În cei aproape 6000 de ani de istorie cunoscută, pe planeta noastră s-au ridicat foarte multe imperii. În tot acest timp au apărut (şi s-au dezvoltat) multe civilizaţii înfloritoare, în care arta, ca expozant al trăirilor sufleteşti, pare să fi atins culmea dezvoltării. Oricât de multe şi de înfloritoare au fost toate aceste civilizaţii, niciuna nu a putut să afle răspunsul la marile întrebări fundamentale ale omenirii: Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? Avem un scop? Care este acesta? Cine este Creatorul nostru? Care este rostul vieţii? Dar rostul morţii? Marile întrebări au devenit, fie speranţe, fie obsesii sau temeri. Ba chiar religii au fost înfiinţate plecând de la ele!
Odată cu trecerea timpului, aceste întrebări au încetat să mai devină
„felinare” pentru căutările unor suflete în tenebrele timpului, astfel că doar
puţini dintre artişti şi filozofi par să mai fie facinaţi de ele. Orice fel de
răspunsuri s-au dovedit a fi himere... După cum bine se ştie, vânarea de himere
aduce multă amărăciune în suflet, căci trecerea timpului smulge cu mare sete
din puţinii ani ai omului.
Cu durere în suflet, omul a lăsat deoparte aceste întrebări şi a căutat ca
măcar în puţinii săi ani de viaţă să trăiască în cel mai bun mod cu putinţă.
Însă, şi acest lucru pare să fi dat multă bătaie de cap, asemenea marilor căutări.
Noile întrebări au devenit: Poate avea omul o viaţă fericită? Dacă da, cum?
Putem avea o societate perfectă? Până unde poate merge omul?
Au fost chiar şi mari împăraţi, care au vrut să schimbe lumea după idealul
lor. Ideile lor măreţe erau susţinute, din toate punctele de vedere, de
imperiile pe care le conduceau. S-au pus în faţa propriilor lor armate, cu
averi cum nici mintea nu poate cuprinde, şi au plecat să schimbe lumea. Totuşi,
niciunul dintre aceşti împăraţi nu a reuşit să le facă oamenilor viaţa mai
frumoasă. În schimb, au adus durere şi moarte. Încă o „palmă” - a câta oară? a
fost dată omenirii. Cuvintele Ecleziastului păreau că răsună cu o şi mai puternică
voce:
„Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au
amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi
omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune. Toate merg
la un loc; toate au fost făcute din ţărână, şi toate se întorc în ţărână.
Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce şi să
bea, şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui!”
Cu toate acestea, omul a căutat să fie mai mult decât un simplu „dobitoc”, care
se bucură de ceea ce mănâncă şi bea. A căutat mai mult, a vrut mai mult, a
putut mult! Şi chiar a găsit mai mult! Poat că a fost din mila „zeilor”, poate
că au fost acte de revoltă ale unora, poate că au apărut dintr-o sforţare
supraumană, sau poate că a fost doar întâmplarea!
În cadrul multor civilizaţii, viaţa omului a fost adesea asociată cu viaţa
unui arbore. Ambii cresc dintr-o sămânţă, au nevoie de timp, hrană adecvată,
soare, apă, foc şi pământ. Ambii au o puternică legătură cu pământul, din care
îşi trag „seva” şi tăria, dar au şi o inefabilă comuniune cu cerul, cu Soarele,
cu „hrana” din nori şi din stele.
După o vreme, atât omul cât şi arborele, îşi lasă la rândul lor sămânţa pe
pământ, iar urmaşii lor vor continua să îmbogăţească grădina vieţii. La fel ca
şi arborii, sunt unii oameni care dau roade bune, iar unii nu dau roade deloc.
Unii lasă roade foarte amare iar alţii lasă roade otrăvitoare. Şi unii şi alţii
ajung în acelaşi putregai al istoriei...
Plecând de la asemănarea dintre oameni şi aceste blânde fiinţe, în
subconştientul marilor civilizaţii istorice s-a închegat arhetipul arborelui
vieţii. Acest arhetip nu putea apărea decât în cadrul acelor civilizaţii care
permiteau dezvoltarea ideilor de progres, unitate, armonie, perfecţionare.
Adică doar celor mai mari civilizaţii!
În cadrul culturii occidentale, cel mai cunoscut arbore al vieţii este cel
venit prin cultura iudaică. Este vorba de arborele sefirotic din cadrul
Cabalei. Cabala (Kabbalah, Qabala) înseamnă în limba ebraică „revelare” sau
„recepţie”. Cabala este considerată o ştiinţă spirituală aparte, reprezentând
un set de învăţături secrete despre evoluţia spirituală. Se spune că a fost
revelată direct de către Divinitate!
Arborele sefirotic din cadrul Cabala este considerată a fi o esenţă a corpului spiritual-energetic. Deşi (în decursul timpului) din Cabala s-au
desprins mai multe ramuri, arborele sefirotic a rămas acelaşi.
În principu este vorba
de zece sefiroturi dispuse sub forma de mai jos:
Arborele sefirotic cuprinde 10 sfere (sefire), considerate regiuni
distincte ale Universului, iar între ele există 22 căi de legătură. Cele zece
sefiroturi sunt:
Kether: Coroana
Hohmah: Înţelepciunea
Binah: Inteligenţa
Chesed: Graţia
Geburah: Forţa
Netzah: Victoria
Hod: Gloria
Tiferet: Frumuseţea
Yesod: Fundamentul
Malkut: Regatul
Despre fiecare sefiră în parte se pot spune foarte multe lucruri, în fond
este vorba de regiuni distincte, care au corespondenţe cu însăşi structura omului.
Fiecare sefiră în parte este guvernat de către un înger (Metatron – care
participă la Tron, Raziel – secretul lui Dumnezeu, Tzafkiel – contemplarea lui
Dumnezeu, Tzadkiel – dreptatea lui Dumnezeu, Kamael – dorinţa lui Dumnezeu,
Mikael – care e Una cu Dumnezeu, Haniel – graţia lui Dumnezeu, Rafael –
vindecarea lui Dumnezeu, Gabriel – forţa lui Dumnezeu, Sandalfon – Dumnezeu în
lumină).
Întreg arborele este structurat pe trei „piloni” de bază, reprezentând:
Mila (dreapta)
Severitatea (stânga)
Echilibrul (centru)
Întreg arborele este structurat pe trei „piloni” de bază, reprezentând:
Mila (dreapta)
Severitatea (stânga)
Echilibrul (centru)
Fie că este vorba de om, de un grup oarecare, fie că este vorba chiar de
naţii, toate „caracteristicile” evolutive se pot desfăşura pe structura
arborelui sefirotic. Ba chiar şi diversele activităţi sau asociaţii, precum companiile şi
corporaţiile din sectorul economic, partidele politice, diversele curente
ideologice sau alte activităţi ce presupun grupuri de oameni, pot fi
desfăşurate conform structurii arborelui sefirotic. Dacă vreuna din toate
acestea nu îşi are cel puţin un corespondent în arborele sefirotic, nu are
şanse să treacă de „judecata” lui Jupiter (ciclul de 11,8 ani).
Studiul Cabalei a constituit „fundaţia” multor organizaţii cu caracter economic şi financiar; nu degeaba fondatorii unor mari corporaţii au fost evrei. De asemenea, nu este de mirare că poporul evreu a reuşit să supravieţuiască în decursul istoriei tuturor vicisitudinilor, de fiecare dată revenindu-şi aproape în mod miraculos. Chiar dacă unii sunt de părere că tocmai aceste perioade grele au determinat un bun „sistem imunitar”, majoritatea ezoteriştilor cunosc că, de fapt, Cabala este comoara spirituală a poporului evreu. În Cabala se găsesc nenumărate porţi de scăpare, nenumărate resurse de putere, dar mai ales nenumărate resurse de înţelepciune.
Arborele vieţii poate fi găsit şi la alte mari civilizaţii.
Studiul Cabalei a constituit „fundaţia” multor organizaţii cu caracter economic şi financiar; nu degeaba fondatorii unor mari corporaţii au fost evrei. De asemenea, nu este de mirare că poporul evreu a reuşit să supravieţuiască în decursul istoriei tuturor vicisitudinilor, de fiecare dată revenindu-şi aproape în mod miraculos. Chiar dacă unii sunt de părere că tocmai aceste perioade grele au determinat un bun „sistem imunitar”, majoritatea ezoteriştilor cunosc că, de fapt, Cabala este comoara spirituală a poporului evreu. În Cabala se găsesc nenumărate porţi de scăpare, nenumărate resurse de putere, dar mai ales nenumărate resurse de înţelepciune.
Arborele vieţii poate fi găsit şi la alte mari civilizaţii.
Una dintre cele mai mari civilizaţii din antichitate a fost Imperiul
Sumerian. Constituit între Tigru şi Eufrat – considerat locul Edenului biblic,
acest imperiu a lăsat lumii comori spirituale de nepreţuit. Prin celebra Epopee
a lui Ghilgameş, umanitatea şi-a făcut cunoscută intenţia, în faţa zeilor,
pentru a-şi depăşi starea de fiinţă muritoare. Era prima călătorie spre
nemurire, din perioada postatlanteană. Deşi eroul nu-şi atinge obiectivul –
acela de-a deveni nemuritor, lasă totuşi umanităţii zestrea unei mari credinţe:
că omul îşi poate depăşi starea, ba chiar visează că poate fi asemenea zeilor.
Prin Epopeea lui Ghilgameş avem în faţă nu doar o dorinţă ancestrală ci mai cu seamă o voinţă; este voinţa care precede drumul – MAREA CALE. Pentru prima dată, în noua eră, nu mai contează atât de mult finalul cât drumul însuşi!
Dar oare ce anume animă sufletul spre un astfel de drum? Ce anume a putut „atinge” într-un asemenea hal sufletul eroului? Cine îşi poate lăsa regatul pentru un vis „iluzoriu”? Nu, regele şi-a adus aminte de alte vremuri...
Prin intermediul acestei epopei magnifice, omenirea a câştigat o resursă inepuizabilă de putere – speranţa că omul va redeveni ceea ce fusese cândva.
Prin Epopeea lui Ghilgameş avem în faţă nu doar o dorinţă ancestrală ci mai cu seamă o voinţă; este voinţa care precede drumul – MAREA CALE. Pentru prima dată, în noua eră, nu mai contează atât de mult finalul cât drumul însuşi!
Dar oare ce anume animă sufletul spre un astfel de drum? Ce anume a putut „atinge” într-un asemenea hal sufletul eroului? Cine îşi poate lăsa regatul pentru un vis „iluzoriu”? Nu, regele şi-a adus aminte de alte vremuri...
Prin intermediul acestei epopei magnifice, omenirea a câştigat o resursă inepuizabilă de putere – speranţa că omul va redeveni ceea ce fusese cândva.
Şi totuşi, în epopeea lui Ghilgameş, se spune că nemurirea poate fi
căpătată undeva aici, pe pământ... mai la nord, după un drum lung, istovitor.
Cea mai veche referire la „copacul vieţii” pare să vină din Vechiul Egipt. Legendele lor spun că civilizaţia egipteană s-a năcut din salcâmul sfânt numit Iusaaset. Acesta a fost arborele sfânt al egiptenilor, care conţine atât moartea cât şi viaţa.
Totuşi, egiptenii nu lăsat referiri directe la arborele vieţii, nici nu au structurat ideile şi cunoştinţele precum au făcut-o iudeii sau alte civilizaţii. Ei au preferat să rămână modelul geometric al florii vieţii, în timp ce marile tainele au fost codificate în complicatele lor scrieri.
Cea mai veche referire la „copacul vieţii” pare să vină din Vechiul Egipt. Legendele lor spun că civilizaţia egipteană s-a năcut din salcâmul sfânt numit Iusaaset. Acesta a fost arborele sfânt al egiptenilor, care conţine atât moartea cât şi viaţa.
Totuşi, egiptenii nu lăsat referiri directe la arborele vieţii, nici nu au structurat ideile şi cunoştinţele precum au făcut-o iudeii sau alte civilizaţii. Ei au preferat să rămână modelul geometric al florii vieţii, în timp ce marile tainele au fost codificate în complicatele lor scrieri.
Floarea vieţii este în aşa fel structurată încât cuprinde inclusiv
structura arborelui serifirotic.
- va urma -
Asteptam demult timp o astfel de abordare Dan , deoarece in perceptia mea aceasta este o imbinare a aspectelor spirituale cu cele materiale si eu de ceva timp am avut tendinta de a gasi modalitatea prin care aspectele spirituale pot fi imbinate in cele materiale si nu ma refer aici la cunoasterea precum ca spiritualul determina materialul ci chiar la intelepciunea necesara si limpezimea de a vedea eu asta cu ochii mei si de a practica mai ales in viata mea aceste lucruri . Si odata stabilirea intentiei, in viata mea s-au intamplat multe lucruri care mi-au creeat convingerea ca aspectele spirituale determina si sustin aspectele materiale.
RăspundețiȘtergereDeoarece la mine este un ,mare blocaj pe care abia am inceput a-l constientiza si anume ca desi stiu toate aceste informatii practicarea lor lasa de dorit deoarece acum simt necesarul de sustinere spirituale a acestor informatii , sustinere care vine din interior si pe care inca nu o am suficient de dezvoltata.
Ma ajuta confirmarea faptului ca evreii si-au folosit tezaurul spiritual pentru a-si indeplini anumite scopuri, dar faptul de a lua la cunostinta informatiile pe care le oferi ma face sa ma simt deosebit de onorat Dan ! Iti multumesc !
Tibi, iti multumesc pentru aprecieri. Sunt convins ca si arborele vietii dacic iti va aduce multe raspunsuri.
RăspundețiȘtergereCred si eu la fel Dan !
ȘtergereSimt ca va fi un subiect tare interesant. La fel am simtit si la vortex. As spune ca simt mai puternic acum. Abia astept postarea de luni.
RăspundețiȘtergereVoi pleca o saptamana din Bucuresti. Probabil ca urmatoarea postare va fi miercuri sau joi.
Ștergere"in cadrul culturii occidentale"..probabil orientale ai dorit sa scrii..ca interpretarea omiletica (kabbalah) a unei secte judaice nu prea are legatura cu subiectul( arborele vietii dacic). la fel de bine puteai cita din " Beresit Rabbah" sau din "Megillot".
RăspundețiȘtergereps/ sa ma anunti daca singurul tau raspuns e banarea.
(cristi).
Ba are o legatura, si inca una foarte solida. Arborele vietii (conceptual vorbind) a aparut din dorinta, aspiratia sincera a omului de a creste, evolua intr-un mod cat mai sublim. Unii au spus ca este ca o harta a indumnezeirii omului!
ȘtergerePrimele lucrari de Cabala (Kabbalah) au aparut in Europa, in sudul Frantei si in Spania (desi traditia lor spune ca e la fel de veche ca si Adam - primul cabalist). Am afirmat clar ca a venit prin cultura iudaica.
RăspundețiȘtergereNu am de ce sa te banez! Eu inteleg ca "ambalajul" este important, dar mult mai important este continutul.
"au aparut in Europa.." poate dupa distrugerea templului in 70dH cind evreii au emigrat in west (sepharzii) in est (askhenazii) si mai tarziu khazarii (probabil ai alte date) oricum cabara ramane o interpretare a unei secte minoritare/rabinice precum si "interpretarea talmudica, a esenienilor sau a gruparii de la Iamnia (si in crestinism a existat perioada controverselor gnostice in care diversi "initiati" pretindeau ca detin "adevarul"). irelevant in contextul articolului.
RăspundețiȘtergereAdevarul (spiritual) nu se detine, se traieste!!!
RăspundețiȘtergereCabala (Kabbalah) nu este o interpretare a unei secte; Cabala este o stiinta spirituala. Daca o elita este "secta" pentru tine, atunci fie. Pentru privilegiata clasa a fariseilor (preotilor) Kabbalah a reprezentat o amenintare foarte mare! Este considerata la fel de periculoasa si de catre fariseii (preotii) din ziua de azi! E de inteles...
Observ ca iti place sa te invarti prin "ambalaje". Mie nu-mi place. Prefer continutul, fructul, rodul!
"ambalajele" sunt chestii istoric dovedite, draga @Remerra(1) (2)si eu observ ca esti adeptul unor "elite" care pretind ca detin "adevarul". dap, si masonii, hindusii, taoistii, zen-budistii, wicca, protestantii, catolicii, evreii, oamenii de stiinta, musulmanii, ateii, etc..detin fiecare adevarul, chiar "traiesc" adevarul, in interiorul unui sistem axiomatic.lol
RăspundețiȘtergere(cristi)
Observ ca in pleiada de "inamici" nu i-ai trecut si pe ortodocsi. Presupun ca pe ei ii consideri ca fiind cei care "detin adevarul". Iti respect parerea... dar nu sunt de acord cu ea.
RăspundețiȘtergereInainte de orice fel de "eticheta" (fie ea religioasa) e OMUL!
..ai un cui impotriva ortodocsilor, draga Remerra?. am omis din respect pentru religia majoritara si pentru altele. de ex( din mii) lui Maxim Scolasticul i s-a taiat mana dreapta si limba pentru ca a marturisit despre "ortodoxie". stii, argumentul singelui este unul valid. tu, inca nu ai devenit mucenic (ptr "credinta ta) in circulatie fiind inca..;)
RăspundețiȘtergere(cristi)
Vad ca te-ai infierbantat bine... Martiri sunt in toate religiile!!! Cei ce nu cred ca ortodocsii detin adevarul inseamna ca au un cui impotriva lor? Hm, imi seamana a "cine nu e cu noi e impotriva noastra". Parca asa spuneau si comunistii... ma rog. In realitate, atat fundamentalismul religios cat si extremismul ateist (comunism, fascism) au aceeasi radacina: incapacitatea de a percepe scanteia divina din propria fiinta!
RăspundețiȘtergereNu mai conteaza religie, dogma sau mai stiu eu ce. Un singur lucru mai conteaza. Am observat pe propria piele cand il am mi-e bine, cand nu il am, mi-e rau.
RăspundețiȘtergere"martiri sunt in toate religiile"..ipoteza inconsistenta. nici un intemeietor de "religie" nu a "esuat martiric" si nici asupra unei religii (alta decat crestinismul primar) nu s-a incercat anihilarea din start, stii de ce? ptr ca nici o "religie" nu a fost perceputa ca o amenintare directa la adresa unui sistem politico-militar- ai unele lacune, si io nu's platit sa tin lectii pe net ;) unor entitati virtuale..;)) studiaza istoria religilor (comparata), adica...
RăspundețiȘtergerenumai bine..
(cristi).
Cu mici exceptii, sistemul politico-militar s-a folosit de sistemul religios pentru a pune "jugul" si pe suflet nu numai pe trup. Au observat ei ca nu este indeajuns sa domini grupurile de oameni doar cu forta armelor, asa ca si-au ales cate o religie ca "instrument de lucru".
RăspundețiȘtergereSă fie acest arbore mărul cu merele de aur din basmul “Prâslea cel voinic și merele de aur”?
RăspundețiȘtergereMetaforic vorbind... se poate spune ca este marul din basmul respectiv! Basmele ascund multe, foarte multe! Multi ezoteristi considera ca basmele sunt un fel de "recipienti" pentru anumite mistere.
RăspundețiȘtergereCristi, nu mai trimite mesaje ofensatoare sau in care faci apologia fundamentalismului ortodox, caci nu le voi posta. Incearca pe saiturile si blogurile fundamentaliste (gasesti destule), nu aici!
RăspundețiȘtergereremer ra
RăspundețiȘtergere1.nu am afirmat ca sunt "ortodox" prefer termenul de agnostic teist. 2.cat despre "apologia fundamentalismului" cre' ca am dovezi istorice suficiente pt un dialog deschis. include aici si fenomenul "ufo" .
Agnostisc teist!? Ma rog, poate gasesti pe cineva cu care sa discuti (iar discutia sa fie legata de subiectul acestei postari). Asta pana pe la ora 23. Dupa aceea nu mai intru pe blog pana miercuri seara. Eu sunt satul de discutii sterile.
RăspundețiȘtergereTe legi de subiecte secundare Cristi iar argumentele tale scartzaie pe alocuri. Singurul lucru care conteaza e relevanta subiectelor esentiale : anahata, arborele vietii, octogonul esoteric.
RăspundețiȘtergereEu apreciez munca Dvs. Chiar daca sa zic asa...sunt pe alte unde, dar avem aceeasi baza si astept abordarea urmatoare pe acest subiect. Apropo de comentariile de mai sus pe care le-am citit, daca imi permiteti: Orice vine, primit sa fie de cine DORESTE sa citeasca! mult succes in continuare. Mie imi plac dialogurile intelepte, nu incitarile, pana la urma la ce rost tot daca tot incercam sa facem o ierarhie de verticala (intr-un sistem de concurenta/care face pe care, numiti-o cum doriti) nu pe orizonatala -leagaturi de armonizare. Imbratisari si numai bine Dan.
ȘtergereSalut, cred ca doreai sa raspunzi autorului blogului.
Ștergeren-are importanța cine a inventat prima oară arborele vitii(ca metaforă) și eu personal, sper ca pe viitor să ni se ofere mai mult decât o traducere din ebraica in română, info care sunt accesibile pe wikipedia. Din partea Lui Rr mă așteptam la mai mult
RăspundețiȘtergereNu cred că ar fi fost vreo problemă daca autorul ar fi zis, "cu de la mine putere (cunoștințel/experiența mea)" asta e alba, asta e neagra, asta violet si poate sa lași cititorii să se certe pe înțelesul MESAJ-ului și mai puțin pe felul în care e scrisă vorba înțeleaptă.
Părerea mea e că ai dat prea multă informație deodată arătând tot "copacul" odată... poate ar fi trebuit să începi doar cu "fundația" temelia. până și cele mai solide piramide au fost construite pe o temelie solidă, dar si acesta într-o zi va fi slefită și dusă pe fundul unei mări, pentru că universul e în mișcare, iar ceea ce va rămăne peste timp e doar "informația", existența acesteia.
sămânța din care s-a nascut piramida numită e "eu exist", ea e TEMELIA! Acesta e informatia de crestere sau adn-ul germinativ, primul ieșit din "primul Cuvânt", rădăcina lui a fost făcută să se hrănească cu Mișcarea infinită în așa fel ca trupul arborelui să fie supus mereu schimbării, dar în orice direcție se încovoaie copacul el urmează Legea Schimării, (ori a "perfecționării continue") în drumule ei către... dar până în vârful copacului multe mai sunt de învățat, deocamdată o singură lecție e suficientă.
Un copil a intrebat, odată, un înțelept, "de ce crește copacul cu crengile-n sus, către cer", acesta i-a zâmbit tainic și i-a răspuns: "Nu știu răspunsul la acestă întrebare, de ce nu întrebi copacul?"
am întrebat, acesta mi-a fost răspunsul:
RăspundețiȘtergereUn om vestit ca fiind bun de gură și cam obraznic pentru că putea pune în încurcătură pe oricine-și putea mintea cu el, își puse în cap să ia la întrebări un maestru-înțelept pentru a se da rotund, de bună seamă...
Văzând coada lungă la care trebuiasă ăstepte acesta a ocolit mulțimea și venind pe la spatele înțeleptuluitot a încercat să-și pună întrebarea și cum maestrul a făcut semn discipolilor aceștia nu l-au alungat în schimb acesta nu ia băgat în seamă lamentările și pe urmă țipeteleși injuriile defăimătoare, rugămințile ori tăcerea ostentativă un timp îndelungat, cât iar fi venit rândul dacă ar fi așteptat la coadă. Dar iacă că-i veni iar acesta din dorința de al defăima într-un mod inteligent prinse a zice:
-Cu toții suntem divini, nu-i așa? Maestrul încuviință.
-Atunci nu ești singurul înțelept de aici pentru că toți suntem înțelepți, suntem la fel...
-Multe adevăruri cunoști, dar care ți-e întrebarea? Crezând că la prins încapcana lui iscusit construită individul susură
-Atunci care e diferența dintre noi doi?
maestrul zâmbind îi răspunse. Vezi copacul sub care stau?
-da e un stejar!
-Și vezi copacul de colo, continuă înțeleptul nederanjat de întrerupere. E un molid!
-Care sunt diferențele între acești doi copaci? întrebă maestrul.
-Multe coaja e diferită, frunzele, înălțimea, culoarea...
-Si totusi, îl întrerupse de data asta maestrul pe el, ceea ce eu văd sunt asemănările, amândoi se hrănesc din pămănt, amândoi respiră compuși din aer, umbra lor are aceeași culoare.
-Dar...
-Eu văd asemănările, tu deosebirile, cine are dreptate?
-Amândoi.
-Vezi e exact cum ai zis, amândoi suntem înțelepți!
-Dar...
-Următorul! strigă maestrul lasându-l să se mestece singur în nedumerire acela, care văzând din nou că nu mai e băgat în seamă plecă nedumerit asupra faptului dacă nu cumva a fost păcălit de maestru. Dar fiind cu mintea preocupată nu observă groapa din fața acestuia și pică în ea. Toți au râs de el, și înțeleptul și oamenii stând la coadă ba s-a umplut de veselie și cei 1000 de molizi din spatele celui aflat lângă stejar...
Țipetele și injuriile au fost auzite de fiecine dar nimeni nu a vrut să ajute un om cu cuvinte atât de urăte în gură, într-un loc atât de sfânt. De aceea maestrul se ridică și îi intinse mâna pentru al scoate din groapă.
-Văd că ai descoperit și singur diferențele dintre noi. Dacă nu întreabă pe oricare dintre oamenii aceștia simpli care au stat la coadă în spatele tău și (...) te-au auzit(!).
Va salut cu drag pe toti!Ma primiti si pe mine pe acest blog minunat ? Remer Ra,ce faci tu este minunat.Mare responsabilitate.Eu personal iti multumesc,imi esti de mare ajutor.Voi fi mereu prezenta si voi comenta sau voi raspunde oridecate ori va fi cazul.
RăspundețiȘtergereDoar ca informatie: Kaballa este o plagiere dupa vechile cunostinte ale catharilor - exterminati de altfel cu buna stiinta. De altfel asa-zisul ezoterism iudaic nu este mentionat nicaieri inainte de sec. XII e.n. Trageti singuri concluziile. Sunt curios daca emite cineva ipoteza aberanta despre cathari ca ar fi fost iudei :)
RăspundețiȘtergere