Corpul energetic (1)

Corpul fizic este determinat şi coordonat de către o structură holografică energo-informaţională extraordinar de complexă.

Aşa cum un dispozitiv electronic are nevoie de o sursă de alimentare, tot aşa şi corpul uman are nevoie de o sursă specifică de alimentare. Nu vorbim doar de alimentarea din punct de vedere fizic (alimentele, apa, aerul etc.) ci şi de alimentarea din punct de vedere energetic De fapt, fiind atât de complex (faţă de orice supermaşinărie făcută de mâna omului), corpul omenesc are nevoie de mai multe surse de alimentare (de diferite tipuri). Dacă pentru un dispozitiv electronic, avem nevoie doar de o sursă simplă de alimentare (de regulă monofazată sau trifazată), pentru ca fiinţa umană să „funcţioneze” optim este nevoie mai mai multe „surse” de alimentare. Aceste surse de alimentare sunt centrele energetice, numite şi chakre energetice.

Primul centru energetic (muladhara) este „quatrofazat”  (dispune de patru petale energetice), al doilea (swadhisthana) este „hexafazat” (dispune de şase petale energetice), al treilea (manipura) este „decafazat” (10 petale), centrul inimii (anahata) este „dodecafazat” (12 petale), cel al gâtului (vishuddha) are 16 „faze”, ajna are doua „faze” principale şi fiecare dintre ele alte 48 de „faze secundare”, iar ultimul are aproape 1000 de „faze”. Aceste „faze” sunt date de către petalele centrului energetic. De fapt, ele sunt ca nişte membrane vibratorii care dau o anumită caracteristică energiei universale (prana), adică o modulează într-o anumită formă. Este asemănător cu modulaţia energiei electro-magnetice a undelor radio-tv, astfel că fiecare centru energetic, şi în particular fiecare „petală” aferentă, are rolul de-a da o caracteristică specifică (modulaţie). Prin urmare, la fel cum modulaţiile electro-magnetice ale undelor radio-tv au anumite frecvenţe, amplitudini, caracteristici etc., la fel, centrele energetice vor modula cu diferite frecvenţe, amplitudini, şi alte caracteristici, prana. Aşadar, centrele energetice principale modulează energia universala (prana) în fluxuri energetice vitale, care sunt dispuse de-alungul unui canal energetic central, numit Sushumna, şi care se află în partea mediană a corpului.

Petalele fiecărui centru energetic au o dispunere geometrică oarecum asemănătoare florii lotus, de aceea ele se mai numesc şi lotuşi energetici (în special în orient). Uneori, se mai foloseşte denumirea de con energetic. Primul centru (muladhara) şi ultimul (sahasrara) au o singură deschidere conică (prima spre pământ şi ultima spre cer), restul chakrelor au deschideri atât în faţă cât şi în spate.

Deschiderile din spate sunt dispuse de-alungul coloanei vertebrale iar cele din faţă sunt dispuse la distanţa diametral opusă faţă de centrul median al corpului. Deschiderile din spate formează circuitul pasiv iar cel din faţă formează circuitul activ. Circuitul pasiv are o dominanţă magnetică iar cel activ are o dominanţă electrică.

Circuitul din spate (pasiv), dominant magnetic, este determinat de caracteristicile genetice (şi implicit de karmă), fiind destul de greu de influenţat din exterior (de obicei prin diverse traumatisme); este cel care asigură buna funcţionare a sistemelor autonome, adică energetica funcţiilor vitale şi a sistemului nervos central (măduva spinării şi creier). Toate chakrele din spate au atât deschiderea cât şi activările prestabilite. Circuitul energetic pasiv este influenţat direct de către matricea informaţională.

Circuitul din faţă (activ), dominant electric, este determinat doar parţial de către genetică şi karmă. Spre deosebire de circuitul din spate (pasiv), cel din faţă poate fi supus unor influenţe directe. Aceste influenţe ţin de dinamica energetică şi psiho-mentală a omului, prin urmare centrele energetice pot fi activate, deviate, alterate sau chiar blocate de către diverse acţiuni, care sunt, fie de ordin fizic (alimentaţie, sex, sedentarism, efort etc.), fie psihoemoţional (stări, dispoziţii, atitudini, etc.).

Centrele energetice principale (chakrele), alături de circuitele aferente lor, constituie aşadar structura dinamică a fiinţei umane. Aceste centre energetice nu influenţează doar partea fizică (prin intermediul corespondenţelor fizice) şi energetică, ci toate corpurile subtile. Ele pătrund prin toate cele şapte corpuri, precum o carte este străpunsă de sfoara ce o leagă. Desigur, aceasta este o exprimare simplistă, căci în realitate aceste „străpungeri”  sunt specifice pentru fiecare corp subtil în parte.

În corpul fizic, centrele energetice iau forma diferitelor glande, după cum urmează: muladhara – glandele sexuale, swadhisthana – glandele suprarenale, manipura – pancreasul şi splina, anahata – glanda timus, vishuddha – glanda tiroidă, ajna – glanda pituitară, sahasrara – glanda pineală. Toate aceste glande formează sistemul endocrin şi el coordonează buna funcţionare a organismului.  Sistemul nervos (sistemul nervos central, sistemul nervos periferic, sistemul nervos vegetativ) este cel care comandă şi coordonează descărcările hormonale în corpul fizic, contribuind astfel la optima funcţionare a corpului fizic.

Structura scheletală a sistemului energetic este formată din trei canale energetice.

Sushumna este canalul energetic central, situat în zona mediană a corpului; este canalul prin care toate centrele energetice formează o „magistrală energetică” comună.

Canalele Ida şi Pingala sunt situate în stânga respectiv dreapta canalului principal, având un rol reglator în sistemului energetic de ansamblu. Ele modulează energia primită prin respiraţie, astfel că nara stângă este asociată cu Ida iar cea dreaptă cu Pingala. Ida este canalul ying, feminin, lunar, iar Pingala este yang, masculin, solar. Acestea vin ca o completare a canalului central Sushumna, având rolul, pe de-o parte, de-a da alte caracteristici (suplimentare) modulaţiilor pranice, conform necesităţilor energetice, iar pe de altă parte au rolul de liant energetic pentru alte centre energetice secundare.

Corpul fizic este o extensie a corpului energetic, o coborâre a vibraţiei sale.  Unii clarvăzători au reuşit să vizualizeze aceste centre energetice, dispunerea lor, cromatica, forma, precum şi circuitele pe care acestea le formează. Au fost identificate 12 meridiane principale, corespunzător organelor interne (inimă, ficat, pancreas rinichi, plămâni, intestinul subţire, intestinul gros, splina, vezica biliară, vezica urinară, meridianul trei focare) şi alte câteva sute de meridiane secundare, urmate de mii de alte meridiane terţiare şi tot aşa, până la nivel de celulă. Matricea energo-informaţională este cea care diferenţiază fluxurile energetice de bază (ale chakrelor principale), atât pentru diversele organe interne cât şi pentru procesele metabolice, de regenerare etc.

Primele elemente ale corpului energetic au fost descoperite (de fapt redescoperite) de către anticii chinezi. Aceştia au asociat diversele caracteristici ale pielii (sensibilitate, umezeală, rigiditate etc.) cu anumite afecţiuni, reuşind în timp să construiască o hartă a zonelor pielii care pot influenţa anumite organe. De fapt este vorba de influenţarea anumitor fluxuri energetice de-a lungul organului dermic, care sunt în legătură cu organele interne.

Chinezii au numit această energie „chi”, indienii şi tibetanii au numit-o „prana”. Această energie se găseşte peste tot în Univers, în aer, apă, materie, chiar şi în vidul cosmic.

La început anticii chinezi foloseau pietrele ascuţite pentru a activa punctele identificate ca având legătură cu organul afectat, iar mai apoi, s-au folosit acele (observându-se efecte mai puternice). O astfel de hartă antică, în care sunt identificate anumite trasee energetice vitale şi punctele lor aferente, este în figura de mai jos.

Astfel, s-au dezvoltat tehnici extrem de eficiente de reechilibrare energetică ale diferitelor organe, prin acţionarea mecanică (masaj, presopunctură, acupunctură), electrică (electro-acupunctură), bioenergetică.

De asemenea, s-au identificat puncte reflexogene specifice ale diferitelor organe interne şi în alte zone, cum ar fi palmele, tălpile picioarelor, lobii urechilor, irisul ochiului, buzele.

În decursul timpului, metodele de influenţare a fluxurilor de energie vitală s-au diversificat şi perfecţionat. Metoda cea mai la îndemână este masajul şi presopunctura.

Masajul este o metodă simplă şi la îndemână oricui, şi nu există contraindicaţii sau efecte secundare. Nu numai fluxul sanguin şi limfatic este pus în mişcare dar şi alte fluxuri energetice care acţionează în interiorul corpului. Masajul ajută foarte mult şi la eliberarea unor tensiuni latente din corp, precum şi la eliberarea toxinelor.

 În figurile de mai jos sunt identificate zonele reflexogene ale organelor interne din palme şi tălpi.

Masarea zonelor corespunzătoare organelor interne (zonele reflexogene din tălpi sau palme) determină energizarea unor chakre secundare care au o legătură energetică cu acestea, şi astfel contribuie indirect la buna funcţionare a lor.

O metodă foarte eficientă, pentru reechilibrarea energetică generală, este plimbatul cu tălpile goale pe pământ. Fie că este vorba de plimbatul în pădure, ori pe nisip sau pe iarba udă de rouă (cea mai eficientă), zonele reflexogene sunt foarte bine energizate şi acest lucru se reflectă şi asupra stării generale de sănătate.

O altă metodă deosebit de eficientă pentru reechilibrare energetică, şi nu numai, este alternarea duşului cald cu cel rece. În acest caz, se reechilibrează şi se activează majoritatea fluxurilor energetice care traversează organul dermic. Această metodă ajută nu numai la reechilibrarea energetică a organismului ci şi la dobândirea unui tonus general bun; de asemenea îmbunătăţeşte considerabil rezistenţa organismului în faţa bolilor diverse. Este recomandabil ca pentru început, diferenţa de temperatură să fie mai mică, urmând ca în timp diferenţa de temperatură să crească.

Dacă metoda descrisă mai sus nu este tolerată de organism, atunci se poate folosi alternaţa cald-rece acţionând doar asupra palmelor şi tălpilor. Este recomandat, în acest caz, să se dizolve sare grunjoasă în apa fierbinte. 

Toate aceste metode sunt foarte eficiente în reechilibrări uşoare ale circuitelor şi meridianelor energetice. Aceste tehnici însă nu pot reechilibra energetic un corp care este supus unor influenţe mai puternice pe timp îndelungat, cum ar fi un regim de viaţă foarte dezordonat, alimentaţie denaturată şi preponderent carnivoră, medii toxice (poluare, radiaţii etc), excese sexuale, oboseală cronică (muncă excesivă, nopţi nedormite), stres, alcool, fumat, droguri etc.