Pe plan social:
1. Inițierea
celor trei programe de securitate:
Securitatea
alimentară
Securitatea
energetică
Securitatea
locativă
Am mai scris
despre aceste programe (în Chemarea atlanților) dar o voi face și acum. Fiecare
cetățean al acestei țări (este valabil pentru orice om de pe planetă) are
dreptul la o rație de alimente în mod gratuit, la cel puțin o cameră personală
și la un “pachet
energetic” gratuit (aici intră electricitatea, energia termică, apa,
canalizarea). Multe persoane ar putea afirma că acest lucru ar presupune ca
unii să muncească în timp ce alții doar beneficiază de pe munca lor. Acesta
este un lucru fals! La ora actuală, se poate realiza acest deziderat prin
folosirea optimă a resurselor naturale, a matematicii și tehnologiilor. De
altfel, generațiile trecute au făcut un efort colectiv impresionant pentru ca
toate aceste realizări să fie disponibile noilor generații.
Mulți ar spune
că securitatea locativă și alimentară ar implica cele mai mari costuri. Totuși,
trebuie spus cele mai multe materiale folosite în construcții provin din
resursele minerale locale, deci ar trebui ca fiecare să aibă parte de o „felie”
gratuită. Este dreptul prin naștere al fiecărui cetățean al țării! Statul
(guvernul şi aparatul administrativ) ar trebui să aibă în vedere faptul ca
fiecare producător de oţel, ciment, prefabricate şi altele, care foloseşte
resursele ţării, să vireze o cotă parte din producţie (3-5%) către un fond
special pentru a se realiza securitatea locativă. La fel, se poate pune o mică
taxă pentru producătorii agricoli și pentru cei care produc și distribuie
energie (electrică, termică).
Este de
preferat să fie pusă o taxă pentru realizarea acestor programe decât pentru a
acoperi incompetența și matrapazlâcurile făcute de administrație (atât centrală
cât și locală) și clientela lor politică.
De asemenea,
fiecare cetățean poate opta pentru donarea a 2-3 procente din venit pentru
realizarea acestor trei programe. Eu sunt convins că mulți o vor face!
În ultima vreme,
se întrupează din ce în ce mai multe suflete înalte. La ora actuala, unul din
trei suflete întrupate este mai evoluat din punct de vedere spiritual decât
media superioară a societății. Cei mai mulți pot fi încadrați în categoria
„homo culturalis” astfel că au nevoie de condiții minime pentru manifestarea
potențialului lor creator. Altceva nu vor vrea să facă, pur și simplu! Dacă nu
vor avea condițiile minime pentru a se manifesta, autoritățile vor avea parte
de șocuri puternice. Actualele mișcări de protest sunt dansuri de copii de grădiniță
față de ce poate fi în viitorul apropiat. Deja unul din patru tineri de 10-12
ani (cei din generația 2000 și după) face parte din această categorie. Verva
lor este uriașă! Dacă simt că nu-și găsesc locul în societate și, mai ales, nu
își pot exprima potențialul creator, vor dărâma (la propriu) instituțiile și
vechea societate.
2. Introducerea
în programa școlară a unor proiecte care să determine implementarea unor principii
sănătoase de viață. În cadrul școlii spirituale zamolxiene se respectau cu sfințenie
următoarele 15 principii/valori:
Disciplina
|
Obiectivele
|
Virtuțile
|
Ascultarea
|
Pacea
|
Iubirea
|
Studiul
|
Dreptatea
|
Voința
|
Hărnicia
|
Adevărul
|
Curajul
|
Cumpătarea
|
Unitatea
|
Răbdarea
|
Perseverența
|
Progresul
|
Modestia
|
Acestea formează un
caracter puternic, echilibrat, sănătos. Ele sunt în perfectă rezonanță cu
legile universale. Totul pleacă de aici, de la aceste 15 principii, și totul se
va întoarce aici.
Aceste principii nu pot
intra în conflict cu nicio altă formă de spiritualitate sau religie. Sunt
valabile în orice colț al lumii, la orice popor, indiferent de tradiție. Sunt
cultivate chiar și în cadrul altor civilizații. Putem regăsi aici Legile lui
Moise, legile zamolxiene, principiile yama si niyama, și mai toate învățăturile
vechilor înțelepți. Ele sunt precum solul, apa și soarele pentru ca sâmburele
divin să se poată dezvolta în cele mai bune condiții cu putință.
3. Inițierea unor
programe școlare care să promoveze sportul, calitățile artistice și tehnice ale
tinerilor.
Nimeni nu poate
contrazice faptul că unul dintre proiectele cele mai benefice ale fostului
regim comunist a fost celebra Daciada. Această mișcare (mai era numită și
Olimpiada românească) a fost concepută ca o mișcare sportivă națională, cu
competiții la vârf din doi în doi ani. Daciada nu a fost creată doar pentru
sportul de masă. Fără doar și poate, o competiție de o asemenea amploare a fost
începutul pentru o mulțime de nume mari ale sportului românesc de dinainte de
1989. Se știe că sportul modelează nu doar trupul ci ajută și mentalul și
emoționalul. Voința, spiritul de echipă, curajul, răbdarea, perseverența,
comunicarea, sociabilitatea, sunt doar câteva aspecte benefice ale sportului.
De asemenea, este
imperios necesară reînființarea (sau promovarea) cercurilor cultural artistice
(literatură, artă plastică, muzică) precum și a celor cu profil tehnic
(informatică, modelism, robotică, electronică). Toate acestea au scopul de a
dezvolta inteligența, creativitatea, spiritul novator, spiritul competițional
etc.
Cu toate că unele din
aceste cercuri mai există și la ora actuala, este necesar ca elevul să fie
motivat să participe la toate aceste activități chiar și fără voia sa (lenea și
ignoranța nu sunt motive de neparticipare).
Mulți politicieni ar
putea spune că toate acestea necesită fonduri consistente, că nu sunt bani!
Este o minciună sfruntată! Bani sunt, doar că e nevoie de implicare, de
organizare, de planuri pe termen mediu și lung, de mobilizare, de muncă! Pur și
simplu, nu le pasă! Am făcut parte și eu din rândul celor care au crezut că
România este ținta unor interese externe diabolice. Nu spun că nu ar exista și
așa ceva... dar răul cel mai mare îl găsiți chiar aici, printre ai noștri.
Acest rău se numește corupție, nepăsare, incompetență, lene, indolență.
4. Dată fiind
situația actuală, este mai mult decât obligatoriu ca intelectualitatea
responsabilă a acestei țări să lucreze la un Manual Civic, care să fie un fel de a doua Constituție. Acesta va
trebui să conțină, într-un mod clar și explicit:
·
rolul cetățeanului (cu
accent pe formarea și dezvoltarea spiritul civic)
·
rolul instituțiilor
statului (cu accent pe cultivarea responsabilității fiecăruia dintre cei care
animă aceste instituții)
·
relația dintre cetățean
și structurile statului, precum guvern, administrație locală, Parlament.
·
pârghiile prin care
fiecare cetățean poate interacționa cu cei pe care i-a ales.
Dat fiind
faptul că acum trăim într-un mediu informațional, ne putem folosi cu
înțelepciune de acest lucru. Poate că puțini știu acest lucru dar rețeaua de
internet sperie la culme nu numai clasa politică ci și aparatul administrativ.
Este foarte
ușor de creat site-uri de tip „oglindă”, astfel încât aleșii să fie oarecum forțați să se țină de
cuvânt și să-și vadă în mod responsabil de treaba pentru care au fost aleși. Un
astfel de portal ar trebui să fie finanțat chiar de către guvern. Acolo ar
trebui să avem acces la fișa personală a fiecărui ales. Aceasta ar trebui să
conțină pe lângă datele generale (pregătirea, experiența, declarația de avere
și modul cum și-a obținut-o) următoarele aspecte:
- promisiunile
făcute electoratului
- pârghiile
prin care poate materializa aceste promisiuni
- termene
pentru fiecare dintre aceste promisiuni
- inițiative
avute
- dacă nu și-a
putut îndeplini una (sau mai multe) dintre promisiuni, va trebui să justifice
cauza.
- ce a făcut
pentru circumscripția pentru care a fost ales
Ideal (și
moral) ar fi ca fiecare parlamentar ales (primar, consilier, director etc.) să
fie de acord să-și dea demisia în cazul în care nu și-a îndeplinit promisiunile.
Astfel, la fel cum un Manual Civic
ar fi foarte necesar, tot așa (ba chiar mai mult) ar fi necesar un Cod Etic al politicianului.
Cei mai mulți aleși nu își văd de treabă nu
pentru că ar fi vânduți intereselor străinilor ci pentru că nu le pasă!