ARBORELE VIETII DACIC (5)

4. Armonia

Această sferă este considerată ca fiind cea mai importantă din cadrul arborelui sacru dacic, deoarece armonia este cheia oricărei evoluţii, din toate punctele de vedere. Este legată de toate sferele arborelui. Echilibrul este esenţial pe orice plan!

Fiecare poate şti dacă este în armonie sau nu. Este nevoie doar de puţină sinceritate. Important este să înţeleagă faptul că armonia este o stare interioară şi că nu are de-aface cu exteriorul, sau cu ceilalţi. Primul pas în atingerea armoniei interioare este de a accepta realitatea, exact aşa cum este ea în momentul de faţă. Fie că ne place, fie că nu ne place, realitatea din exterior este reflexia interiorului, iar primul pas în schimbarea ei se poate face în condiţiile în care este acceptată, indiferent cum se prezintă ea. Odată acceptată realitatea înseamnă că s-a realizat o punte solidă între interior şi exterior. Egoul este responsabilul principal pentru percepţia greşită a realităţii, interpunându-se între lumea interioară şi cea exterioară, creând astfel iluzia că sunt lumi total diferite.

Este simbolizată de o floare cu 12 petale, reprezentând atât floarea vieţii cât şi fructul vieţii.

Floarea vieţii este un simbol ancestral, venit tot prin filieră atlantă, şi este răspândit în aproape toate marile culturi şi civilizaţii ale lumii.

Atât floarea vieţii cât şi sămânţa vieţii, sunt formate din 13 cercuri (două rânduri de câte şase plus cercul în mijloc).

Aşadar, secretul libertăţii, secretul abundenţei, secretul deţinerii şi folosirii puterii, secretul unei sănătăţi perfecte, secretul unor relaţii perfecte (atât cu sine cât şi cu ceilalţi), secretul fericirii este atingerea armoniei.

Cea mai mare greşeală a oamenilor este să alerge după prosperitate materială, după relaţii perfecte sau după putere, nerealizând că toate acestea sunt, pur şi simplu... efecte. Chiar dacă obţin ceva, din aventura în zona efectelor, (şi doar prin mari eforturi) nu vor găsi fericirea pentru că secretul fericirii constă în atingerea armoniei.

Totuşi, se pun următoarele întrebări: Ce este armonia? Cum ne dăm seama că suntem în armonie? Ce putem face pentru a fi în armonie?

Putem spune că un om este în armonie atunci când are o sănătate perfectă, când abundenţa materială este pentru el o normalitate, când are relaţii minunate cu familia şi cu cei din jur, când tot ceea ce începe duce la bun sfârşit, când nu are niciun fel de restricţie în ceea ce priveşte gradul de libertate, de mişcare, de relaţionare, etc.

Solidele platonice si floarea vietii

Când se acceptă responsabilitatea asupra propriei noastre vieţi putem spune că s-a făcut primul pas în atingerea armoniei interioare. Nicio condiţie exterioară nu are voie să perturbe echilibrul interior. Nici sărăcia, nici bogăţia, nici democraţia, nici dictatura, nici alte condiţii geopolitice, nici culoarea pielii, nici religia, nici şcoala, nici mediul socio-economic. Toate acestea sunt efecte, iar dacă le trăim (într-un fel sau altul) este pentru că noi suntem cei care le-am creat. Dacă nu le-am creat, sau dacă ne-am născut în aceste condiţii, este pentru că ele creează condiţiile potrivite pentru noi, pentru a evolua în mod optim, conform programelor noastre evolutive. Exteriorul poate oferi anumite condiţii, poate ajuta în unele probleme, dar atingerea armoniei interioare depinde numai şi numai de noi.

Exteriorul este reflexia interiorului!

Floarea vieţii şi cubul Metraton

Următorul pas constă în realizarea faptului că starea de armonie interioară presupune o bună „aranjare” a energiilor fizice, emoţionale şi mentale.

Arborele sacru dacic ne oferă o imagine de ansamblu legat de cum ar trebui să arate armonia în viaţa noastră. Cei mai mulţi ar fi tentaţi să caute la sfera „Planul fizic” şi să atragă de partea sa cât mai multe bunuri materiale, crezând că fericirea depinde în principal de partea materială. Dar abundenţa este strâns legată de dinamică, iar dacă nu există dinamică atunci nu există nici abundenţă. Dinamica (mişcarea care se percepe cu simţurile fizice) este strâns legată de energie (mişcarea subtilă). Sfera evoluţie presupune, într-o primă etapă, dinamica individuală în cadrul energiilor care leagă interiorul de exterior, deci între om şi natură. Toate acestea ne determină planul nostru material, deci şi abundenţa.

Fiecare sferă centrală se raportează atât la relaţia cu noi înşine (sferele de pe stâlpii din interior) cât şi la relaţia cu exteriorul (sferele de pe stâlpii exteriori).

Cele patru sfere din dreptul sferei Armonia (două din stânga şi două din dreapta) reprezintă atât sistemul de ghidaj cât şi sistemul de corecţie. Folosirea acestora implică dezvoltarea anumitor senzori. Avem senzori subtili şi senzori grosieri (pentru mediul extern).

De la naştere venim cu anumiţi senzori gata formaţi şi calibraţi, precum senzorii sistemului nervos central şi vegetativ, responsabili de bunul mers al proceselor interne, precum şi cele cinci simţuri de bază: auz, văz, gust, miros, simţ tactil. Ulterior, odată cu dezvoltarea corpului psihomental apar condiţiile pentru dezvoltarea altor senzori.

Anumite condiţii de viaţă, sau exersarea unor tehnici specifice, pot determina apariţia extrasenzorilor, cu rol în dezvoltarea abilităţilor deja formate. Apar aşadar clarauzul, clarsimţul, clarvederea, premoniţia, etc.

Odată cu avansarea în evoluţia spirituală şi înţelegerea unor legi universale, se vor dezvolta din ce în ce mai puternic alţi senzori subtili. Unicitatea, convergenţa, sincronicitatea, ciclicitatea, rezonanţa, transcendenţa, determină şi ele dezvoltarea unor senzori subtili. De asemenea, din dezvoltarea corpului mental pot apărea simţuri specifice.

Poze cu floarea si sămânţa vietii primite de la Ana Nicolai (mai multe detalii pe http://www.facebook.com/ana.nicolai.90?sk=photos)

-va urma-