Dinamici sociale şi economice în perioada de tranziţie (1)

După cum fiecare poate observa, din punct de vedere economic şi social, lumea traversează o perioadă destul de tulbure. Revoltele populare, deja în curs de desfăşurare de câteva luni bune, din nordul Africii şi Orientul Mijlociu, dar şi cele recente, din ţări considerate sigure, precum Marea Britanie, Spania, Israel, volatilitatea extraordinar de mare a burselor, neliniştea crescândă a majorităţii populaţiei occidentale, cu privire al viitorul lor şi al copiilor lor, toate acestea par să indice că omenirea intră într-o nouă etapă de evoluţie.

Problema cea mai mare nu este faptul că se intră într-o nouă etapă, ci modalitatea în care se face aceasta. Cum spune americanul de rând, există varianta „easy way”, precum există şi varianta „hard way”. Iar când unii nu ştiu să piardă, atunci rămâne doar modalitatea „hard way”.

În partea a doua a carţii „Chemarea Atlanţilor” mi s-a cerut să fac o scurtă descriere a unui viitor probabil, viitor care este dat de rezultanta tuturor forţelor dinamice din prezent. De asemenea, mi s-a cerut să trec şi altfel de date, care, la acea vreme, mi se păreau ca fiind „coincidenţe” destul de stranii.

Mi s-a mai transmis că momentul nașterii lui Iisus Christos coincide cu un eveniment major din Universul Cauzal, acesta fiind un spațiu aflat în legătură directă cu influenţele planetare subtile ale sistemului nostru solar. Adică Iisus Christos s-ar fi născut la momentul de maximă influenţă (asupra Terrei) a planetelor sistemului nostru solar. Astfel, conform Legii Ciclicităţii, vom avea perioade de maximă influenţă asupra Terrei, a fiecărei planete în parte, în funcţie de perioada de rotaţie în jurul astrului solar. Pentru cei care nu cred în astfel de influenţe, toate acestea par să fie o ipoteză fantezistă. Totuşi, dacă stăm să analizăm puţin trecutul, observăm că lucrurile nu stau chiar aşa, deoarece „coincidențele” par să fie destul de îngrijorătoare.

Influenţa câmpului energetic subtil al lui Uranus asupra planetei noastre a determinat (în decursul istoriei) schimbări spectaculoase la nivel social. Se ştie că Uranus guvernează creaţia, progresul, creşterea, dezvoltarea, iar dacă este cazul (dacă există rigiditate), poate aduce şi schimbarea bruscă, violentă chiar. Perioada de revoluţie a lui Uranus în jurul astrului solar este de aproximativ 84.0168 ani (conform datelor de pe site-ul oficial al NASA – http://solarsystem.nasa.gov/planets), iar punctul de influenţă maximă asupra Geei va fi în 2016 (24x84.0168=2016.4032). Iată aşadar cine este motorul principal din spatele tuturor schimbărilor din societatea noastră.

Interesant este că, în această perioadă, alături de înfluenţa lui Uranus, converg alte două mari „puteri”.

Una este influenţa mişcării de precesie, care are o perioadă completă (rotaţia de „titirez”) de 25.920 de ani. Fiecare grad din cele 360 se parcurge în 72 de ani. Iar la cel de-al 28-lea grad avem... 2016 (28x72=2016). Influenţa este dată de activarea unor circuite energetice din reţeaua cristalină a crustei terestre.

A treia influenţă subtilă este dată de planeta Jupiter. Conform datelor NASA, Jupiter are o perioadă de rotaţie în jurul astrului solar de 11.8626 ani. Iar, la sfârşitul celui de-al 170-lea ciclu (şi începutul celui de-al 171-lea), de la momentul „0”, avem...  tot anul 2016 (11.8626x170=2016.642). Iar Jupiter are, prin altele, rolul de justiţiar, în funcţie de datele de „contabilitate”.

Să vedem acum alte „coincidenţe”, legate de influenţa lui Uranus, pe plan social. Astfel, în urmă cu 84 ani, la afârşitul celui de-al 23-lea ciclu (84.0168x23=1932.3864), avem un an extrem de dificil din punct de vedere economic; este anul în care s-au făcut „jocurile” pentru următoarea perioadă de timp (3-4 generaţii). În 1932 s-au creat premisele pentru o nouă conflagraţie mondială (ridicarea nazismului şi cursa înarmărilor în Europa şi Asia). Ceea ce s-a şi întâmplat câţiva ani mai târziu (1937 – războiul chino-japonez şi 1939 – invazia Poloniei şi declaşarea celui de-al doilea război mondial)!

În urmă cu alţi 84 de ani avem... 1848 (la sfârşitul celui de-al 22-lea ciclu), un an plin de mişcări revoluţionare pe tot continentul european.

În urmă cu alţi 84 de ani (1764), creştea extrem de rapid fluxul de emigranţi spre continentul nord american; de asemnea, se formase un puternic avânt al revoluţiei industriale. Toate acestea aveau să schimbe definitiv lumea.

Datorită faptului că, la acest început de secol, societatea omenească este (în intreg ansamblul ei) mult mai unitară, influenţele uraniene pot fi la rândul lor mult mai puternice. După cum s-a văzut, falimentul unei corporaţii poate declanşa un întreg lanţ de cutremure economice la nivel mondial. Ba mai mult, un simplu zvon pe o bursă importantă poate declanşa un proces de extremă instabilitate şi volatilitate, ajungându-se la pierderi totale de sute de miliarde de dolari într-o singură zi.

Zilele trecute, în plin vacarm social şi financiar, am simţit un impuls foarte puternic de-a urmări cu mare atenţie ceea ce se întâmplă (din punct de vedere economic şi social) pe plan mondial. Deşi mă aflam într-o perioadă de „pauză” (în ceea ce priveşte conlucrarea mea cu zona subtilă) am simţit în jurul meu, destul de des, prezenţa lui Ral. În „Chemarea Atlanţilor”, entitatea Ral (cel care coordonează matricea energetică a anahatei planetare – zonă ce cuprinde mare parte din spaţiul românesc), mi-a fost ghid în relatarea unor astfel de probleme. Ba mai mult, am observat că puteam intra foarte rapid în conexiune telepatică cu el. Mi-am dat seama că ar vrea să-mi transmită anumite date. Şi eu, la rândul meu, eram oarecum intrigat de ceea ce se întâmplă, şi mai ales de faptul că lucrurile tind să se agraveze.

În continuare, voi încerca să redau cu acurateţe aproape tot ceea ce am discutat.

Eu: Bine ai revenit Ral. În ultimele zile, ţi-am simţit foarte des plăcuta vibraţie. Nu ne-am mai „vorbit” de ceva vreme...

Ral: Bine te regăsesc... deşi se putea şi mai bine!

(aici a fost o mică dojană la adresa mea, în sensul că ar fi trebuit să exersez mai mult anumite exerciţii).

Eu: Ral, ce poţi să-mi spui referitor la ultimele evenimente petrecute pe plan mondial?

Ral: Lucrurile intră în normalitate.

Eu: O normalitate care ne cam dă mari bătăi de cap.

Ral: Deoarece aşa aţi ales voi.

Eu: Nu se puteau face schimbări mai blânde?

Ral: Bineînţeles că se puteau face schimbări mai blânde. Dar v-aţi agăţat de vechile tipare mentale ca de un colac de salvare. Numai că ele sunt ca nişte lanţuri care vă limitează gradul de libertate, atât din punct de vedere financiar cât şi din punct de vedere uman. De ce nu înţelegeţi că trebuie să le eliberaţi? Vechile tipare mentale sunt ca nişte pietre de moară pentru voi. Şi nu uitaţi că dinamica socială şi economică va continua să se precipite din ce în ce mai mult.

Eu: Aşa par să indice toate datele. Simt şi eu foarte multă nelinişte în sufletele oamenilor. Pare că se s-a instaurat un fel de degringoladă generală.

Ral: Aşa şi este. Marile guverne ale lumii au înţeles, în sfârşit, că nu s-au luat măsurile cele mai potrivite pentru combaterea crizei. Cu toate acestea, încă se agaţă de vechile tipare de gândire.

Eu: Când am conlucrat la „Chemarea Atlanţilor”, mi-ai transmis că următoarea criză va fi între 2014-2015.

Ral: Ţi-am spus că poate fi chiar mai devreme. Oricum, ceea ce se întâmplă acum pe burse nu sunt semnele că ar fi venit ce-a de-a doua criză. Sunt doar mici seisme pe zona financiar-bancară.

Eu: Pieţele bursiere o iau razna, iar preţul aurului pare să crească la cote nemaiîntâlnite. Sunt deja semne clare...

Ral: Volatilitatea ridicată burselor se va menţine încă vreo doi ani de acum înainte. După care, dacă nu schimbă ceva, va urma colapsul financiar total.

Eu: Chiar asta vroiam să aduc în discuţie. Vorbesc de influenţa subtilă a lui Uranus. Se pare că acţionează încă de pe acum.

Ral: Bineînţeles că o face. „Pregăteşte” terenul pentru 2016 şi perioada de după.

Eu: În 1929 a izbucnit cea mai mare criză economică din istorie. Mulţi istorici spun ea este cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial.

Ral: Nu e cauza, ci una dintre consecinţe. Cauza a reprezentat-o rigiditatea tiparelor mentale ale vremii, şi punerea valorilor materiale mai presus de valorile spirituale.

Eu: Nu ştiu dacă s-a schimbat ceva între timp. Dacă e să considerăm criza declanşată în 1929 ca având o puternică amprenţă uraniană, atunci vom avea un nou ciclu chiar foarte devreme, anume în 2013. Mi-a atras atenţia şi faptul ca trezoreria americană a hotărât să menţină politica de dobândă monetară aproape de zero până în 2013. Deja este prea mult. Unii specialişti spun că, această măsură (plus tiparniţa de dolari), ar putea fi ultima posibilitate de salvare înainte de un posibil colaps general.

Ral: Este doar o prelungire a agoniei. Este ceea ce ţi-am transmis mai devreme, agăţarea de vechile tipare mentale.

Eu: De ce n-ar mai funcţiona vechile tipare mentale? Nu este mai riscant să intri cu ceva nou într-o perioadă tulbure? Se pare au ales varianta cu răul cel mai mic.

Ral: Ţi-am mai spus că, atât societatea cât şi economia mondială, s-au schimbat din toate punctele de vedere. Structura scheletală a actualului sistem financiar şi dinamica economică de tip capitalist au funcţionat pe fondul unei dezvoltări pe orizontală a societăţii. Acum s-a ajuns la limita maximă. Organismul economic mondial nu se mai poate dezvolta pe orizontală. Ori se realizează un salt calitativ, ori se autodistruge.
Eu: Se spune că crizele determină anumite corecţii în dinamica economiei capitaliste.
Ral: Doar când este vorba de spaţiul economic desfăşurat pe orizontală. Acum s-a ajuns la limita acestui spaţiu.

Eu: Aşadar, a avut dreptate Marx? Capitalismul se va autodistruge? Vor repare zorii comunismului? China va continua acolo unde a eşuat Uniunea Sovietică? Democraţia va cădea sub povara propriei politici economice?

Ral: Despre ce revenire vorbeşti tu? Nu a existat nici comunism, nici democraţie. Revino cu picioarele pe pământ. Ceea ce a fost în Uniunea Sovietică, şi în această zonă geografică, nu se poate numi comunism. Nici măcar socialism nu poţi spune că a fost. La fel, democraţia din spaţiul occidental a avut puţine lucruri în comun cu democraţia propriu-zisă.

Eu: Toată lumea ştie că în est am avut un regim comunist, iar în vest am avut un regim democratic.

Ral: Ceea ce a fost în est... l-am putea numi un soi de centralism rigid, construit pe baze anacronice. Ideea de comunism a prins bine maselor sărace şi naive. A fost ca morcovul pus în faţa măgarului, pentru a trage mai puternic la jug. Un aranjament tacit între câţiva „băieţi deştepţi” şi multi „băieţi creduli”. Iar referitor la „democraţia” din vest, nu uita că, în urmă cu doar câteva zeci de ani, în ţara considerată „campioana democraţiei”, oameni care aveau o altă culoare a pielii erau puternic segregaţi.

Eu: Vrei să spui că nu am avut nici democraţie, nici comunism, ci mai degrabă o mare junglă, pe de-o parte, iar pe de altă parte un imens parc zoologic?

Ral: Dacă vrei o aşa comparaţie... fie. Deşi, îţi pot spune că în ambele situaţii, găseşti o faună mult mai liberă decât foarte mulţi oameni din cele două tabere.

Eu: Care ar fi soluţiile pentru evitarea unei noi crize economice în 2014 sau chiar 2013?

Ral: Ţi-am mai spus cu ceva vreme în urmă: stratificarea dinamicii economice.

Eu: Dar economia este stratificată.

Ral: Nu aşa cum se prezintă acum. Este nevoie ca fiecare strat să aibă un sistem financiar separat.

Eu: Pare a fi un lucru foarte riscant. Nu există garanţia că lucrurile nu pot degenera.

Ral: Vor degenera cu siguranţă dacă nu se schimbă situaţia. Gândeşte-te că economia mondială se prezintă ca un tot unitar. Este asemenea unui organism unicelular. Acum a ajuns la limita maximă de dezvoltare şi... trebuie să se dividă. Ori se divide, ori moare.

Eu: Păi deja sunt trei noi „organisme celulare”: America de Nord, Europa, Asia.

Ral: Toate trei fac parte din acelaşi organism „unicelular”.

Eu: Mă cam îndoiesc că se vor schimba lucrurile. Nu cred că se va sfârşi lumea... Cum vor evolua lucrurile în acest caz?

Ral: Nu se va sfârşi, dar nici bine nu-i va fi. Într-o primă etapă va începe un proces de fragmentare a marilor concerne multinaţionale.

Eu: Mulţi cred că tocmai acestea vor rezista cel mai bine. Marile guverne occidentale au făcut mari eforturi, luând adânc din banul public, pentru a le redresa.

Ral: Asta demonstrează cine conduce de fapt...

El: Şi atunci cum se vor fragmenta? Par să domine încă multă vreme de acum înainte.

va continua...