Despre măreaţa civilizaţie
atlantă am scris pe larg în cartea Chemarea atlanţilor. A fost o
civilizaţie care s-a întins pe mai bine de 200.000 de ani...
În urmă cu circa 90.000 de
ani în Atlantida a izbucnit un război devastator, care aproape că a anihilat
populaţia atlantă şi lemuriană. Când izbucnise acel război societatea atlantă
era cu circa 200-300 de ani mai avansată decât este lumea în ziua de azi; vorbim
atât din punct de vedere tehnologic cât şi din punct de vedere administrativ,
social etc. Cauzele războiului au rămas obscure.
În acel război s-au folosit
unităţi de luptă hibride formate din organisme vii modificate genetic şi
sisteme electromecanice automate. Acestea erau extrem de performante, având
posibilitatea de a se autoadapta, şi chiar îmbunătăţi. La scurt timp,
ajunseseră să fie scăpate de sub control. Pare un scenariu de film de tip
Terminator, însă ghizii m-au asigurat că timpurile acelea au fost deosebit de
cumplite.
Dată fiind situaţia extrem
de gravă, unii dintre preoţii atlanţi au încercat să găsească soluţii. Au
reuşit să contacteze o civilizaţie din familia pleiadiană (Constelaţia
Pleiade), aceştia fiind urmaşi ai marii familii lyrane (la fel ca pământenii).
Pleiadienii au fost de acord să elimine unităţile hibride de luptă cu condiţia
ca la baza viitoarei civilizaţii să fie principiile spirituale şi nu cele
materiale, iar societatea să fie împărţită pe caste, acestea urmând să fie
autonome şi autoguvernante.
Lucrurile au revenit,
încetul cu încetul, la normalitate...
Mai târziu, după ce s-au
cicatrizat câteva răni, preoţii atlanţi au descoperit că, deşi cauzele
războiului erau date de anumite diferenţe de viziune între atlanţi şi
lemurieni, a mai existat un factor extrem de important. Acel factor nu îşi avea
originea pe pământ!
Au căutat să afle şi mai
multe amănunte... Au aflat că în galaxia noastră s-au dezvoltat două curente
spirituale extrem de puternice. Ambele curente aveau civilizaţii deosebit de
înfloritoare, de puternice, de avansate din punct de vedere tehnologic, şi
chiar spiritual. Planeta noastră se afla (şi încă se află) undeva la graniţa de
influenţă ale acestor curente. Au mai observat şi că matricea noastră
energo-informaţională era în aşa fel creată încât putea susţine cele două
curente evolutive. Ba mai mult, au descoperit că grila energetică planetară (formată
din reţele de energie vital-telurică, elementală, electromagnetică) avea o
dinamică cu totul specială faţă de alte planete locuite.
Aceste descoperiri au creat
stupoare între elitele atlante. Au căutat răspunsuri... Nu le-au primit, deşi
au contactat mai multe civilizaţii avansate. În cele din urmă au hotărât să
facă schimbări în matricea energo-informaţională umană. Era un lucru extrem de
dificil şi de riscant, dar era singura posibilitate pentru ca omul să nu mai
fie influenţat de cele două curente evolutive.
După mulţi ani de
încercări, de teste, dintre care unele se soldau cu grave eşecuri, au reuşit să
facă modificările necesare. Cu toate acestea şi-au dat seama că nu puteau sta
la nesfârşit departe de cele două influenţe străine planetei. Au hotărât că
niciodată nu va mai fi un război de o asemenea anvergură între supravieţuitori
şi că vor căuta neîncetat soluţii.
Unele civilizaţii avansate
le-au sugerat atlanţilor că ar trebui să îmbrăţişeze ideea că rolul lor a fi
acela de a armoniza cele două curente evolutive, chiar cu riscurile apariţiei
unor alte conflicte sau al stagnării din punct de vedere evolutiv. Acest lucru
nu a convenit celor mai mulţi atlanţi. A fost momentul când casta preoţilor
atlanţi s-a împărţit în două. Cei care au ales armonizarea dintre cele două
curente evolutive - numiţi Fiii legii lui Unu, şi cei care nu au fost de acord –
cunoscuţi ca Fiii lui Belial. Belial a fost primul lor lider.
În unele medii ezoterice se
spune că Belial ar fi fost personificarea răului! Lucrurile nu au stat chiar aşa! Fiii lui Belial
doreau ca evoluţia omului să nu fie condiţionată de interese străine planetei.
Nici vorbă de personificarea binelui şi răului după cum au sugerat unii dintre
autori, ci era vorba de dinamici diferite legate de direcţiile de evoluţie.
Fiii lui Belial îşi luaseră rolul de exploratori, de căutători înspre alte zări
ale cunoaşterii. Nu doreau cu niciun chip să participe la convergenţa şi
armonizarea celor două curente spirituale, deoarece ştiau că aceasta ar fi
însemnat stagnare evolutivă sau chiar regres. Ei credeau că sunt un fel de
subiecţi pentru experimentele unor civilizaţii foarte avansate. Ştiau însă şi
faptul că Legile Universale le permit să lucreze cu liberul arbitru, şi că
nimeni nu le poate lua acel drept, indiferent de situaţie. Fiii lui Belial
credeau că accesarea unor „spaţii cauzale superioare” i-ar putea ajuta să
elimine influenţa celor două curente evolutive.
În scurt timp, fiind extrem de puternic motivaţi de găsirea unor soluţii, Fiii lui Belial ajunseseră
să depăşească în cunoaştere atât casta Fiiilor lui Unu cât şi casta oamenilor
de ştiinţă. Laboratoarele lor erau cele mai performante din acea vreme. Făceau
experimente cu uriaşele energiile telurice, electromagnetice, şi chiar cu
energiile solare. Dezvoltaseră teorii despre spaţiile multidimensionale,
despre legile şi puterile acestora, şi chiar au reuşit să transpună în practică
unele dintre aceste teorii.
În urmă cu circa 70.000 de
ani s-a întâmplat ceva grav în acea societate. O civilizaţie extrem de avansată
din punct de vedere tehnologic, venită din celălalt braţ al galaxiei, a reuşit
să manipuleze o bună parte a preoţilor din grupul Fiii lui Belial. Acestora li
s-au dat date incomplete despre fizica spaţiilor multidimensionale şi astfel,
în decursul unui experiment de convergenţă a energiilor telurice cu cele
solare, s-a creat un fel de scurt-circuit uriaş. Rezultatul a fost distrugerea
reţelei energo-informaţionale planetare şi, implicit, s-au degradat şi
structurile energo-informaţionale umane.
Cu ocazia acelor
distrugeri, planeta a avut un fel de „deschidere” la nivelul spaţiilor subtile,
astfel că cei mai mulţi dintre membrii acelei civilizaţii extraterestre au
hotărât să se întrupeze pe pământ.
Aceştia doreau să realizeze armonizarea celor două curente evolutive cu
orice chip. Dacă s-ar fi reuşit acest lucru, o bună parte din civilizaţiile care
evoluau în spaţiul 3D şi 4D (din galaxia noastră) ar fi evitat conflicte de
proporţii.
Dinamicile subtile ale
celor două curente evolutive sunt extrem de dificil de explicat în cuvinte.
Gândiţi-vă că, în timpul celui de-al doilea război mondial, atât Reichul german
cât şi Uniunea Sovietică erau dusmani de moarte, şi cu toate acestea
societăţile erau asemănătoare (guvernare autoritară nedemocratică). Unde mai
pui că civilizaţiile inteligente din galaxia noastră au grade diferite de
percepţie, atât din punct de vedere senzorial cât şi din punct de vedere
psiho-mental. Este vorba atât de construcţii diferite din punct de vedere
anatomic cât şi de alte dinamici mentale şi emoţionale.
Revenind la infuzia de
spirite noi, atlanţii i-au descoperit în scurt timp şi i-au renegat în masă.
Cum noii veniţi aveau corpurile cauzale mult mai avansate, au reuşit chiar să
îi depăşească pe atlanţi din cele mai multe puncte de vedere.
În urmă cu circa 37.000 de
ani, atlanţii ajunseseră la concluzia că nu mai puteau face faţă noilor veniţi
şi că exista riscul dispariţiei ca şi civilizaţie. Cei mai mulţi lideri atlanţi
au hotărât să distrugă întreaga civilizaţie de pe pământ, cu riscul acumulării
unei karme uriaşe.
Înainte de a-şi duce la
îndeplinire planul au fost contactaţi de către lyrani (părinţii rasei umane) şi
de către o altă civilizaţie foarte avansată, de care aparţinea cei noi veniţi. Atlanţilor
li s-a permis să afle multe răspunsuri printre care faptul că civilizaţia lor
este un experiment asumat. Fiecare suflet atlant îşi dăduse consimţământul
pentru a participa la acest proiect de compatibilizare a celor două curente
evolutive.
După multe negocieri, la
care au participat şi Confederaţiile galactice, s-a hotărât ca programul de convergenţă
evolutivă să fie reluat într-o nouă formă şi într-o nouă civilizaţie (cea de acum). Ba mai
mult, urma să cuprindă întreaga planetă.
Pentru a se asigura că
lucrurile nu vor lua o întorsătură nedorită, atlanţii au cerut arbitrajul
fiinţelor energetice solare. Se ştia că fiinţele cele mai avansate din Univers
sunt cele energetice, acestea desfăşurându-şi activitatea în zona stelelor. Au
primit asigurarea din partea acestora că lucrurile vor decurge conform
planului. Ba mai mult, un anumit număr de fiinţe solare se vor întrupa pe
pământ, iar acestea vor fi cele care vor coordona programele evolutive
viitoare. Alături de solarieni sunt întrupate şi un număr considerabil de
suflete pleiadiene, arcturiene, andromedane, reptiliene (nu sunt toţi
regresivi) etc.
Nu se ştie care este numărul
exact de solarieni dar numărul total de entitati avansate (din civilizatii) diferite
care s-au întrupat pe pământ pentru a participa la convergenţa celor două
curente evolutive ar fi în jur de şase milioane. La acestea se adaugă câteva
zeci de milioane de atlanţi şi noi veniţi – cei infiltraţi odată cu deschiderea
cauzată de Fiii lui Belial.
Aşadar, începând cu circa
35.000 Î. Hr. a luat fiinţă Frăţia solarienilor (aceasta înseamnă de fapt Remer
Ra). A fost o societate oarecum secretă, care avea în vedere respectarea
planului întocmit de către Confederaţia Galactică.
-va urma-