Solarienii și mișcările actuale de trezire planetară (4)

RR: Apropo de zona românească, poți să ne comunici care ar fi dinamica în următoarea perioadă de timp. Mă refer la perioada imediat următoare, de până la 5 ani. Eu simt o nouă turnură, de parcă am fi intrat într-o nouă fază. Este adevărat ce simt sau doar sunt impresionat de mișcările sociale generate de amenințarea cu exploatarea de la Roșia Montană?

Aral: Din punct de vedere vibrațional totul se desfășoară conform planului. Așteptăm implicarea voastră.

RR: Mă refer la societatea românească, la ceea ce se întâmplă cu acest colectiv românesc.

Aral: Având în vedere datele din momentul de față, îți pot spune că nu vor fi schimbări majore!

RR: Acesta este cel mai rău răspuns pe care îl puteam primi. Situația este de așa natură încât trebuie să fie o schimbare. Eu simt că, dacă lucrurile vor continua pe același făgaș, în cinci ani vom pierde cât am pierdut în primii zece ani de la Revoluție. Și sunt mulți care ar simți la fel.

Aral: Nu poți compara cele două perioade de timp. Atunci ați avut de învățat anumite lecții, iar acum aveți de învățat alte lecții.

RR: Trebuie să se întâmple ceva în societatea românească, în dinamica ei. Refuz să cred că suntem o nație fără coloană vertebrală, sau cum spunea un personaj cunoscut, o nație moluscă.

Aral: Atunci de ce nu vă implicați? Așteptați să o facă alții în locul vostru?

RR: Problema este că nu prea știm ce să facem. Situația arată destul de rău. Suntem atinși de patru crize. Avem o criză morală fără precedent, una de identitate, o alta a valorilor, și această criză economică dură care nu se mai termină.

Aral: Dacă priviți la aspectele negative atunci aveți parte de negativitate. Eu îți spun că aveți mai multe lucruri pozitive decât negative. Identificați-le, dezvoltați-le, aveți grijă de ele. Nu vă mai identificați cu marea masă!

RR: Din păcate, politicienii vânează voturile acestei mase. Și le este mai ușor să comunice cu acea jumătate din populație care crede că Soarele să învârte în jurul Terrei. Votul lor contează la fel de mult ca votul unuia mai evoluat.

Aral: Nu voturile contează! Și nici bogăția materială! Acestea reflectă ceea ce sunteți. Cât privește situația politică, aveți conducătorii pe care îi meritați.

RR: Este foarte interesant cazul nostru. De două ori ne-am schimbat guvernanții cu doar 10-15 mii de oameni. Politicienii nostri au o mare teamă față de mișcările de stradă. Poate că revoltele de tipul celei de acum, din Piata Universității, sunt de bun augur.

Aral: Nu așa vor veni schimbările în societatea vostră. Mișcarea actuală de protest poate fi un vector de schimbare pentru societate, dar nu este îndeajuns. Va trebui formată o generație curată.

RR: Tinerii din piață reprezintă generația curată a țării. Probabil că sunt și intruși care au diverse interese dar grosul mișcării este format din tineri curați, neîntinați de interese meschine. Partea curată din ei respinge categoric mizeria celor care ne conduc!

Aral: Vorbim doar de o primă etapă. Urmează pregătirea. Formarea lor ulterioară trebuie să aibă la bază principii sănătoase.

RR: Pentru ca schimbarea să vină din această direcție este nevoie de 15-20 ani. Consider că este prea mult timp. Există multe persoane în generația actuală care ar merita ceva mai bun. Chiar suntem condamnați să nu avem parte de bunăstare?

Aral: Cine așteaptă bunăstare de la alții va avea parte doar de firimituri. Este o lecție a istoriei pe care nu ați învățat-o, deși ați avut câteva ocazii.

RR: Vrei să spui că mișcarea actuală din Piața Universității este inutilă?

Aral: Dacă nu învățați să faceți o Piață a Universității în mintea și sufletul fiecăruia dintre voi atunci va fi aproape inutilă. Această mișcare este necesară dar nu și suficientă.

RR: Indignarea este în fiecare din noi.

Aral: Se pare că nu ați înțeles mare lucru. Voi nu aveți de învățat lecția indignării.

RR: Care ar fi lecția momentului pentru societatea românească?

Aral: Lecția momentului este să învățați să decideți! Trebuie să aveți curajul de a decide, de a lua inițiativa, de a vă asuma responsabilitatea.

RR: Poate fi toamna marilor decizii în societatea românească?

Aral: Nu aveți încotro! Implicați-vă! Decideți! Continuați ceea ce ați început! Demarați! Conlucrați! Construiți ce aveți de construit! Descoperiți puterea din spatele cuvântului „împreună”! Lăsați etichetele, măștile, doctrinele, dogmele, epitetele! Ele nu vă reprezintă!

RR: Și dacă deciziile nu sunt bune?

Aral: Atunci veți învăța din greșelile lor. Este mai bine să iei o decizie greșită decât să rămâi într-o stare vegetativă sau să decidă alții în locul tău. Ieșiți din oscilație, risipiți negura din minte si suflet. Nu vă fie teamă de deciziile pe care le-ați luat chiar dacă, aparent, pot fi pierderi. Începeți cu voi înșivă!

RR: Unele decizii sunt ușor de luat, însă altele sunt dificile.

Aral: Căutați echilibrul în tot ceea ce vă înconjoară! Stați de vorbă cu voi înșivă! Ascultați-vă sufletul! Descoperiți că fericirea voastră nu depinde de exterior! Ea stă în decizia voastră! Câți ani veți mai pierde până să recunoașteți acest lucru?

RR: Dar suntem afectați de deciziile unor conducători. Să nu mai spun că marile decizii se iau în alte capitale...

Aral: Tot ei iau decizia de a vă manifesta iubirea? De ei depinde dacă sunteți creatori? Ei decid cine vă sunt prietenii, partenerii? Ei decid cum să vă petreceți timpul liber? Ei vă hrănesc sufletul, mintea? Vă cultivă ei bucuria de a trăi?

RR: Nu este atât de simplu precum pare la prima vedere.

Aral: Ba este simplu! Învățați să decideți! Este de preferat să luați o decizie aparent nepotrivită decât să continuați să oscilați.

RR: Sunt vremuri când trebuiesc luate și altfel de decizii. Unii vor decide să rămână în Piață, să schimbe actuala stare de lucruri.

Aral: Este alegerea lor!

RR: Este o decizie bună?

Aral: Veți vedea dacă a fost sau nu o decizie bună.

RR: Cum putem rezolva criza morală? Se pare că școala și biserica au eșuat în această direcție, exceptând desigur anumite situații în care omul a sfințit cu adevărat locul.

Aral: Spre deosebire de alte crize, cea morală se rezolvă numai suportând consecințele. Nu există altă soluție! Acum trăiți vremurile în care se rezolvă criza morală. Priviți partea bună a lucrurilor, anume că lecția va fi învățată cu siguranță.

RR: E un răspuns dur. Seamănă cumva a condamnare.

Aral: Criza morală înseamnă autocondamnare! Este valabil atât pe plan personal, cât și colectiv!

RR: Ne ajută dacă înțelegem unde am greșit? Poate că nu este necesar să suportăm toate consecințele.

Aral: Vă ajută, într-adevăr, dar nu vă poate scăpa de consecințe.

RR: Deci se poate scurta suferința?

Aral: Se poate, dar este nevoie de recunoaștere și responsabilitate. Iar la baza tuturor acțiunilor voastre vor trebui să stea principiile sănătoase.

RR: Cum am putea trece peste criza de identitate? Ne considerăm urmași ai romanilor deși legiunile care au cucerit Dacia nu erau formate din romani. Ne-am ales un imn în care ne considerăm adormiți, ba chiar se glorifică cuceritorul. Apoi mai sunt și sutele de ani de conducere străină, de plecăciuni la Înalta Poartă. Am auzit un istoric spunând că „genomului” național i-ar fi prins bine un episod de genul Câmpia Mierlei sau chiar un Mohacs. Ca era mai bine să fi pierdut vremelnic suveranitatea prin luptă decât prin supunere. Apoi ar fi și faptul că națiunea modernă s-a format sub cârma unor regi străini, presupunându-se în mod eronat că nu ne-am fi descurcat și singuri. Pe de altă parte, cei din spațiul slav – mai ales rușii, ne consideră un fel de trădători, datorită faptului că în secolul 19 am inversat lexicul de bază al limbii române din slav în latin, adăugând mii de cuvinte franțuzești și italienești, și apoi renunțând la caracterele chirilice. În plus, la noi s-a instaurat poate cel mai perfid și crud regim comunist din Europa de Est. Iar multora din ziua de azi, chiar intelectuali, le este rușine să spună că sunt români atunci când călătoresc în străinătate.

Aral: De ce priviți doar la momentele care nu vă dau satisfacție? Criza voastră de identitate este una forțată. Ea nu este determinată de momentele mai puțin glorioase din istoria voastră. Criza de identitate vine din lipsa unui proiect comun, din lipsa unei viziuni! Voi aveți nevoie de un proiect numit România de mâine. Când veți realiza acest proiect, și veți participa la el, ceea ce acum numiți “criza de identitate” se va sfârși. Voi căutați să vă justificați eșecul realizării unui asemenea proiect căutând cauza în cotloanele întunecate ale propriei istorii. Este un act de lașitate! Nu veți realiza nimic astfel, ba chiar veți întina ceea ce acest neam a realizat cu trudă și sânge. Voi, ca nație, ați fost pregătiți pentru următoarea epocă a lumii. Identitatea voastră este unică!

RR: Nu este prima dată când s-a pus problema unui astfel de proiect. Ce anume ar putea sta la baza unui proiect pe nume România de mâine?

(va urma)