RR: Apropo de
zona românească, poți să ne comunici care ar fi dinamica în următoarea perioadă
de timp. Mă refer la perioada imediat următoare, de până la 5 ani. Eu simt o
nouă turnură, de parcă am fi intrat într-o nouă fază. Este adevărat ce simt sau
doar sunt impresionat de mișcările sociale generate de amenințarea cu
exploatarea de la Roșia Montană?
Aral: Din punct
de vedere vibrațional totul se desfășoară conform planului. Așteptăm implicarea
voastră.
RR: Mă refer la
societatea românească, la ceea ce se întâmplă cu acest colectiv românesc.
Aral: Având în
vedere datele din momentul de față, îți pot spune că nu vor fi schimbări
majore!
RR: Acesta este
cel mai rău răspuns pe care îl puteam primi. Situația este de așa natură încât
trebuie să fie o schimbare. Eu simt că, dacă lucrurile vor continua pe același
făgaș, în cinci ani vom pierde cât am pierdut în primii zece ani de la
Revoluție. Și sunt mulți care ar simți la fel.
Aral: Nu poți
compara cele două perioade de timp. Atunci ați avut de învățat anumite lecții,
iar acum aveți de învățat alte lecții.
RR: Trebuie să
se întâmple ceva în societatea românească, în dinamica ei. Refuz să cred că
suntem o nație fără coloană vertebrală, sau cum spunea un personaj cunoscut, o
nație moluscă.
Aral: Atunci de
ce nu vă implicați? Așteptați să o facă alții în locul vostru?
RR: Problema
este că nu prea știm ce să facem. Situația arată destul de rău. Suntem atinși
de patru crize. Avem o criză morală fără precedent, una de identitate, o alta a
valorilor, și această criză economică dură care nu se mai termină.
Aral: Dacă
priviți la aspectele negative atunci aveți parte de negativitate. Eu îți spun
că aveți mai multe lucruri pozitive decât negative. Identificați-le, dezvoltați-le,
aveți grijă de ele. Nu vă mai identificați cu marea masă!
RR: Din păcate,
politicienii vânează voturile acestei mase. Și le este mai ușor să comunice cu
acea jumătate din populație care crede că Soarele să învârte în jurul Terrei.
Votul lor contează la fel de mult ca votul unuia mai evoluat.
Aral: Nu
voturile contează! Și nici bogăția materială! Acestea reflectă ceea ce sunteți.
Cât privește situația politică, aveți conducătorii pe care îi meritați.
RR: Este foarte
interesant cazul nostru. De două ori ne-am schimbat guvernanții cu doar 10-15
mii de oameni. Politicienii nostri au o mare teamă față de mișcările de stradă.
Poate că revoltele de tipul celei de acum, din Piata Universității, sunt de bun
augur.
Aral: Nu așa
vor veni schimbările în societatea vostră. Mișcarea actuală de protest poate fi
un vector de schimbare pentru societate, dar nu este îndeajuns. Va trebui
formată o generație curată.
RR: Tinerii din
piață reprezintă generația curată a țării. Probabil că sunt și intruși care au
diverse interese dar grosul mișcării este format din tineri curați, neîntinați
de interese meschine. Partea curată din ei respinge categoric mizeria celor
care ne conduc!
Aral: Vorbim
doar de o primă etapă. Urmează pregătirea. Formarea lor ulterioară trebuie să
aibă la bază principii sănătoase.
RR: Pentru ca
schimbarea să vină din această direcție este nevoie de 15-20 ani. Consider că
este prea mult timp. Există multe persoane în generația actuală care ar merita
ceva mai bun. Chiar suntem condamnați să nu avem parte de bunăstare?
Aral: Cine
așteaptă bunăstare de la alții va avea parte doar de firimituri. Este o lecție
a istoriei pe care nu ați învățat-o, deși ați avut câteva ocazii.
RR: Vrei să
spui că mișcarea actuală din Piața Universității este inutilă?
Aral: Dacă nu
învățați să faceți o Piață a Universității în mintea și sufletul fiecăruia
dintre voi atunci va fi aproape inutilă. Această mișcare este necesară dar nu
și suficientă.
RR: Indignarea
este în fiecare din noi.
Aral: Se pare
că nu ați înțeles mare lucru. Voi nu aveți de învățat lecția indignării.
RR: Care ar fi
lecția momentului pentru societatea românească?
Aral: Lecția
momentului este să învățați să decideți! Trebuie să aveți curajul de a decide,
de a lua inițiativa, de a vă asuma responsabilitatea.
RR: Poate fi
toamna marilor decizii în societatea românească?
Aral: Nu aveți
încotro! Implicați-vă! Decideți! Continuați ceea ce ați început! Demarați!
Conlucrați! Construiți ce aveți de construit! Descoperiți puterea din spatele
cuvântului „împreună”! Lăsați etichetele, măștile, doctrinele, dogmele,
epitetele! Ele nu vă reprezintă!
RR: Și dacă
deciziile nu sunt bune?
Aral: Atunci
veți învăța din greșelile lor. Este mai bine să iei o decizie greșită decât să
rămâi într-o stare vegetativă sau să decidă alții în locul tău. Ieșiți din
oscilație, risipiți negura din minte si suflet. Nu vă fie teamă de deciziile pe
care le-ați luat chiar dacă, aparent, pot fi pierderi. Începeți cu voi înșivă!
RR: Unele
decizii sunt ușor de luat, însă altele sunt dificile.
Aral: Căutați
echilibrul în tot ceea ce vă înconjoară! Stați de vorbă cu voi înșivă! Ascultați-vă
sufletul! Descoperiți că fericirea voastră nu depinde de exterior! Ea stă în
decizia voastră! Câți ani veți mai pierde până să recunoașteți acest lucru?
RR: Dar suntem
afectați de deciziile unor conducători. Să nu mai spun că marile decizii se iau
în alte capitale...
Aral: Tot ei
iau decizia de a vă manifesta iubirea? De ei depinde dacă sunteți creatori? Ei
decid cine vă sunt prietenii, partenerii? Ei decid cum să vă petreceți timpul
liber? Ei vă hrănesc sufletul, mintea? Vă cultivă ei bucuria de a trăi?
RR: Nu este
atât de simplu precum pare la prima vedere.
Aral: Ba este
simplu! Învățați să decideți! Este de preferat să luați o decizie aparent
nepotrivită decât să continuați să oscilați.
RR: Sunt
vremuri când trebuiesc luate și altfel de decizii. Unii vor decide să rămână în
Piață, să schimbe actuala stare de lucruri.
Aral: Este
alegerea lor!
RR: Este o
decizie bună?
Aral: Veți
vedea dacă a fost sau nu o decizie bună.
RR: Cum putem
rezolva criza morală? Se pare că școala și biserica au eșuat în această direcție, exceptând desigur anumite situații în care omul a sfințit cu adevărat locul.
Aral: Spre
deosebire de alte crize, cea morală se rezolvă numai suportând consecințele. Nu
există altă soluție! Acum trăiți vremurile în care se rezolvă criza morală.
Priviți partea bună a lucrurilor, anume că lecția va fi învățată cu siguranță.
RR: E un
răspuns dur. Seamănă cumva a condamnare.
Aral: Criza
morală înseamnă autocondamnare! Este valabil atât pe plan personal, cât și
colectiv!
RR: Ne ajută
dacă înțelegem unde am greșit? Poate că nu este necesar să suportăm toate
consecințele.
Aral: Vă ajută,
într-adevăr, dar nu vă poate scăpa de consecințe.
RR: Deci se
poate scurta suferința?
Aral: Se poate,
dar este nevoie de recunoaștere și responsabilitate. Iar la baza tuturor
acțiunilor voastre vor trebui să stea principiile sănătoase.
RR: Cum am
putea trece peste criza de identitate? Ne considerăm urmași ai romanilor deși
legiunile care au cucerit Dacia nu erau formate din romani. Ne-am ales un imn
în care ne considerăm adormiți, ba chiar se glorifică cuceritorul. Apoi mai
sunt și sutele de ani de conducere străină, de plecăciuni la Înalta Poartă. Am
auzit un istoric spunând că „genomului” național i-ar fi prins bine un episod
de genul Câmpia Mierlei sau chiar un Mohacs. Ca era mai bine să fi pierdut
vremelnic suveranitatea prin luptă decât prin supunere. Apoi ar fi și faptul că
națiunea modernă s-a format sub cârma unor regi străini, presupunându-se în mod
eronat că nu ne-am fi descurcat și singuri. Pe de altă parte, cei din spațiul
slav – mai ales rușii, ne consideră un fel de trădători, datorită faptului că
în secolul 19 am inversat lexicul de bază al limbii române din slav în latin,
adăugând mii de cuvinte franțuzești și italienești, și apoi renunțând la
caracterele chirilice. În plus, la noi s-a instaurat poate cel mai perfid și
crud regim comunist din Europa de Est. Iar multora din ziua de azi, chiar
intelectuali, le este rușine să spună că sunt români atunci când călătoresc în
străinătate.
Aral: De ce
priviți doar la momentele care nu vă dau satisfacție? Criza voastră de identitate
este una forțată. Ea nu este determinată de momentele mai puțin glorioase din
istoria voastră. Criza de identitate vine din lipsa unui proiect comun, din
lipsa unei viziuni! Voi aveți nevoie de un proiect numit România de mâine. Când
veți realiza acest proiect, și veți participa la el, ceea ce acum numiți “criza de identitate” se va sfârși. Voi căutați să vă
justificați eșecul realizării unui asemenea proiect căutând cauza în cotloanele
întunecate ale propriei istorii. Este un act de lașitate! Nu veți realiza nimic
astfel, ba chiar veți întina ceea ce acest neam a realizat cu trudă și sânge. Voi,
ca nație, ați fost pregătiți pentru următoarea epocă a lumii. Identitatea
voastră este unică!
RR: Nu este
prima dată când s-a pus problema unui astfel de proiect. Ce anume ar putea sta
la baza unui proiect pe nume România de mâine?