Dinamici energetice in 2012 (2)

După cum se observă, corpul psiho-mental reactiv nu este doar foarte complex şi puternic, dar ne şi conduce viaţa în proporţie de cel puţin 80% (procentul este chiar mai mare la marea majoritate a oamenilor). Evenimentele neplăcute trăite de-alungul vieţii, evenimentele dramatice, situaţiile penibile, situaţiile la limită, conflictele diverse, primejdiile de tot felul, anumite nevoi etc., au determinat reacţii puternice din creierul amigdalian (numit şi creierul reptilian), acesta fiind responsabil de deciziile „luptă sau fugi”. Aceste reacţii s-au concretizat apoi în atitudini şi formarea de blocaje mentale, sau diverse tipare de acţiune. Pe de altă parte, societatea (familia, şcoala, anturajul, massmedia etc.) au contribuit şi ele la formarea altor blocaje şi tipare mentale nocive, sau care înlănţuiesc libertatea şi fericirea.

 Nu este foarte uşor de purificat corpul psiho-mental, dar nu este nici foarte greu. Depinde de aspiraţia fiecăruia... Unii sunt mai bine motivaţi de aspiraţia pentru evoluţia spirituală, alţii mai puţin. Viaţa este deosebit de complexă; omul este, de asemenea, o fiinţă deosebit de complexă, iar motivaţiile sale sunt şi ele foarte complexe. În general, fiecare experimentează ceea ce vrea, alege ceea ce consideră că este mai bun pentru el, dar, vine un moment când omul nu este mai deloc satisfăcut de ceea ce îi oferă exteriorul, nici de ceea ce crede că reprezintă viaţa lui. Acel moment poate veni în orice clipă şi la orice vârstă (s-au observat vârfuri pe ciclul de şapte ani, adică la 14, 21, 28, 35, 42, 49, 56, 63, sau chiar la 70 de ani).

Pentru purificarea corpului psiho-mental se poate merge pe două direcţii simultan. Una dintre direcţii este dată de procesul de curăţare propriu-zisă, iar cealaltă este dată de procesul de „construcţie” al unui nou suflet (ceea ce Dumnezeu în Biblie spune „Îţi voi scoate inima de piatră şi îţi voi pune una din carne”.

După cum mi s-a transmis, sunt trei instrumente care ne pot ajuta în procesul de purificare (şi nu numai de purificare): rugăciunea, meditaţia şi conexiunea la energiile naturale (vital-telurice, elementale, lunare, solare, celeste).

Rugăciunea este instrumentul aflat cel mai la îndemână, deoarece nu presupune un efort foarte mare din partea noastră, nici nu implică un bun control al imaginaţiei, o bună concentrare sau o capacitate mai crescută de detaşare. După cum spunea şi Iisus Hristos, rugăciunea nu trebuie să fie o grămadă de borboroseli, căci nu cantitatea este importantă ci calitatea, deschiderea sufletească, sinceritatea, şi mai ales smerenia, modestia. Este recomandat ca meditaţia să fie deschisă cu o scurtă rugăciune către sferele superioare (Divinitate), astfel încât să fim asistaţi pe parcursul ei. Nu sunt necesare multe rugăciuni, nici învăţate pe de rost din cărţile de rugăciune, ci aşa cum am spus, e nevoie de sinceritate, deschidere sufletească, căinţă pentru greşelile făcute, smerenie. Deşi sunt cunoscute numeroase rugăciuni, dintre care unele sunt de-a dreptul superbe, ghizii spirituali (şi nu doar ai mei) mi-au transmis că Psalmii sunt de neîntrecut în ceea ce priveşte capacitatea de-a ne mobiliza mintea şi sufletul spre cele spirituale. Acestea au o construcţie specială, care determină procese subtile de curăţare a mentalului şi emoţionalului. Este recomandat ca măcar un psalm să fie citit zilnic.

Meditaţia este un cuvânt foarte la modă, răspândindu-se destul de rapid începând cu jumătatea secolului 20, odată cu dezvoltarea massmediei şi a tehnologiei informaţionale. Se cunosc foarte multe tipuri de meditaţii, dintre care cele mai răspândite sunt vizualizările şi contemplările.

Vizualizarea presupune realizarea unei construcţii mentale, care poate să fie statică sau dinamică (implică participarea directă a voinţei şi imaginaţiei). Vizualizarea dinamică este unul din instrumentele eficiente pentru a ne elibera de diverse blocaje mentale, sau pentru a ne schimba parametri anumitor tipare de gândire. Exerciţiul de vizualizare următor este foarte eficient pentru a elimina o parte dintre blocajele mentale simple, dar va ajuta şi pentru cele care sunt ceva mai complexe, ascunse, sau chiar pentru înţelegerea unor tipare de gândire. Nu se vrea a fi un antidot universal, dar este un excelent „pansament” pentru rănile de la nivelul psiho-mental.

Acest exerciţiu este recomandat să fie făcut dimineaţa, deoarece apelează la conştient şi la semiconştient (sau preconştient). Semiconştientul (preconştientul) este zona reactivă a psiho-mentalului, acolo sunt „sediile” reflexelor, automatismelor, tiparelor de gândire, blocajelor mentale. Este, de asemenea, zona responsabilă pentru atitudinea care o avem faţă de diferitele situaţii cu care ne confruntăm. Tot de aici ne vine frica de necunoscut, pentru că nu avem un „tipar” reactiv, nu ştim cum să abordăm acel necunoscut, nu ştim ce reacţie să avem în faţa lui. Iar conexiunea (care este aproape instantanee) la creierul amigdalian (reptilian) determină reacţia de fugă sau de agresivitate.

Cei mai mulţi preferă deci să reacţioneze decât să acţioneze cu calm, bun simţ, încredere, speranţă. Aceasta este una dintre dovezile faptului că nu ne-am desprins încă de animalitate. Animalele deţin o grămadă de „pachete” de astfel de scheme reactive. Desigur, toate acestea fac parte din evoluţia lor dar, la oameni, un astfel de comportament este depăşit, ba chiar dăunător.

Spre deosebire de animale, noi suntem dotaţi cu un intelect, iar capacităţile sale sunt cât de cât dezvoltate şi rafinate, datorită sistemului de învăţământ, prin experienţa directă, prin capacitatea de viziune, prin raportarea la valorile umane (pentru care societatea a trudit de milenii).

 Prima lună: Purificarea

Aşadar, pentru purificarea corpului psiho-mental vom folosi o tehnică prin care se combină forma, culoarea şi sunetul. Cele mai multe blocaje şi tipare mentale negative s-au „cimentat” prin intermediul evenimentelor care implică forme, culori şi sunete (cuvinte). Forma aleasă pentru această meditaţie este torul; se vor folosi zece culori (şapte de bază - roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, viloet plus alb, argintiu, auriu), iar ca sunet vom folosi două vocale, „u” şi „i”, plus sunetul „s”, auzit ca şi cum s-ar fisura un recipient sub presiune.

  Se vor face 30 de astfel de meditaţii - câte una în fiecare zi, combinându-se cele zece culori ale torului cu cele trei sunte.

Meditaţia de dimineaţă:

Ne vom aşeza într-o poziţie confortabilă (este recomandată poziţia şezut „turceşte”, sau pe scaun), având coloana vertebrală dreaptă, iar braţele vor fi lăsate lejer. Poziţia feţei va fi spre Est sau spre Nord, iar ochii se vor ţine închişi. Pentru început, se va menţine atenţia asupra respiraţiei; se va inspira şi expira pe nas; respiraţia trebuie să fie abdominală. Circa două minute se va conştientiza cum aerul intră şi iese pe nări, iar corpul se linişteşte cu fiecare respiraţie. Se va face apoi o scurtă „inspecţie” asupra corpului fizic, pentru a descoperi şi elimina eventualele tensiuni. Vom începe cu muşchii feţei; îi vom detensiona dacă observăm că sunt tensionaţi, apoi vom continua cu muşchii gâtului, umerilor, braţelor, spatelui, pieptului, abdomenului, bazinului, şoldurilor, coapselor, gambelor, tălpilor.

După ce am făcut detensionarea, vom vizualiza cum un punct de lumină roşie pleacă din zona inimii şi se opreşte la circa doi-trei metri în faţa noastră. Vom vizualiza respectivul punct roşu ca emiţând puternic un sunet asemănător vocalei „u”, de tonalitate joasă, cum ar fi sunetul unui motor sau transformator electric. Vom vizualiza cum punctul se va roti în sensul invers acelor de ceasornic, adică vom construi un cerc plecând din acel punct de lumină roşie. Cercul roşu construit va avea diametrul de circa 1-1,5 metri. Vom continua să facem şapte astfel de rotiri ale punctului roşu de-alungul cercului roşu. Vom vizualiza punctul ca fiind ceva mai strălucitor decât cercul. Este foarte important să vizualizăm atât rotaţia punctului roşu cât şi să conştientizăm sunetul lui specific (de „u”, asemănător motorului). Se va avea în vedere ca viteza de rotaţie să fie de circa 12 secunde (pentru a trasa cercul). Pentru a fi de ajutor, se poate face asemănarea dintre un ceas şi cercul roşu; astfel vom lua circa trei secunde pentru ca punctul să se deplaseze de la „ora 12” la ora „3”; aşadar vom avea circa 12 secunde pentru o rotaţie completă. A nu se uita faptul că rotaţia este în sensul invers acelor de ceasornic.

După cele şapte rotiri ale punctului roşu se va roti cercul cu 90⁰ , după care vom face rotaţia cercului roşu în jurul nostru (formând torul - figura de mai jos). Vom folosi aceeaşi tehnică precum la construcţia cercului roşu, adică vom lua circa 3 secunde pentru fiecare „trei sfert de oră” făcut de cerc. Spre deosebire de cerc, torul va fi semitransparent, Vom face şi aici şapte rotiri ale cercului (cercul va fi mai strălucitor decât torul) în jurul nostru.

Este deosebit de important să nu se omită nici construcţia cercului şi nici cea a torului. De asemeena, este extrem de important să se ţină seama de deplasarea punctului şi cercului, precum şi de sunetul pe care punctul (apoi cercul) îl face în rotaţia lui. Rotirile, la secundele respective, în combinaţie cu sunetul specific, determină pregătirea conştientului pentru înţelegerea şi eliberarea de blocaje şi tipare mentale negative.

Este foarte posibil ca unii să simtă o rezistenţă foarte puternică pentru această primă parte a meditaţiei, şi astfel să apară tendinţa de a sari peste ea. Este dovada faptului că blocajele se simt cumva ameninţate şi se încearcă devierea de la acest exerciţiu-meditaţie. Este bine dacă s-ar exersa câteva zile înainte doar cu formarea cercului şi torului, iar apoi se va combina cu sunetul specific. Această parte a meditaţiei este procesul de „perforare” a conştientului până în zona semiconştientului, folosindu-se de sunet, formă şi culoare
Următorul pas va fi proiectarea în interiorul torului a tuturor aspectelor negative din corpul psiho-mental reactiv. Este bine ca înainte de meditaţie (chiar cu o zi înainte) să privim bine în toate straturile corpului psiho-mental reactiv şi să „contabilizăm” cele mai neplăcute şi deranjante situaţii cu care ne-am confruntat. Pentru început vom elibera cele mai mari temeri: de moarte, de boală, de sărăcie, de singurătate, de pierderea locului de muncă, de pierdere a partenerului sau a celor din familie, de pierdere a unor bunuri personale etc. Temerile sunt cele mai mari frâne în evoluţia noastră. Teama se comportă asemenea unor puternice surse de curent, care alimentează circuite negative, determinând reacţii dintre cele mai nefericite din partea noastră.
Când vom scoate fiecare frică din noi, o vom vizualiza ca având o formă diformă, ca o nevertebrată vâscoasă, şi scoţând sunete dizarmonioase, de scârţâit, şuierat, sau de gemete înăbuşite. Fiecare temere în parte o vom vizualiza astfel. Vom umple torul cu cât mai multe astfel de temeri, după care vom trece la eliberarea de evenimente neplăcute, deranjante, conflictuale, ruşinoase etc. Şi acestea au un efect deosebit de nociv deoarece se comportă asemănător unor canale de alimentare cu energie negativă pentru multe alte blocaje şi tipare mentale negative.
Vom retrăi mental toate aceste evenimente neplăcute; ne vom detaşa apoi de ele privindu-le ca fiind separate de noi (ca şi cum le-am privi la televizor) după care le vom introduce şi pe acestea în torul roşu. Le vom vizualiza inclusiv cu sunetele aferente, adică cu certurile, strigăturile, jignirile (în caz de conflicte), după care, odată introduse în tor, vom ţine cont doar de imagini. Este important ca sunetul torului roşu (de „u”, ca uruitul de motor) să acopere sunetele tuturor temerilor şi situaţiilor neplăcute.
Toate proiecţiile le vom distribui astfel încât să ocupe uniform torul. Vom vizualiza apoi cum totul se aprinde foarte puternic, asemnea unui filament de bec, „arzând” tot ceea ce se află în el.
Revenim cu atenţia spre procesul de respiraţie. În timp ce expirăm aerul, vom vizualiza că torul îşi măreşte diametrul mare (diametrul sectiunii, acolo unde sunt arse evenimentele şi temerile rămâne la fel) şi se depărtează de noi, făcându-se deosebit de elastic. Astfel, la fiecare expiraţie inelul torului se va depărta tot mai mult de noi. Este bine să încercăm să conştientizăm cum inelul se deplasează atât în faţă şi în spate cât şi pe lateral. După câteva zeci de respiraţii, vom vedea inelul torului ca fiind doar un mare cerc roşu în jurul nostru.
Ne vom abate apoi atenţia de la torul mărit şi vom simţi cum ne cuprinde o linişte deplină. Vom fi noi înşine, într-o deplină pace şi linişte. Vom căuta să rămânem câteva minute în acea stare de calm; eventualele imagini care ne vor apare prin minte le vom lăsa să treacă fără a ne afecta. Vor fi, oricum, mult mai puţine şi mai deranjante. Aceste momente de calm sunt foarte importante, comportându-se ca nişte „pansamente” pentru suflet şi minte.
Vom reveni încet cu atenţia la procesul respiraţiei. În timp ce inspirăm vom contracta torul roşu, astfel că după 15-20 de respiraţii îl vom readuce la dimensiunea normală (diametrul mare de 2-3 metri, iar dimetrul mic de 1-1,5 metri). Vom vizualiza torul roşu ca fiind curat, eliberat de toată încărcătura emoţională negativă pe care am pus-o acolo.
Urmează ultima parte a meditaţiei, care va fi aproape la fel ca prima parte, cu deosebirea că de această dată vom parcurge în sens invers mişcarea cercului şi a punctului. Vom vizualiza deci cercul roşu cum se deplasează, de această dată, în sensul acelor de ceasornic, la aceeaşi viteză (3 secunde pentru „un sfert de oră”). La cea de-a şapte rotire a cercului vom închide torul, şi rămânem doar cu cercul. Vom roti cercul astfel încât să-l vedem perfect. Vom proceda la fel şi cu închiderea cercului; vom vizualiza punctul roşu deplasându-se în sensul acelor de ceasornic, de şapte ori, ultima rotaţie închizând cercul. Punctul roşu rămas îl vom readuce în inima noastră.
După ce se vor deschide ochii, vom mai rămâne un minut sau două în poziţia şezută (sau pe scaun), mişcând uşor braţele şi privind în jur (este recomandat pentru a nu deranja sistemul circulator).
Acest exerciţiu-meditaţie trebuie făcut în fiecare zi, timp de 30 de zile. A doua zi vom vizualiza cum un punct portocaliu va construi cercul şi apoi torul. Primele zece zile vom folosi deci cele zece culori, cu sunetul „u”, urmează zece zile (câte o culoare pentru fiecare zi) cu sunetul „i”, iar la  ultimele zece zile cu sunetul „s”.

 va urma...