UJP 2016-2100 Programul de evolutie si trezire planetara (1)

Despre măreaţa civilizaţie atlantă am scris pe larg în cartea Chemarea atlanţilor. A fost o civilizaţie care s-a întins pe mai bine de 200.000 de ani...

În urmă cu circa 90.000 de ani în Atlantida a izbucnit un război devastator, care aproape că a anihilat populaţia atlantă şi lemuriană. Când izbucnise acel război societatea atlantă era cu circa 200-300 de ani mai avansată decât este lumea în ziua de azi; vorbim atât din punct de vedere tehnologic cât şi din punct de vedere administrativ, social etc. Cauzele războiului au rămas obscure.

În acel război s-au folosit unităţi de luptă hibride formate din organisme vii modificate genetic şi sisteme electromecanice automate. Acestea erau extrem de performante, având posibilitatea de a se autoadapta, şi chiar îmbunătăţi. La scurt timp, ajunseseră să fie scăpate de sub control. Pare un scenariu de film de tip Terminator, însă ghizii m-au asigurat că timpurile acelea au fost deosebit de cumplite.

Dată fiind situaţia extrem de gravă, unii dintre preoţii atlanţi au încercat să găsească soluţii. Au reuşit să contacteze o civilizaţie din familia pleiadiană (Constelaţia Pleiade), aceştia fiind urmaşi ai marii familii lyrane (la fel ca pământenii). Pleiadienii au fost de acord să elimine unităţile hibride de luptă cu condiţia ca la baza viitoarei civilizaţii să fie principiile spirituale şi nu cele materiale, iar societatea să fie împărţită pe caste, acestea urmând să fie autonome şi autoguvernante.

Lucrurile au revenit, încetul cu încetul, la normalitate...

Mai târziu, după ce s-au cicatrizat câteva răni, preoţii atlanţi au descoperit că, deşi cauzele războiului erau date de anumite diferenţe de viziune între atlanţi şi lemurieni, a mai existat un factor extrem de important. Acel factor nu îşi avea originea pe pământ!

Au căutat să afle şi mai multe amănunte... Au aflat că în galaxia noastră s-au dezvoltat două curente spirituale extrem de puternice. Ambele curente aveau civilizaţii deosebit de înfloritoare, de puternice, de avansate din punct de vedere tehnologic, şi chiar spiritual. Planeta noastră se afla (şi încă se află) undeva la graniţa de influenţă ale acestor curente. Au mai observat şi că matricea noastră energo-informaţională era în aşa fel creată încât putea susţine cele două curente evolutive. Ba mai mult, au descoperit că grila energetică planetară (formată din reţele de energie vital-telurică, elementală, electromagnetică) avea o dinamică cu totul specială faţă de alte planete locuite.

Aceste descoperiri au creat stupoare între elitele atlante. Au căutat răspunsuri... Nu le-au primit, deşi au contactat mai multe civilizaţii avansate. În cele din urmă au hotărât să facă schimbări în matricea energo-informaţională umană. Era un lucru extrem de dificil şi de riscant, dar era singura posibilitate pentru ca omul să nu mai fie influenţat de cele două curente evolutive.

După mulţi ani de încercări, de teste, dintre care unele se soldau cu grave eşecuri, au reuşit să facă modificările necesare. Cu toate acestea şi-au dat seama că nu puteau sta la nesfârşit departe de cele două influenţe străine planetei. Au hotărât că niciodată nu va mai fi un război de o asemenea anvergură între supravieţuitori şi că vor căuta neîncetat soluţii.

Unele civilizaţii avansate le-au sugerat atlanţilor că ar trebui să îmbrăţişeze ideea că rolul lor a fi acela de a armoniza cele două curente evolutive, chiar cu riscurile apariţiei unor alte conflicte sau al stagnării din punct de vedere evolutiv. Acest lucru nu a convenit celor mai mulţi atlanţi. A fost momentul când casta preoţilor atlanţi s-a împărţit în două. Cei care au ales armonizarea dintre cele două curente evolutive - numiţi Fiii legii lui Unu, şi cei care nu au fost de acord – cunoscuţi ca Fiii lui Belial. Belial a fost primul lor lider.

În unele medii ezoterice se spune că Belial ar fi fost personificarea răului! Lucrurile nu au stat chiar aşa! Fiii lui Belial doreau ca evoluţia omului să nu fie condiţionată de interese străine planetei. Nici vorbă de personificarea binelui şi răului după cum au sugerat unii dintre autori, ci era vorba de dinamici diferite legate de direcţiile de evoluţie. Fiii lui Belial îşi luaseră rolul de exploratori, de căutători înspre alte zări ale cunoaşterii. Nu doreau cu niciun chip să participe la convergenţa şi armonizarea celor două curente spirituale, deoarece ştiau că aceasta ar fi însemnat stagnare evolutivă sau chiar regres. Ei credeau că sunt un fel de subiecţi pentru experimentele unor civilizaţii foarte avansate. Ştiau însă şi faptul că Legile Universale le permit să lucreze cu liberul arbitru, şi că nimeni nu le poate lua acel drept, indiferent de situaţie. Fiii lui Belial credeau că accesarea unor „spaţii cauzale superioare” i-ar putea ajuta să elimine influenţa celor două curente evolutive.

În scurt timp, fiind extrem de puternic motivaţi de găsirea unor soluţii, Fiii lui Belial ajunseseră să depăşească în cunoaştere atât casta Fiiilor lui Unu cât şi casta oamenilor de ştiinţă. Laboratoarele lor erau cele mai performante din acea vreme. Făceau experimente cu uriaşele energiile telurice, electromagnetice, şi chiar cu energiile solare. Dezvoltaseră teorii despre spaţiile multidimensionale, despre legile şi puterile acestora, şi chiar au reuşit să transpună în practică unele dintre aceste teorii.

În urmă cu circa 70.000 de ani s-a întâmplat ceva grav în acea societate. O civilizaţie extrem de avansată din punct de vedere tehnologic, venită din celălalt braţ al galaxiei, a reuşit să manipuleze o bună parte a preoţilor din grupul Fiii lui Belial. Acestora li s-au dat date incomplete despre fizica spaţiilor multidimensionale şi astfel, în decursul unui experiment de convergenţă a energiilor telurice cu cele solare, s-a creat un fel de scurt-circuit uriaş. Rezultatul a fost distrugerea reţelei energo-informaţionale planetare şi, implicit, s-au degradat şi structurile energo-informaţionale umane.

Cu ocazia acelor distrugeri, planeta a avut un fel de „deschidere” la nivelul spaţiilor subtile, astfel că cei mai mulţi dintre membrii acelei civilizaţii extraterestre au hotărât să se întrupeze pe pământ.  Aceştia doreau să realizeze armonizarea celor două curente evolutive cu orice chip. Dacă s-ar fi reuşit acest lucru, o bună parte din civilizaţiile care evoluau în spaţiul 3D şi 4D (din galaxia noastră) ar fi evitat conflicte de proporţii.

Dinamicile subtile ale celor două curente evolutive sunt extrem de dificil de explicat în cuvinte. Gândiţi-vă că, în timpul celui de-al doilea război mondial, atât Reichul german cât şi Uniunea Sovietică erau dusmani de moarte, şi cu toate acestea societăţile erau asemănătoare (guvernare autoritară nedemocratică). Unde mai pui că civilizaţiile inteligente din galaxia noastră au grade diferite de percepţie, atât din punct de vedere senzorial cât şi din punct de vedere psiho-mental. Este vorba atât de construcţii diferite din punct de vedere anatomic cât şi de alte dinamici mentale şi emoţionale.

Revenind la infuzia de spirite noi, atlanţii i-au descoperit în scurt timp şi i-au renegat în masă. Cum noii veniţi aveau corpurile cauzale mult mai avansate, au reuşit chiar să îi depăşească pe atlanţi din cele mai multe puncte de vedere.

În urmă cu circa 37.000 de ani, atlanţii ajunseseră la concluzia că nu mai puteau face faţă noilor veniţi şi că exista riscul dispariţiei ca şi civilizaţie. Cei mai mulţi lideri atlanţi au hotărât să distrugă întreaga civilizaţie de pe pământ, cu riscul acumulării unei karme uriaşe.

Înainte de a-şi duce la îndeplinire planul au fost contactaţi de către lyrani (părinţii rasei umane) şi de către o altă civilizaţie foarte avansată, de care aparţinea cei noi veniţi. Atlanţilor li s-a permis să afle multe răspunsuri printre care faptul că civilizaţia lor este un experiment asumat. Fiecare suflet atlant îşi dăduse consimţământul pentru a participa la acest proiect de compatibilizare a celor două curente evolutive.

După multe negocieri, la care au participat şi Confederaţiile galactice, s-a hotărât ca programul de convergenţă evolutivă să fie reluat într-o nouă formă şi într-o nouă civilizaţie (cea de acum). Ba mai mult, urma să cuprindă întreaga planetă.

Pentru a se asigura că lucrurile nu vor lua o întorsătură nedorită, atlanţii au cerut arbitrajul fiinţelor energetice solare. Se ştia că fiinţele cele mai avansate din Univers sunt cele energetice, acestea desfăşurându-şi activitatea în zona stelelor. Au primit asigurarea din partea acestora că lucrurile vor decurge conform planului. Ba mai mult, un anumit număr de fiinţe solare se vor întrupa pe pământ, iar acestea vor fi cele care vor coordona programele evolutive viitoare. Alături de solarieni sunt întrupate şi un număr considerabil de suflete pleiadiene, arcturiene, andromedane, reptiliene (nu sunt toţi regresivi) etc.

Nu se ştie care este numărul exact de solarieni dar numărul total de entitati avansate (din civilizatii) diferite care s-au întrupat pe pământ pentru a participa la convergenţa celor două curente evolutive ar fi în jur de şase milioane. La acestea se adaugă câteva zeci de milioane de atlanţi şi noi veniţi – cei infiltraţi odată cu deschiderea cauzată de Fiii lui Belial.

Aşadar, începând cu circa 35.000 Î. Hr. a luat fiinţă Frăţia solarienilor (aceasta înseamnă de fapt Remer Ra). A fost o societate oarecum secretă, care avea în vedere respectarea planului întocmit de către Confederaţia Galactică.

-va urma-