Inceputuri (2)

Pe plan social:

1. Inițierea celor trei programe de securitate:

Securitatea alimentară

Securitatea energetică

Securitatea locativă

Am mai scris despre aceste programe (în Chemarea atlanților) dar o voi face și acum. Fiecare cetățean al acestei țări (este valabil pentru orice om de pe planetă) are dreptul la o rație de alimente în mod gratuit, la cel puțin o cameră personală și la un “pachet energetic” gratuit (aici intră electricitatea, energia termică, apa, canalizarea). Multe persoane ar putea afirma că acest lucru ar presupune ca unii să muncească în timp ce alții doar beneficiază de pe munca lor. Acesta este un lucru fals! La ora actuală, se poate realiza acest deziderat prin folosirea optimă a resurselor naturale, a matematicii și tehnologiilor. De altfel, generațiile trecute au făcut un efort colectiv impresionant pentru ca toate aceste realizări să fie disponibile noilor generații.

Mulți ar spune că securitatea locativă și alimentară ar implica cele mai mari costuri. Totuși, trebuie spus cele mai multe materiale folosite în construcții provin din resursele minerale locale, deci ar trebui ca fiecare să aibă parte de o „felie” gratuită. Este dreptul prin naștere al fiecărui cetățean al țării! Statul (guvernul şi aparatul administrativ) ar trebui să aibă în vedere faptul ca fiecare producător de oţel, ciment, prefabricate şi altele, care foloseşte resursele ţării, să vireze o cotă parte din producţie (3-5%) către un fond special pentru a se realiza securitatea locativă. La fel, se poate pune o mică taxă pentru producătorii agricoli și pentru cei care produc și distribuie energie (electrică, termică).

Este de preferat să fie pusă o taxă pentru realizarea acestor programe decât pentru a acoperi incompetența și matrapazlâcurile făcute de administrație (atât centrală cât și locală) și clientela lor politică.

De asemenea, fiecare cetățean poate opta pentru donarea a 2-3 procente din venit pentru realizarea acestor trei programe. Eu sunt convins că mulți o vor face!

În ultima vreme, se întrupează din ce în ce mai multe suflete înalte. La ora actuala, unul din trei suflete întrupate este mai evoluat din punct de vedere spiritual decât media superioară a societății. Cei mai mulți pot fi încadrați în categoria „homo culturalis” astfel că au nevoie de condiții minime pentru manifestarea potențialului lor creator. Altceva nu vor vrea să facă, pur și simplu! Dacă nu vor avea condițiile minime pentru a se manifesta, autoritățile vor avea parte de șocuri puternice. Actualele mișcări de protest sunt dansuri de copii de grădiniță față de ce poate fi în viitorul apropiat. Deja unul din patru tineri de 10-12 ani (cei din generația 2000 și după) face parte din această categorie. Verva lor este uriașă! Dacă simt că nu-și găsesc locul în societate și, mai ales, nu își pot exprima potențialul creator, vor dărâma (la propriu) instituțiile și vechea societate.

2. Introducerea în programa școlară a unor proiecte care să determine implementarea unor principii sănătoase de viață. În cadrul școlii spirituale zamolxiene se respectau cu sfințenie următoarele 15 principii/valori:

Disciplina	Obiectivele	Virtuțile
Ascultarea	Pacea	Iubirea
Studiul	Dreptatea	Voința
Hărnicia	Adevărul	Curajul
Cumpătarea	Unitatea	Răbdarea
Perseverența	Progresul	Modestia

Acestea formează un caracter puternic, echilibrat, sănătos. Ele sunt în perfectă rezonanță cu legile universale. Totul pleacă de aici, de la aceste 15 principii, și totul se va întoarce aici.

Aceste principii nu pot intra în conflict cu nicio altă formă de spiritualitate sau religie. Sunt valabile în orice colț al lumii, la orice popor, indiferent de tradiție. Sunt cultivate chiar și în cadrul altor civilizații. Putem regăsi aici Legile lui Moise, legile zamolxiene, principiile yama si niyama, și mai toate învățăturile vechilor înțelepți. Ele sunt precum solul, apa și soarele pentru ca sâmburele divin să se poată dezvolta în cele mai bune condiții cu putință.

3. Inițierea unor programe școlare care să promoveze sportul, calitățile artistice și tehnice ale tinerilor.

Nimeni nu poate contrazice faptul că unul dintre proiectele cele mai benefice ale fostului regim comunist a fost celebra Daciada. Această mișcare (mai era numită și Olimpiada românească) a fost concepută ca o mișcare sportivă națională, cu competiții la vârf din doi în doi ani. Daciada nu a fost creată doar pentru sportul de masă. Fără doar și poate, o competiție de o asemenea amploare a fost începutul pentru o mulțime de nume mari ale sportului românesc de dinainte de 1989. Se știe că sportul modelează nu doar trupul ci ajută și mentalul și emoționalul. Voința, spiritul de echipă, curajul, răbdarea, perseverența, comunicarea, sociabilitatea, sunt doar câteva aspecte benefice ale sportului.

De asemenea, este imperios necesară reînființarea (sau promovarea) cercurilor cultural artistice (literatură, artă plastică, muzică) precum și a celor cu profil tehnic (informatică, modelism, robotică, electronică). Toate acestea au scopul de a dezvolta inteligența, creativitatea, spiritul novator, spiritul competițional etc.

Cu toate că unele din aceste cercuri mai există și la ora actuala, este necesar ca elevul să fie motivat să participe la toate aceste activități chiar și fără voia sa (lenea și ignoranța nu sunt motive de neparticipare).

Mulți politicieni ar putea spune că toate acestea necesită fonduri consistente, că nu sunt bani! Este o minciună sfruntată! Bani sunt, doar că e nevoie de implicare, de organizare, de planuri pe termen mediu și lung, de mobilizare, de muncă! Pur și simplu, nu le pasă! Am făcut parte și eu din rândul celor care au crezut că România este ținta unor interese externe diabolice. Nu spun că nu ar exista și așa ceva... dar răul cel mai mare îl găsiți chiar aici, printre ai noștri. Acest rău se numește corupție, nepăsare, incompetență, lene, indolență.

4. Dată fiind situația actuală, este mai mult decât obligatoriu ca intelectualitatea responsabilă a acestei țări să lucreze la un Manual Civic, care să fie un fel de a doua Constituție. Acesta va trebui să conțină, într-un mod clar și explicit:

·         rolul cetățeanului (cu accent pe formarea și dezvoltarea spiritul civic)

·         rolul instituțiilor statului (cu accent pe cultivarea responsabilității fiecăruia dintre cei care animă aceste instituții)

·         relația dintre cetățean și structurile statului, precum guvern, administrație locală, Parlament.

·         pârghiile prin care fiecare cetățean poate interacționa cu cei pe care i-a ales.

Dat fiind faptul că acum trăim într-un mediu informațional, ne putem folosi cu înțelepciune de acest lucru. Poate că puțini știu acest lucru dar rețeaua de internet sperie la culme nu numai clasa politică ci și aparatul administrativ.

Este foarte ușor de creat site-uri de tip „oglindă”, astfel încât aleșii să fie oarecum forțați să se țină de cuvânt și să-și vadă în mod responsabil de treaba pentru care au fost aleși. Un astfel de portal ar trebui să fie finanțat chiar de către guvern. Acolo ar trebui să avem acces la fișa personală a fiecărui ales. Aceasta ar trebui să conțină pe lângă datele generale (pregătirea, experiența, declarația de avere și modul cum și-a obținut-o) următoarele aspecte:

- promisiunile făcute electoratului

- pârghiile prin care poate materializa aceste promisiuni

- termene pentru fiecare dintre aceste promisiuni

- inițiative avute

- dacă nu și-a putut îndeplini una (sau mai multe) dintre promisiuni, va trebui să justifice cauza.

- ce a făcut pentru circumscripția pentru care a fost ales

Ideal (și moral) ar fi ca fiecare parlamentar ales (primar, consilier, director etc.) să fie de acord să-și dea demisia în cazul în care nu și-a îndeplinit promisiunile. Astfel, la fel cum un Manual Civic ar fi foarte necesar, tot așa (ba chiar mai mult) ar fi necesar un Cod Etic al politicianului.

Cei mai mulți aleși nu își văd de treabă nu pentru că ar fi vânduți intereselor străinilor ci pentru că nu le pasă!