Pagini

marți, 7 noiembrie 2023

Portalul pleiadian - Alte orizonturi (2)

 

Oryen: Bine vă regăsesc, dragi prieteni!

Știm că mulți dintre voi treceți prin momente dificile, că mulți nu știți ce căutați acolo unde vă aflați, că nu vă găsiți sensul și înțelesul vieții voastre, și mai știm că nu vă este ușor să fiți pe acest pământ în aceste vremuri nu tocmai liniștite.

Totul face parte, dragi prieteni, din jocul vieții și din planul pe care voi l-ați întocmit cu mult timp în urmă, dinainte să aveți prima întrupare în această civilizație. Zbaterea aceasta a fost necesară, ea trebuia să fie ieșirea din coconul acestei lumi, și începutul redescoperirii puterii voastre. A sosit momentul să ieșiți din acest cocon; durează de prea mult timp! Opriți-vă din această zbatere, dați-vă la o parte toate atributele, ieșiți din luptele de zi cu zi, și pentru câteva clipe fiți doar voi înșivă. Puterea voastră nu stă în corpul fizic, nici în teoriile voastre sau în mașinile voastre. Adevărata putere este în sufletul vostru, doar acolo veți descoperi infinitul, divinul, care nu are început și nici sfârșit, nici centru sau margine, nu poate fi măsurat în niciun fel.

Simțiți infinitul în voi, adevărata putere stă în libertatea de a simți și mai apoi în libertatea de a gândi; toate celelalte vor veni într-un mod cât se poate de firesc. Aveți la îndemână cel mai simplu mod de a atinge infinitul, divinul: prin iubire! Cuprindeți în iubirea voastră... totul! Întrebați-vă cât de mult puteți întinde iubirea ce-o aveți în suflet. Pot iubi întreg Universul, cu tot ce conține el? Cât de intens poate lumina sufletului?

Priviți apoi ce se întâmplă cu voi, cu această lume! Asta vedem și noi. Zâmbim amar la jocul vostru de-a dualitatea, de-a suferința fără sens, în care unii sunt puternici și alții oropsiți. E doar un joc din multe altele. Ele au fost necesare pentru a redescoperi o mică parte din voi, pentru a umple golul copilăriei voastre. Timpul pentru aceste jocuri se sfârșește mai repede decât ați crede. Mecanismul social pe care l-ați creat cu atât de multe sacrificii și suferințe a ajuns să genereze și mai multă suferință. V-ați împărțit în caste, regiuni, țări, religii, doar pentru a justifica existența mecanismului. Și iată că ați ajuns să aveți un grad de libertate mai mic decât speciile așa-zis inferioare de pe planetă.

Vom continua să vă scuturăm până vă veți trezi din acest somn adânc, plin de coșmaruri. Când vă veți trezi, vom fi acolo, și mai apoi vom conlucra pentru trezirea celorlalți. Și o vom face zâmbind, fără suferință, fără istovire, fără sacrificii.

Dragi prieteni, în scurt timp vom finaliza interfața energo-informațională dintre câmpul vostru colectiv și rețeaua de sateliți de cristal care înconjoară planeta! Ea este în așa fel concepută încât să se adapteze la dinamica transformărilor voastre. Astfel, mulți parametri și multe variabile se vor autoregla în timp ce veți lucra cu ea. Vom reveni cu detalii în scurt timp.

(va urma)

3 comentarii:

  1. Cu tot respectul pentru ”intervievator”, pentru fluența și coerența comunicării și a mesajelor transmise, e mai bine să existe un text neîntrerupt de întrebări... Scrise, cel puțin.

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut!

    Simt nevoia să comentez și eu, deși nu știu exact ce, dar simt că este bine să se discute mai mult pe minunatele teme ale acestui blog.
    Eu fac parte dintre puținii fericiți care au depășit momentele dificile prin care am trecut. Eu, la începutul vieții, am crezut că e greșit să-ți urmezi inima, că te îndeamnă numai la prostii, și asta mi-a adus multă suferință. Acum am înțeles că inima și mintea trebuie armonizate, primând totuși inima. Degeaba ai fi perfect, în viziunea lumii, dacă inima ți-e tristă, dacă ființa ta superioară este nemulțumită de tine. Dorințele greșite nu vin din inimă, ci din neînțelegerea corectă a ceea ce ne dorim de fapt. De exemplu, de multe ori ne dorim ceva material, și când obținem acel ceva îl folosim puțin, apoi nu ne mai pasă de el, ne plictisim și îl aruncăm. În fine, nu vreau să lungesc prea mult acest comentariu.
    Mai vreau să împărtășec această melodie, https://www.youtube.com/watch?v=sONJLaqQqBg , cu versurile „nu-mi ajunge infinitul”, hehe. Mi se pare că exprimă foarte bine starea umanității și chiar și a mea într-o anume măsură. La prima vedere este o contradicție logică „nu-mi ajunge nesfârșitul”, dar pentru inimă, e ceva normal să vrea mereu mai mult, la urma urmei „unele infinituri sunt mai lungi ca altele”. Problema este că majoritatea oamenilor își doresc lucruri materiale și să acumuleze în exterior, în loc să-și dorească lucruri spirituale și să acumuleze în interior. Lucrurile materiale trebuie doar să asiste la evoluția noastră spirituală, care până la urmă este singurul lucru care ne rămâne după ce părăsim această lume temporară.
    Mult succes pe calea evoluției spirituale, care este calea iubirii!
    Mulțumesc tuturor prietenilor noștri, atât de sus cât și de pe pământ!

    Mario Barbu

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte folositor, mulțumesc

    RăspundețiȘtergere