.csscode { margin : 15px 35px 15px 15px; padding : 10px; clear : both; list-style-type : none; background : #EEEEEE;; border-top : 2px solid #AAAAAA; border-right : 2px solid #AAAAAA; border-bottom : 2px solid #AAAAAA; border-left : 2px solid #AAAAAA; }

luni, 17 mai 2021

Portalul pleiadian – 2021 Transmisiile de primăvară (2)

 

Remer Ra: Bine ai revenit, Oryen!

Oryen: Bine vă regăsesc, dragilor!

Remer Ra: Se simte o energie specială, foarte plăcută și atât de liniștitoare! Și nu vorbesc doar despre sentimentul plăcut al eliminării unor restricții. Cu siguranță, simt că este și altceva. Și o simt de puțin timp. Știu că e o nouă deschidere la nivel planetar, dar ar mai fi și ceva de la noi, de la oameni, ca și cum s-a întâmplat/activat ceva în câmpul nostru morfogenetic. Este o iluzie sau chiar e ceva?

Oryen: Nu este nicio iluzie. Cei care se află deja în aventura evoluției spirituale, resimt atât o formă de susținere, cât și o formă de impuls. Dar nu este resimțită la fel de toată lumea.

Remer Ra: Legat de această nouă deschidere planetară, presupun că ne putem folosi de această vibrație. Cum o putem face în cel mai bun mod?

Oryen: Da, vă puteți folosi de ea, în măsura în care îi dați voie să se manifeste în voi. Pentru început, ea va duce la armonizarea corpurilor, ca mai apoi să devină un vector evolutiv. De asemenea, vă ajută și la ”curățenie”, și chiar recomand că acest lucru să se facă într-o primă fază. Trebuie doar să trăți în prezent și să vă aveți cât mai multe momente de relaxare fizică, mentală și emoțională!

Remer Ra: Despre curățenia corpului fizic, pot spune că toată lumea știe destul de multe lucruri. Curățenia la nivel mental și emoțional, pe de altă parte, presupune eliminarea formelor negative de gândire, a unor tipare emoționale reactive, iar acest lucru nu este de ici de colo, pentru că formele și tiparele reactive psihoemoționale sunt ”susținute” de experiența trecutului, deci au putere, au legături cu realitatea obiectivă.

Oryen: Te raportezi la realitatea obiectivă într-un mod foarte superficial. Despre ce fel de realitate vorbești? Realitatea cui? Ceea ce numiți realitate depășește orice fel de conceptualizare a unei conștiințe aflată în trup. Și nu mă refer doar la oameni, ci la orice formă de viață, chiar foarte evoluată. Realitatea nu poate fi cuprinsă de mintea nimănui, pentru că ea este dincolo de orice fel de conceptualizare, este chiar dincolo de Univers! Voi. la ce fel de realitate vă raportați? Se vede atât de ușor că așa-zisa voastră realitate obiectivă este un amalgam de umbre distorsionate ale unor experiențe iluzorii.

Remer Ra: Dacă n-aș simți o vibrație frumoasă din partea ta, aș fi zis că mă cerți. Te rog să continui, mai ales că mă simt foarte deschis.

Oryen: Realitatea va fi, întotdeauna, mult mai cuprinzătoare decât ceea ce poate fi perceput prin simțuri sau conceput de minte. Iar mintea este și ea foarte limitată. Nimeni nu se poate alinia cu limbajul extraordinar de complex al Universului, nici măcar cu părticica infimă în care trăiți. În plus, totul se află în mișcare, totul, astfel că nu vă puteți raporta decât la momentul de acum.

Remer Ra: Dar nici nu putem să stăm deoparte și să nu lăsăm mintea să zburde. Fapt dovedit: avem nevoie de visuri și de vise! Un om nu poate trăi fără ele. Sau poate trăi, dar aceea nu e viață.

Oryen: Nu la acest lucru m-am referit, ci de a vă raporta la adevărata realitate mult mai corect. Observația un instrument al minții, vă poate ajuta într-o mică măsură, deci nu va fi niciodată suficient. Trebuie să găsiți o formă de comunicare cu realitatea, iar limbajul cel mai comun este vibrația. Ceea ce simțiți reflectă adevărul mai mult decât toate formele, observațiile și conceptualizările. Lucrurile pe care sufletul le caută asiduu – pacea, iubirea, fericirea, împlinirea, bucuriile, toate acestea sunt vibrații.

Remer Ra: Ai atins o coardă sensibilă. Știam că acestea sunt efecte.

Oryen: Efectele cui?

Remer Ra: Efectele armoniei și a manifestării potențialului uman, adică a atributelor divine. Dar și asta îmi sună atât de... teoretic? Mi se pare că lipsește ceva.

Oryen: Mai degrabă este în plus! Toate aceste vibrații reprezintă starea naturală a omului, dar rătăcirea voastră în lumea materiei, a formelor și iluziilor v-a adus în situația de a depune o muncă asiduă pentru a reveni la ceea ce sunteți. Și pare să fie un efort destul de mare pentru voi. Observăm acest lucru în fiecare zi. Crezi că e nevoie de efort pentru a fi fericit, pentru a simți pacea în minte și suflet, pentru a simți iubire, pentru a te bucura în fiecare clipă? Ei bine, nu! Este nevoie de un singur act de autoeliberare, de un act de curaj, pentru a vă scutura de tot praful în care vă scăldați zilnic, de mii de ani.

Remer Ra: Și atunci de nu ne-am prins de această ”șmecherie”? Scuză-mi sarcasmul.

Oryen: Nu aș fi dus discuția până aici dacă acum nu ar fi oameni care să fie foarte aproape de a realiza ceea ce am spus. Nu de a conceptualiza, înțelege, ci de a simți acest adevăr!

Remer Ra: Sper să fie cât mai mulți oameni în situația de a se elibera printr-un simplu act de renunțare.

Oryen: Au fost, și vor mai fi!

Remer Ra: Trebuie iar să apelez la conceptualizare... Sunt oameni care ajung la un fel de capăt de linie, la o formă de graniță peste care nu mai pot trece. Atunci se poate întâmpla ceva de genul acestea, ca o formă de aruncare în gol, ca o renunțare. Sau se poate face drumul înapoi.

Oryen: Cei mai mulți oameni care ajung acolo fac cale întoarsă, pentru că nu pot înțelege ceea ce este dincolo de graniță. O văd ca pe o prăpastie înfricoșătoare, pentru că acolo este necunoscutul. Acolo dispare mintea, pentru că ea nu se poate raporta la nimic cunoscut, experimentat.

Remer Ra: Dar rămâne sufletul, care nu are nevoie de teorii. Să fie frica de necunoscut atât de mare?

Oryen: Problema conștientului este că se agață de minte până în ultima clipă, crezând că și necunoscutul poate fi înțeles. Acea renunțare seamănă într-o oarecare măsură cu intrarea în somn, doar că nu este vorba de o programare genetică. Pentru a dormi, trebuie să renunțați, pentru un timp, la orice fel de legătură a conștientului cu simțurile, dar mai ales cu ceea ce sunteți în viața de toate zilele. Deosebirea constă în faptul că nici inconștientul nu mai preia controlul, ca în cazul somnului.

Remer Ra: Seamănă cu iluminarea atât de mult căutată de misticii orientali.

Oryen: Nu seamănă, ci este chiar acea experiență! Iluminarea te eliberează de propria povară, te readuce în centrul ființei tale, care este totuna cu centrul Universului. Ea se trăiește, se experimentează! Și nu este aspectul ultim al potențialului divin uman, ci primul! De aici începe adevărata aventură!

Remer Ra: Ceea ce se simte în câmpul morfogenetic uman vine de la acești oameni? Sunt în jurul nostru oameni care au atins acel nivel, ma refer la oameni din țara noastră?

Oryen: Da!

Remer Ra: Îmi poți spune un număr?

Oryen: Sunt 11 oameni, dintre care 5 s-au eliberat în ultimul an!

Remer Ra: Știu că nu se cuvine să intru în detalii, dar te pot întreba dacă sunt oameni cunoscuți?

Oryen: Sunt cunoscuți de un număr restrâns de persoane, deci nu sunt persoane publice, dacă la asta te refereai.

Remer Ra: Cum îi recunoașteți?

Oryen: Din câmpurile lor energetice. Un om eliberat nu are stringurile (legăturile cu cele lumești – n.a.) celor împovărați, și se observă clar o formă de contopire cu Universul. Își desfășoară viața în trup cât se poate de normal, dar totodată sunt una cu Universul.

Remer Ra: Există riscul de a reveni?

Oryen: După ce se atinge acest stadiu, nu mai există riscul revenirii! Odată eliberat de trecut, de viitor, de temeri, de plăcere și durere, nu mai poți fi înlănțuit de ele.

Remer Ra: Este un număr... bun? Nu știu cum să pun întrebarea. Raportat la alte țări, cum stăm?

Oryen: Numărul este irelevant în acest moment. Ar fi important doar dacă ar decide să facă ceva pentru ceilalți. Raportat la populație, alte țări au mai mulți eliberați, altele mai puțini.

Remer Ra: Alți eliberați/iluminați au scris despre experiența lor, au fost ca niște faruri călăuzitoare pentru oameni.

Oryen: Este doar decizia lor! Nimeni nu le poate impune să facă ceva!

Remer Ra: Se poate grăbi această eliberare?

Oryen: Nu în felul în care s-ar crede. Efortul constă în renunțarea la tot! Se poate întâmpla într-o clipă, sau poate dura multe vieți.

Remer Ra: Spuneai că sunt și alți oameni care sunt aproape de această eliberare. Ce ar fi indicat să facă?

Oryen: Nu pot fi date indicații, pentru că ele se adresează minții!

Remer Ra: Spuneai că sunt 5 persoane eliberate în ultimul an. Nu pot să nu remarc legătura cu anul pandemiei. Izolarea, impusă din exterior, i-a ajutat să fie mai aproape de ei, de ceea ce sunt cu adevărat?

Oryen: Erau deja aproape de eliberare, de mai mulți ani. Ne așteptăm la o creștere constantă în următorii ani, apoi la una exponențială.

Remer Ra: Presupun că au făcut parte din cei treziți, din cei aproape 3% care urmează o cale spirituală, din cei care gândesc, simt și acționează în consecință.

Oryen: Da.

Remer Ra: Deci munca pentru trezire merită efortul!

Oryen: Fără îndoială! Orice pas făcut pe acest drum, vă aduce mai aproape de acea graniță! Dar acolo veți fi singuri! 

Remer Ra: Nu mă așteptam la o astfel de transmisie. E cumva ieșită din tipar.

Oryen: Nimic nu este întâmplător!

Remer Ra: Îți mulțumesc, Oryen! Abia aștept să ne reauzim!


Notă!

Vă reamintesc ca în fiecare zi de luni, între 21:00 și 21:15 se va lucra cu energia vortexului! Amănunte aici:

13 comentarii:

  1. Mesajul meu are două părți pe care le voi posta consecutiv.
    „Remer Ra: Dacă n-aș simți o vibrație frumoasă din partea ta, aș fi zis că mă cerți. Te rog să continui, mai ales că mă simt foarte deschis.”. Ha,ha,ha! Remer Ra, copilule frumos și inocent, aici m-ai făcut să râd și m-ai întors în timp pe vremea când am citit „Legile Lui Zamolxe” (nu mai știu exact cu câți ani în urmă, a durat o noapte s-o aspir în întregime - că asta am făcut, am aspirat-o) și care a fost primul meu contact cu tine. Sentimentul puternic și foarte plăcut pe care l-ai stârnit atunci în mine, a fost o adâncă duioșie în fața copilului inocent care, în contrast cu experiențele trăite și care presupun maturitate, forță, curaj, voință, disciplină, etc., stăruia și îndrăznea într-un dialog cu Zamolxe, precum un nepot deschis să preia tot din înțelepciunea bunicului său. Prin complexitatea stării, noaptea aceea, pentru mine, a fost egală cu fenomenul „deschiderii cerurilor”..., iar ceea ce simțeam în ceea ce te privește, era cumva extins, sau dublat (că nici nu știu cum să-i spun) de egale sentimente față de mine, ca și cum eram în același timp în cele două ipostaze: și de stimulent și de stimulat/beneficiar . De câte ori m-am gândit la acele trăiri, n-am știut să le definesc clar mecanismul (așa cum îmi place mie să descâlcesc astfel de fire)... Același sentiment l-am trăit adineauri, când am parcurs fraza citată mai sus și care mi-a desenat pe față un zâmbet până la urechi. Mulțumesc că EȘTI!!! Ești o minunată oglindă a copilului adânc ascuns în mine și care-a ieșit la iveală (cred că, conștient, prima oară) odată cu „Legile lui Zamolxe” și cu care am petrecut o noapte întreagă, iar acum din nou cu aceeași intensitate. Și iar îți mulțumesc !!!

    RăspundețiȘtergere
  2. partea a doua
    Oryen, drăguțule, mulțumesc că te-ai întors atât de curând !!! Mă adresez ție acum, Oryen : am avut o perioadă mai grea (ca să-i zic așa), iar astăzi simțeam o bucurie cam „nejustificată” (dacă-mi întreb mintea) și nu știam cărui lucru se datorează, până când, după ce dintr-un impuls am intrat aici și ți-am citit mesajul. Mesaj pe care am simțit să-l iau personal, fiindcă am simțit că mi te adresezi și că știi că știu ce spui. Mhhh...!!! Acest lucru mă responsabilizează... la a privi mai atent la mine, în mine, la a mă lua mult mai în serios și la o reevaluare a trăirilor mele... care sunt atât de intense (așa au fost totdeauna de când mă știu, chiar dacă de-a lungul timpului au fost multe negative), mult extinse în ultima vreme și mult mai multe ca să mă exprim așa, vrând să arăt prin aceasta că, simțirea primează, sau acoperă de multe ori și cumva surprinzător, orice raționamente. Astfel încât, m-am trezit cugetând că, în această viață (deci, în aceasta) am trăit deja 800 de ani... Ca să mă exprim mai limpede, multitudinea trăirilor mele, sau multitudinea aspectelor vieții pe care le-am trăit (eu numesc „trăire”, orice simțire profundă, complexă, care mă umple..., o trăiesc în fiece particulă a universului ființei mele, și care nu neapărat se „încununează” și cu experiențe în plan fizic) ar acoperi (probabil) trăirile unui om (obișnuit - și iar probabil) în 800 de ani calendaristici... Nu știu să explic asta, e o chestiune pe care o simt...! Nu mă obosește treaba asta, dar aș putea spune că mă simt „bătrână” din acest punct de vedere și în același timp, simt că nu-i dau voie acestei bătrâneți să se manifeste, fiindcă o simt ca pe o cascadă care stă să țâșnească și să mă acopere cu totul, să dispar sub măreția ei... Și-apoi mă-ntreb cine sunt eu cel care se teme practic să dispară sub această avalanșă ce stă să se declanșeze !? Nu cred că nu știu răspunsul... și totuși, deși mă simt confortabil cu bătrânețea-cascadă-avalanșă, câtă vreme se manifestă în „doză controlată”, parcă mă simt mai confortabil. De aceea, Oryen, te rog, la următoarea transmisie, dă-mi niște indicații ! Și de ce nu, suport. Mulțumesc !!!
    Mulțumesc Remer Ra, Dănuțule drăguțule !!! Dacă ai niște îndrumări pentru mine legat de ceea ce am scris mai sus ( nu știu, ce crezi, ce simți!), aș fi bucuroasă să le primesc !
    Nu cred că știm noi exact care-i treaba cu noi pe-aici, însă, măcar știm că facem tot ce putem și ne pricepem, să nu facem rele ! Sau nu !?
    Cred că mesajul meu adresat lui Oryen, vorbește cumva despre subiectul transmisiei actuale, motiv pentru care mă rezum la asta pentru moment.
    Mulțumesc !!! Mulțumesc !!! Mulțumesc !!! Să fiți binecuvântați cu toții !!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Haideți, haideți dragii mei. Puneți umărul că se urnește căruța.

    RăspundețiȘtergere

  4. Cred ca oamenilor le-ar fi mult mai usor sa inteleaga viata ca pe o poveste de dragoste. Ca pe un basm cu crai si craite, cai vorbitori si balauri si cu finaluri fericite.

    Poate ca asta e visul ultim al oamenilor, sa isi gaseasca iubirea si de ce nu am transforma asta intr-un basm? De ce nu am face din viata o poveste minunata? Si ca in orice basm avem tot felul de cresteri, provocari si reusite iar in final ne gasim intotdeauna iubirea si marea eliberare.

    Daca toata filosofia si spiritualitatea se rezuma la asta?
    Pentru ce te ai elibera si ilumina si transforma?
    Pentru ce atata efort?
    Pentru ce sa urci in sfere inalte? La ce bun? Unde e necesitatea iluminarii daca nu am avea iubirea ca rasplata si ca singur limbaj.

    Nu stiu daca atingem vibratii inalte sau inima noastra este o astfel de realitate inainte de orice manifestare.

    Cand iubim nu putem sa punem lanturi nici macar cu o vorba. Iubirea in esenta ei elibereaza.

    Te iubesc inseamna esti liber sa faci ce vrei, sa fi cum vrei si cu cine vrei iar eu tot te voi iubi. Te iubesc oricat de frumos sau urat ai fi, oricat de bun sau rau ai parea. Te iubesc in orice conditii m-as afla.

    Atunci orice greseala se transforma in aventura si experienta, atunci orice pas e calauzit de siguranta ca indiferent, in orice situatie esti iubit atat de mult incat nimic, niciodata nu ti se poate intampla ceva fara de iesire, ca esti intotdeauna salvat. Ca poti lua orice chip si tot vei fi iubit.

    Iubire e atunci cand inchizi ochii noaptea si te scufunzi in tine. Iubire e atunci cand plangi si iti privești frumusetea ochilor in oglinda, iubire e atunci cand accepti o vorba de ocara fara a te doara, iubire e atunci cand ai renunta la absolut orice pt idealul si inima ta.

    Asta inseamna libertatea si nu e nimic sofisticat cu aere straine.

    Iubirea are aer romanesc, o gasim in basmele cu care am crescut. O gasim in soarele diminetii, in muntii si apele noastre. Nu trebuie sa mergem nicaieri, trebuie doar sa inchidem ochii si in linistea dinauntru sa ascultam povestea ei de dragoste.

    Glasul inimii care este tara asta se va auzi in fiecare inima de roman oriunde s-ar afla si va trezi acolo scanteia de a trai basmul si de a se reintoarce acasa.

    Pentru ca visele cele mai frumoase intotdeauna se indeplinesc,
    Craiasa Craieselor

    RăspundețiȘtergere
  5. Cand momentul va veni, am sa iti scriu o carte precum voiesti. O voi scrie pt tine si am sa iti povestesc tot ce deja stii, am sa iti spun cum stau acum pe holul casei, cum usa e larg deschisa si afara e o lumina albastra, intre noapte si zi. Am sa iti descriu frumusetea curtii curate si proaspete dupa atata ploaie. Am sa iti spun povestea vitei de vie si a stelelor care incep sa apara. Am sa îti spun ca in casa luminile sunt stinse si ca felinarul de de strada ajunge cu lumina lui aurie pana aici.
    Sunt intr un tablou, iti scriu dintr un tablou si ma gasesc aici doar pt ca te iubesc si am vrut sa vezi cat de grozava sunt...am vrut sa sa ne jucam

    RăspundețiȘtergere
  6. Aș avea o rugăminte către personajul sau personajele, oricine ar fi, numit(e) Remer Ra: nu se poate ca, măcar din când în când, să se renunțe la formula de comunicare prin dialog și mesajul să fie transmis printr-un text, lung-scurt nu contează, continuu, coerent cap-coadă, de tip epistolă?
    În acest fel se evită unele fracturi, perturbări ale fluxului transmisiei fiindcă, la comunicare, uneori când intervine Remer Ra, se rupe o anume stare a cititorului, o anume continuitate, se resimte ca un șoc, precum o micro-trezire din vis, scade vibrația, e deranjant. Chiar dacă aparent este logică, apare ca fiind efectiv în plus intervenția sau întrebarea ”moderatorului”. Rectific, poate nu scade vibrația, dar nu e ARMONIOASĂ, e diferită, astfel că intervenția moderatorului doar pare însă nu-i din același plan! Atât...

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc mult pentru confirmare!

    Mai ales dupa inceperea participarii mele la setul lunar de exercitii ( dar si inainte de asta ) am inceput intr-adevar sa simt o "esenta" noua in aer, in lumina, pe care as exprima-o astfel:
    - lumina are o frumusete vie, ma pot uita multe minute in sir doar la cum cade lumina pe trunchiul unui copac, este o senzatie minunata: parca lumina ii vorbeste sufletului meu despre copac si copacul ii vorbeste sufletului meu despre lumina. In mod sigur este un limbaj al iubirii, nu pot traduce nimic din el in cuvinte, dar as sta mult timp sa il ascult ... pana cand ma razbeste foamea! :)
    - mi se intampla deasemenea sa pot vedea ceea ce am in fata ochilor ca si cum l-as vedea pentru prima oara - de exemplu vad ansamblul de magazine din cartier, copacii de pe marginea strazii, blocurile ... normal ca le-am mai vazut de mii de ori, dar le vad ca si cum atunci le-as vedea prima oara, in toata intensitatea detaliilor, parca amintirile despre ele sunt, de fapt, despre alte magazine vazute demult, in trecut .... Practic nu se mai cupleaza automat ceea ce vad "acum" cu amintirile despre acel ceva pe care il vad ...
    - mirosurile ( mai ales cele vegetale, ale florilor si pomilor ) imi dau un sentiment de umplere si prezenta
    - sa nu mai spun de senzatia de "spatiu" si "intelesuri" pe care o am cand privesc, seara, cerul senin, si observ cum se misca stelele datorita miscarii siderale a Pamantului - mai ales dupa ce am aprofundat un pic astrologia ...
    - culmea, dar am inceput sa simt, in spatele manifestarilor celor mai egoiste si distructive ale oamenilor, un strigat de ajutor si o dorinta imensa de bine, de schimbare... Doar ca ei nu reusesc sa o exprime altfel, deocamdata, decat in felul in care o fac ... Si nu mai pot ignora acel strigat "din spate", e mult mai important decat faptul ca ei se manifesta aiurea .... :)

    Aceasta "esenta" nu o simt tot timpul si, curios, cu cat o simt mai mult, cu atat am in jurul meu factori perturbatori mai puternici - din familie, de la serviciu, din societate - care isi doresc sa ocupe cat mai mult din mintea si preocuparile mele. Imi trebuie vointa din ce in ce mai multa, claritate in gandire, curaj de diverse tipuri, dublate de iubire multa pentru tot si toate. Dar ma intorc, cat pot de mult, catre aceasta "esenta" pe care nu am mai simtit-o chiar asa clar pana acum - sufletul meu are nevoie de ea, e minunata! :)

    Mi se pare, deasemenea, ca perceptia mea asupra acestei "esente" este direct dependenta de prezenta luminii Soarelui - o simt mai usor cand e Soare si cerul e senin ...


    Numai bine voua tuturor,
    DD

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi e dor de bine si cald si oameni romani, curati, simpli. Mi e dor de multe...totul e inchis pt mine in lumea asta, totul. Nu mai pot face nimic, vb cu nimeni, avea nimic, fi nicaieri...

    RăspundețiȘtergere
  9. Suntem oficial pe 0.
    Acum imi ramane tot ce stiu de la tine sa pun in practica.
    Asa arata necunoscutul in plan terestru...nici o frica, stiu ce e de partea cealalta...esti tu...
    Totul e perfect!

    RăspundețiȘtergere
  10. Se vede atât de ușor că așa-zisa voastră realitate obiectivă este un amalgam de umbre distorsionate ale unor experiențe iluzorii.
    Sunt complet de acord, mai ales datorita realitatilor vituale in care ne invartim. Ba mai mult nu putem fi suficient de eficienti nici macar la jobul unde ne petrecem 8h/zi nestiind toti factorii implicati.
    Fapt dovedit: avem nevoie de visuri și de vise! Un om nu poate trăi fără ele. Sau poate trăi, dar aceea nu e viață.
    Pai uite eu sufer de un fel de blocaj de 2 ani de cand lucrez homeoffice. daca inainte eram productiv si silior, am ajuns sa am o stare de lehaminte totala si sa fac lucrurile de job doar cand e neaparata nevoie, iar uneori le man si pe acelea creandu-mi probleme cu colegii si sefii. Dar efectiv am ajuns sa nu ma mai intereseze chit ca ma asteapt sa imim pierd jobul. Si in alt rand cumva abia astept sa scap de job, dar nu pot. Am impresia ca doar eu pot face ce fac acuma si nu vreau. Citind ce a spus Oryen m-am trezit putin si mi-am recapatat interesul pentru persoana mea.
    Trebuie să găsiți o formă de comunicare cu realitatea, iar limbajul cel mai comun este vibrația. Ceea ce simțiți reflectă adevărul mai mult decât toate formele, observațiile și conceptualizările.
    Exact asta simt si eu ca ceea ce simt reflecta adevarul. Si eu nu mai am nevoie de jobul asta sau alt job. Dar totusi am ramas pentru un salar de care depinde supravietuirea mea fizica si plata facturilor si a hranei. Totusi nu ma pot concentra la job. De multe ori fac total altceva cu deosebita placere sau pasiune, numai de job sa nu aud. Nu stiu cum sa ies din dilema. Cum sa ma ajut?
    Lucrurile pe care sufletul le caută asiduu – pacea, iubirea, fericirea, împlinirea, bucuriile, toate acestea sunt vibrații.

    Frumoasa idee de exemplificare. Oare daca ma concentrez la vibratia de impacare cu toata lumea de la job, cu pricipiul lucurlui bine facut, cu dorinta de a face totul corect ma poate ajuta sa depun mai mult efort si sa recuperez multele amanari ce le tot fac in munca la serviciu?
    Aici simt ca este o idee ce trebuie sa o verific, chiar mai multe.
    Toate aceste vibrații reprezintă starea naturală a omului, dar rătăcirea voastră în lumea materiei, a formelor și iluziilor v-a adus în situația de a depune o muncă asiduă pentru a reveni la ceea ce sunteți.
    Daca iau bicicleta si merg pe dealuri in natura simt automat starea naturala, aud pasarile ciripind, verdeata cum pocneste sub razele de soare si adierea vantului cu mirsurile lui de primavara.
    Eu ma sit complet ratacit deseori in lumea formelor si iluziilor. Chiar azi ma cronometram la diverse activitati. Am constatat ca sunt total deconectat de trecerea secundelor. In mintea mea 5 secunde treceau total diferit decat pe ecas. M-am aliniat cu secundarul prin respiratie cateva minute. Dupa care am observat ca sunt decalat si pe ore si poate si pe zile. Dar de la perioada de carantina perceptia orelor aratacit si o simt dezechilibrata zilonic. Trebuie sa ma acordez mai des. In trecut nu era asa.

    RăspundețiȘtergere
  11. Ei bine, nu! Este nevoie de un singur act de autoeliberare, de un act de curaj, pentru a vă scutura de tot praful în care vă scăldați zilnic, de mii de ani.

    Actele astea de eliberare sunt usor de facut, mai demult nici nu trebuia sa depui efort ca veneau de la sine. Acum ma pot elibera jumatate de ora sau o ora dupa care ma trag inapoi telefoanele ca am de predat aia si aia, ca am de mers sa vad una sau alta sau ca trebuie sa ne intalnim cu unul sau altul. In mintea mea iluzorie vad ca scrie ca ma pot elibera cand nu voi mai avea griji financiare. Sau daca nu ar trebui sa mananc. Nu inteleg clar la ce te ajuta sa te eliberezi? Povara sociala chiar daca o simt nu ma deranjeaza prea tare. Atat ca sunt constient ca nu am stari de fericire non-stop, dar act de autoeliberare ar trebui sa aiba o finalizate. Poate caut explicatii unde nu sunt. E ceva in genul kaivalya din 'Ýoga Sutra'?
    Problema conștientului este că se agață de minte până în ultima clipă, crezând că și necunoscutul poate fi înțeles.
    Hmmm...eu simt de multe ori exact invers ca constientul tot renunta la mine si kintea tot revine: Mintea: 'Hai sa ne ocupam acolo la munca sa mai facem ceva'
    Constientul: 'ma lasi sa respir si eu, te rooog?'
    Mintea: 'Dar avem de facut x si y, si maine cum faci sa ii trimit sefului ceva, nu ai facut decat putin'
    Constientul: 'Offf, bine ce vrei ? unde sa ma uit? ce sa citesc? aham...'
    Dupa 5 min:
    Constientul: 'ma duc pana la baie, revin'
    Mintea: 'No, iar nu mai facem nimic'
    Constientul: 'Da nu poti singura sa faci? de ce ai nevoie de mine'
    Mintea: 'Pai cum sa fac fara a fi constient munca asta in fizic si iluzoriu'
    Constientul: 'nu stiu dar eu is blocat, nu prea mai am chef'
    Un om eliberat nu are stringurile celor împovărați.
    plctiseala se pune? A fi impovarat inseaman sa te simti vinovat. Vinovatia e singurul sentiment care te leaga de iad.
    Eu ma simt paralizat, Cumva realizez ca nu am nici un vis material care cred ca l-as putea realiza si din cauza asta nu ma mai atrage nimic ce tine de material. Ma simt atras foarte mult de lucrurile abstracte si am o voiosie fantastica cand e vorba de ele. Dar inca nu am gasit un job sa ma plateasca cineva pentru abstract.
    Am avut placere mai mare sa stau sa scriu acest comentariu care a folosit tot atatea cuvinte cat as folosi la job sa imi rezolv un task. Mintea iar imi reproseaza ca puteam termina un task la job decat sa pierd vremea scriind ceva ce imi provoaca bucurie. Acum dupa ce a citit articolul lui Oryen imi spune ca daca faceam taskul la job ma eliberam mai repede. Uneori e bine sa nu dai mintii atatea informatii.

    RăspundețiȘtergere
  12. Cu multă recunștință vâ binecuvântez existența,
    Și Lumina pe care o aduce Esenta,
    Instrument în mâna Domnului suntem toți,
    Îndrumători, Confirmatori și Compatrioți ( ai Raiului ).🌟💖

    RăspundețiȘtergere
  13. Este absolut extraordinar sa fiu eu!!!

    RăspundețiȘtergere