apărute în ultimii ani.

- o mai mare transparenţă în ceea ce priveşte comerţul. Unii câştigă enorm doar datorită intermedierii unor produse.

- formarea unui consiliu monetar internaţional şi crearea premiselor pentru apariţia unei monede virtuale mondiale, care să fie folosită în mediul interbancar.

Eu: Ce părere ai despre moneda mondială unică? S-au gândit şi la nume: globo sau terrul.

Ral: Nu contează. Este nevoie de o instituţie financiară reglatoare, care să preia trepidaţiile tot mai puternice de pe bursele financiare.

Eu: Spuneai că este posibil ca unele state să iasă din zona euro pentru o perioadă de 3-10 ani. Acum un an nu creadeam că aşa ceva ar fi posibil, însă acum observ că sunt voci oficiale care susţin acest lucru.

Ral: Oricum moneda europeană are probleme, iar unele state îngreunează situaţia. Ar fi o soluţie de moment, atât pentru ele cât şi pentru moneda europeană.

Eu: Nu ştiu dacă pare corect... Se poate alege varianta ştergerii unei părţi din datorie?

Ral: Nu datoria este marea problemă ci modul cum s-a ajuns la o asemenea datorie.

Eu: Dar cu România cum rămâne? La noi situaţia este parcă mai grea ca în alte părţi?

va urma...