.csscode { margin : 15px 35px 15px 15px; padding : 10px; clear : both; list-style-type : none; background : #EEEEEE;; border-top : 2px solid #AAAAAA; border-right : 2px solid #AAAAAA; border-bottom : 2px solid #AAAAAA; border-left : 2px solid #AAAAAA; }

vineri, 7 septembrie 2012

Meditaţii cu elementele (3)


B.      Elementul apă

Următoarele meditaţii vor avea ca subiect elementul „apă”. Spiritualitatea antică (în conexiune cu cea atlantă) avea în vedere şase subelemente pentru „apă”:
1.       apa stătătoare (lacuri, mări, oceane)
2.       apa curgătoare (izvoare, râuri, fluvii)
3.       apa subterană (pânzele freatice)
4.       apa vaporizată (nori, rouă, umiditate)
5.       ploaia
6.       seva regnului vegetal
Aşadar, prima meditaţie  va avea în vedere explorarea unui superb lac aflat la baza celui mai înalt vârf muntos.
La începutul meditaţiei, când vom deschide ochii interiori (în timp ce ochii fizici vor fi închişi), ne vom afla lângă lacul cristalin, situat aproape de baza celui mai înalt munte din insulă. Vom privi un minut-două lacul şi marginile sale. Ce formă are lacul? Este un lac mare sau e mic? Este circular sau are forme curbe neregulate? Ce fel de arbori înconjoară lacul? Puteţi zări o mică insulă în mijlocul lacului sau nu aveţi aşa ceva?
Plimbaţi-vă un minut-două pe marginea sa. La un moment dat ajungeţi lângă gura de vărsare a unui izvor. Vă simţiţi întreg corpul ca fiind cuprins de o sete teribilă, ca şi cum ar fi un burete uscat. Simţiţi imediat nevoia de a vă bălăci în apa lacului şi a vă potoli setea corpului. Intraţi în lac şi simţiţi cum întreg corpul se îmbibă cu apa cristalină. Senzaţia este deosebită şi vă simţiţi din ce în ce mai bine.
Începeţi apoi să înotaţi de voie. Chiar dacă în realitate nu ştiţi să înotaţi, aici o veţi face foarte bine. Veţi face chiar scufundări în apa cristalină a lacului. Ba chiar simţiţi că puteţi respira uşor în adâncul ei. Acest lucru vă dă o stare plăcută şi reconfortantă.
Ajungeţi la fundul lacului şi vă aşezaţi. Observaţi că puteţi respira în voie. Apa este atât de limpede încât puteţi vedea destul de clar pietrele şi stâncile din jur, ba chiar şi marginile lacului se pot zări din acel loc. Priviţi cum razele soarelui se unduiesc jucăuş pe fundul nisipos. Plante enigmatice, cu frunze dese şi braţe răsfirate pe alocuri, se ridică din fundul lacului până aproape de suprafaţă ca într-un dans de sirenă. Printre ele, mici peştişori cu solzi argintii înoată cu sfială, apropiindu-se şi depărtându-se de voi. Vă cuprinde o stare de pace şi armonie. Simţiţi că sunteţi una cu lacul...
Începeţi apoi să respiraţi energia apei prin porii pielii. Odată cu inspirul veţi extrage şi energia prin toţi porii pielii. Încercaţi să simţiţi, la început, cum doar braţele pot extrage energie. Încercaţi apoi să faceţi asta şi cu picioarele; la urmă veţi respira energia apei prin toţi porii pielii. În timp ce expiraţi simţiţi că vă eliberaţi de energii vechi, reziduale. Continuaţi să respiraţi energia apei prin toţii porii pielii câteva minute bune.
Întoarceţi-vă atenţia asupra fundului lacului. Observaţi că în două locuri se vede apa borborosind. Mergeţi curios într-unul din acestea şi realizaţi imediat că este vorba de un izvor subteran care alimentează lacul. Simţiţi că energia izvorului subteran este deosebit de puternică şi vă dă o senzaţie extraordinară de prospeţime. Aşezaţi-vă corpul în dreptul izvorului şi lăsaţi-l să vă învăluie cu forţa şi prospeţimea lui. Simţiţi cum acest izvor este mai rece decât apa lacului dar acest lucru nu vă deranjează câtuşi de puţin. Rămâneţi scurt timp alimentat de energia acestui izvor.
Mergeţi apoi la un alt izvor subteran şi aşezaţi-vă deasupra lui. Simţiţi căldura puternică a acestui izvor subteran. Este foarte caldă dar nu vă deranjează deloc acest lucru. Şi acest izvor emană o energie deosebit de puternică. Staţi un minut-două deasupra lui şi extrageţi energia sa, dispersând-o apoi în întreg corpul.
După ce vă simţiţi încărcat cu energia lacului vă apropiaţi satisfăcut de mal. Aşezaţi-vă pe un bolovan din apropiere şi simţiţi cum apa se prelinge senzual pe pielea voastră, în timp adierea vântului vă face să tremuraţi uşor. Vă simţiţi extraordinar de bine, pe deplin energizat şi hrănit de apa lacului. Veţi doriţi să reveniţi în acest loc de multe ori.
Acest tip de meditaţie vă ajută să vă limpeziţi mintea şi sufletul de evenimentele neplăcute petrecute în ultima vreme, să vă tonifiaţi corpul emoţional, şi să vă lămuriţi problemele diverse de la nivel psiho-mental.
Izvorale subterane vă pun în conexiune cu puterile benefice ale inconştientului şi subconştientului, vă purifică şi vă alimentează cu o hrană subtilă benefică.
A doua meditaţie are în vedere întâlnirea cu oceanul. Intaţi în meditaţie chiar lângă ţărm. Priviţi oceanul în toată măreţia sa, cum valurile se sparg de ţărm topindu-se apoi în miriade de bule albe. Sunetul făcut de valurile puternice vă dă senzaţia că ascultaţi o simfonie magică. Apa arată ca şi cum albastrul cerului s-a lichefiat şi s-a prelins pe pământ. Priviţi în zare! Întinderea oceanului pare nesfârşită... Îi simţi forţa incomensurabilă. Lasaţi această forţă să vă îmbrăţişeze. Simţiţi cum oceanul radiază o energie colosală. Acest lucru vă declanşează un dor puternic; este dorul după o vreme demult apusă, când eraţi una cu oceanul planetar.
Intraţi în apa oceanului. O simţiţi caldă, primitoare, şi gingaşă ca o floare, în ciuda uriaşei sale puteri. Spuma valurilor vă cuprinde drăgăstos picioarele. Înaintaţi în nispul moale şi auriu. Când apa vă ajunge puţin mai sus de genunchi, vă întoarceţi cu spatele la ocean şi vă aşezaţi în şezut. În timp ce admiraţi insula în toată frumuseţea ei, valurile puternice vă izbesc în spate într-un fel de îmbrăţişare drăgăstoasă. Rămâneţi aşa un minut-două, în timp ce mai multe astfel de valuri vă cuprind. Simţiţi apoi nevoia să vă întoarceţi pentru a răspunde oceanului în acelaşi fel. Acum simţiţi şi mai puternic cum oceanul vă îmbrăţişează cu fiecare val. Întindeţi braţele de fiecare dată când valul vine să vă îmbrăţişeze. Îmbrăţişaţi-vă cu oceanul ori de câte ori simţiţi nevoia să o faceţi.
Înaintaţi apoi tot mai mult în ocean până când apa va trece de creştetul vostru. Observaţi că puteţi respira la fel de bine cum aţi făcut-o şi pe fundul lacului iar acest lucru vă aduce un zâmbet pe chip. După câţiva paşi veţi da peste cei mai frumoşi corali din lume. Imaginea vă ameţeşte pur şi simplu! Culori vii împletesc formele lor misterioare în timp ce peşti multicolori, de diverse mărimi şi forme, încep un spectacol cum numai oceanul poate oferi. Prin apa limpede se vede dansul sublim al valurilor de la suprafaţă însă acolo unde sunteţi e o linişte deplină. Vă aşezaţi uşor pe nisipul moale şi priviţi cu bucurie spectacolul de culoare şi mişcare. Pur şi simplu, vă fascinează ceea ce vedeţi! Câţiva peşti multicolori, îmbrăcaţi parcă în costume de carnaval se apropie curioşi de voi. Observaţi un peştişor auriu, cu aripi ca de înger apropiindu-se de voi. Încercaţi să-i observaţi mişcările, când blânde când rapide, printre ceilalţi peştişori. Chiar dacă alţi peştişori se interpun între privirea voastră şi peştişorul auriu, nu îl scăpaţi din ochi. Un minut-două priviţi dansul regal al peştişorului auriu, cum vă înconjoară cu graţia sa din toate părţile.
Auziţi apoi un sunet care vă pare cumva familiar. În foarte scurt timp îşi face apariţia un jucăuş delfin. Se apropie uşor de voi, vă atinge blând de câteva ori, iar voi îi mângâiaţi pielea. Simţiţi că parcă vă îndeamnă să îl urmaţi în zare. Vă prindeţi de aripa lui dorsală şi înaintaţi cu viteză în larg. Senzaţia care vă cuprinde este extraordinară! Mergeţi împreună cu delfinul în largul oceanului preţ de câteva minute. La un moment dat vă duceţi spre adânc... Vă cuprinde o emoţie puternică; aveţi impresia că locul vă este cumva familiar. La un moment dat zăriţi ruinele unei uriaşe aşezări. Vă apropiaţi tot mai mult de ruine...
Este posibil ca imaginea ruinelor din fundul oceanului să vă declanşeze senzaţii de bucurie sau de întristare. Orice emoţie aţi simţi la prima întâlnire cu ruinele, delfinul vă va întoarce repede spre ţărm.
Întoarcerea la ţărm va fi la fel de plăcută; veţi rămâne prins  de înotătoarea dorsală a delfinului şi îl veţi lăsa să vă conducă. Când veţi fi pregătit să exploraţi ruinele veţi întâlni delfinul chiar de la începutul meditaţiei.
A treia meditaţie poate fi (dacă vă simţiţi pregătiţi) întâlnirea cu ruinele. Veţi intra în meditaţie chiar în apropierea ţărmului. De această dată delfinul va fi acolo chiar de la început, aşteptându-vă pentru călătoria spre adâncurile misterioase.
Vă veţi prinde de delfin şi veţi înainta rapid în larg. Admiraţi din mers superbii corali multicolori şi dansul  peştişorilor din carnavalul fără de sfârşit. La un moment dat intraţi împreună spre adâncul uşor întunecat. O caldă emoţie, simţită ca un fluture în stomac, vă dă de ştire că sunteţi aproape de ruine. Ajungeţi acolo în foarte scurt timp.
Imaginea este surprinzătoare! Vedeţi clădiri uriaşe, cu forme dintre cele mai interesante; apar şi construcţii semisferice majestuoase, iar ici colo statui impresionante zac ca într-un cimitir al uriaşilor. Mici flashuri vă vin memorie legat de aceste locuri. Lăsa-ţile să se desfăşoare. Aduceţi-vă aminte cum era odată în aceste locuri.
Ce simţiţi? Sunt locuri din Atlantida sau din Lemuria? Cum arată oamenii? Cum sunt străzile, pieţele, grădinile? Plimbaţi-vă pe unele dintre străzi largi ale oraşului respectiv. Deoparte şi de alta a străzii sunt grădini dintre cele mai frumoase, iar parfumul florilor necunoscute  şi misterioase vă umplu de plăcere. Vă simţiţi atras de un rond supraetajat în jurul căruia pare să fie un grup de oameni care cântă la instrumente bizare. Harpe cu sute de coarde, la care cântă mai mulţi oameni deodată, ţes parcă lumina din sufletele lor. Sunetele calde ale harpelor sunt acompaniate de alte sunete minunate, venite din intrumente ce par să fie suflătoare, ca nişte flaute de diferite mărimi. Acultaţi puţin. Chair dacă nu reuşiţi să auziţi simfonia în interiorul vostru, tot veţi prinde câteva sunete.
Mai rămâneţi puţin în acel loc deosebit. Sigur veţi auzi ceva...
În perioada lor de glorie, atât pentru atlanţi cât şi lemurieni, muzica reprezenta limbajul uzual al sufletului. Unii cântau mai mult decât vorbeau... Cânta sufletul din ei, nu arii cunoscute, cum se face în ziua de azi. Într-un fel, cu toţii erau artisţi desăvârşiţi. Foloseau un fel de harpe cu zeci, sute, sau chiar mii de coarde, dispuse în forme dintre dintre cele mai spectaculoase, care scoteau sunete dintre cele mai calde şi mai plăcute. Unele dintre aceste instrumente aveau diferite forme ovale, însă erau şi instrumente „tehnicizate” bazate pe pulberi de cristale magnetizate, care scoteau sunete asemănătoare orgilor electronice. Şi mai interesant era faptul că aceste instrumente erau dispuse între geometriile spectaculoase ale unor... hai să le zic sculpturi. În cartea Chemarea Atlanţilor am scris mai multe amănunte despre aceste sculpturi bizare. Unele erau sculpturi muzicale, care generau simfonii în interiorul sufletului nostru, altele reprezentau o formă de literatură, fiind comprimate în ele mii de pagini din ziua de azi.
Când se adunau să cânte, lăsau lumina sufletelor lor să se manifeste prin aceste instrumente muzicale, împletindu-se apoi cu natura şi alte forţe misterioare... Fiecare concert era unic! Nu se înregistra nimic, concertul putea dura minute sau se cânta zile întregi fără oprire. Intrau într-o lume a lor, unică. Au fost momente când zeci de  mii de oameni au format un concert.  Fiecare zi era unică, sublimă, divină!
Acele vremuri nu se vor pierde niciodată; pământul va păstra memoria lor, iar noi, cei ce am renăscut din cenuşa acelor vremuri, vom reface ceea ce a fost odată. Ba chiar mult mai sublim şi mai măreţ, de cum a fost atunci...
Ieşiţi uşor din acel loc binecuvântat. Imaginea dispare încetul cu încetul. Simţiţi că sunteţi prins de aripa dorsală a delfinului, şi înaintaţi cu viteză spre ţărm. Respiraţi adânc de câteva ori. Deschideţi uşor ochii...

-va urma-

18 comentarii:

  1. Am o intrebare: cateva dintre aceste meditatii se pot face si in realitate, facand ceea ce faci in imaginatie. Au acelasi efect sau poate mai puternic daca sunt facute asa si daca se gaseste un asemenea loc in care conditiile sunt prielnice?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In acest caz nu mai e vorba de meditatii ci de tehnici energetice extrem de puternice. Nu e de joaca cu elementele. Intai se face curatare si armonizare pe emotional-mental-fizic, iar apoi se poate trece la accesarea energiilor elementale.

      Ștergere
  2. Personal, mă simt bine şi în prezenţa unui alt "agregat" al apei, respectiv zăpada, pe care aş include-o în categoria "apă căzătoare" alături de ploaie. Fireşte, aici ar trebui inclusă şi zăpada, iar în acest fel se completează miracolul acestui lichid, care există în trei stări de agregare - lichidă, solidă şi gazoasă. Aşadar, în privinţa anotimpului simbolic numit iarnă, mă gândesc la un anumit tip specific de meditaţie. Adică zăpada care acoperă pământul cu o plapună de protecţie, jocul copilăresc cu fulgii, care apar în minunate formaţiuni cristaline. Apoi, gheaţa, care protejează fauna şi flora acvatică. E o idee, pe care se poate broda...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur ca da. Gheata mai putin, dar fulgii de zapada, chiciura, sunt formate din minunate cristale (fiecare structura hexagonala fiind unica), care sunt purtatoare de energii benefice. Personal, consider ca aceste cristale sunt asemenea unor minuscule baterii, care preiau din energiile straturilor superioare ale atmosferei si apoi le aduc pe pamant. La fel face si ploaia. Ma simt bine cand ploua, dar cand ninge ma simt extraordinar.

      Ștergere
  3. Am o intrebare pentru tine Dan, in "Chemarea Atlantilor" spuneai la un moment dat ceva legat de convergenta planetara. S-a modificat ceva in sensul asta pana in momentul de fata? ai informatii referitor la aspectul asta?
    Florin

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu s-a modificat nimic! Totul decurge conform planului.

      Ștergere
  4. Inseamna ca e "bine". Merci.

    RăspundețiȘtergere
  5. Dan, am o intrebare: unde se afla acele geode de care erau atat de indragostiti atlantii? si ce sunt ele mai exact? Am citit de curand "O calatorie spre ccentrul pamantului" de Jules Verne si m-a fascinat faptul ca in panamt, la asa o mare adancime el si-a imaginat (sau nu chiar) lumina aparent venita de nicaieri...exista intr-adevar in pamant asemenea generatori de lumina? Sau tuneluri si catacombe care sa duca spre o mare interioara? Sunt sigur ca Jules Verne a accesat probabil incomplet niste informatii uluitoare despre Pamant si om venite din perioada atlanta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu am locatii exacte despre aceste geode; stiu doar ca cele mari (de la zeci de metri in sus) apar la cativa kilometri adancime (cel putin). Sunt ca niste acumulatori energetici extrem de puternici. Jules Verne, ca de altfel multi alti scriitori celebri, avea capacitati de receptie/comunicare iesite din comun.

    RăspundețiȘtergere
  7. Interesant că meditația cu pământ nu mi-a creat nici un fel de probleme, m-am afundat în pămănt până-n genunchi ca să prind rădăcini, apoi m-am lăsat pe spate, în pământ și m-am afundat complet, m-am ridicat prin rădăcini ca să devin pădure... apoi am fost lavă și am curs după legea naturii mângâind pământul, mi-am transferat conștiința în soare pentru a simți pămăntul încă înainte de a deveni pământ, m-am uitat peste soare spre centrul galaxiei și i-am simțit briza luminos-albăstuie și de nimic nu mi-a fost teamă, dar când m-ama înapoiat din sfere și m-am aruncat în mare mi-am lăsat trupul la suprafață, pentru că "nu poțî respira sub apă" :). poate că e doar o influență rămasă de pe vremea pruncieie când era să mă înec în râu, și nu prin forțe proprii am ieșit la mal... și m-am întrebat dacă ar trebuie "să fac ceva" dacă descopăr că am "lipsă" elementul apă. dar răspunsul "meu" a fost același ca la îndemnul unei mătuși care mă întreba de ce sunt introvertit, de ce nu-s mai vorbăreț, extrovert... răspunsul meu e: de ce aș vrea să fiu ceva ce nu-s?
    La întrupare îți iei provocările care te vor face să crești în zona în care ai nevoie, iar dacă vi cu o misiune probabil că "cel de sus" te "înarmează" cu energiile de care am cea mai mare nevoie pentru reușită. dacă cineva "vede" astfel de "lipsuri" nu trebuie să se sperie, îndrumarea mea e următoarea... dacă ești stângaci taie pâinea cu mâna stânga, dacă nu, cu dreapta. Importantă e tăierea păinii nu cât de ambidextru ești.

    RăspundețiȘtergere
  8. Salut. Bine te regasesc. Am finalizat prima versiune a site-ului la care iti spuneam ca lucrez. www.FortaSiGratie.ro - v.1.0. :-) Orice sugestie sau observatie va fi binevenita. Enjoy!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Felicitari pentru site! Este frumos aranjat, iar subiectele cuprind o mare parte din spectrul dinamicii umane. Mult succes in continuare!

      Ștergere
    2. Remer ra, doresc sa te intreb ceva legat de denumirea Dacia; avand in vedere ca ai un bun contact cu ghizii tai poti te rog sa ne aduci informatii despre denumirea acestei tari inainte de cotropirea romana?
      deoarece in un singur document scris de romani s-a gasit denumirea Dacia Felix, vechii istorici au presupus ca asa se numea acest teritoriu;
      desi daci sunt o parte din marele trib geto=trac care aici s-au aciuiat si amestecat cu populatia bastinasa a acestor locuri (numiti de multi in diferite feluri printre care si agatarsi);
      exista totusi anumite filoane de informare care spune ca aceasta locatie se numea Ramania; si ca vechii locuitori ai ei isi spuneau Fii Soarelui, Ra Mani...Ra-soare Man-fiinta...
      erau oameni cu pielea alba si ochii albastri, incarunteau devreme si parul lor era ''un fir alb unul negru''; cercetand radacinile muntenilor, observam ca toti strabunii lor aveau ochii albastri, pielea alba si par castaniu...si ca ei ar fi cei mai vechi locuitori ai acestui teritoriu.

      Prin ghizii tai poti primi informatii corecte despre trecut, ajutandu-ne astfel sa clarificam istoria acestor locuri; cert ca oamenii des tiinta nu accepta decat dovezi, pe mine insa nu ma intereseaza parerea lor (nu intru in detalii de ce)...

      Ce parere ai despre acest articol?
      http://www.esoterism.ro/ro/ramania.php

      multumesc remer
      s.

      Ștergere
    3. Remer, o alta intrebare:
      Ceausescu, pentru a linisti spiritele ungurilor care inca ravneau la teritoriul de nord al tarii, a inceput sa puna accent pe radacinile strabunilor acestui loc Dacii;
      asa a fost regizat filmul respectiv si daca ne amintim si la marile sarbatori era evidentia acest aspect prin ''luptele'' dintre daci si romani...insa este ceva important:
      in timpul filmarilor la Sarmisegestusa, regizorul a modificat ''scena''
      adaugand in plan acel aparent calendar de lemn, poate care are 60 de ani vechime...putini isi dau seama ca acele cercuri ce par a fi un calendar nu sunt de 2000 de ani vechime ci destul de recente...
      totusi oamenii merg acolo si cred ca ca acele lemne sunt asezate de dacu, ei bine nu sunt ias asta a adus strmbari de nas arhologilor straini chemati sa confirme vechimea locatiei; ei au spus ca este o inselatorie, ca acele lemne nu sunt vechi ci recent expuse...
      strainii au alt mod de a gandi, ei merg pe incredere pana la proba contrarie, dar daca simt ca vrei sa-i pacalesti nu-i mai revezi...

      eu ma intreb de ce n-a sesizat nimeni acest lucru?
      sau oare regizorul, in imaginatia lui a refacut de fapt o veche constructie...indiferent cum ar fi, ea nu-si are rostul acolo
      ce parere ai?

      multumesc
      s.

      Ștergere
    4. Am incercat! Nu pot accesa astfel de date. Si nici nu e bine sa fortam obtinerea lor. "Ramania", din cate stiu, este o teorie postdecembrista. E respinsa in unanimitate de istorici.

      Stalpii de lemn au fost pusi la initiativa lui Gheorghe Vitanidis, regizorul filmului Burebista. Stalpii respecta intocmai configuratia originala.

      Am citit si eu articolul respectiv acum ceva vreme. S-a vehiculat ideea ca "trimisul" ar fi fost Dumitru Ioan Branc (Mitrut) insa, din pacate, s-a stins anul trecut. Ideea a fost lansata (nu in forma asta) inca din anii '90 in romanele lui Corut. Eu raman la parerea ca "trimisul" nu poate fi gasit in exterior ci in interior. Fiecare este propriul lui "trimis". America a cunoscut mii de "trimisi" in anii 90. Fenomenul a fost numit "sindromul Mesia".

      Ștergere
    5. 1-gandesc ca pentru a aparea un ''trimes''si ca Spiritul de inalta vibratie sa se poata ''plia'' pe un corp fizic, acesta din urma trebuie sa poata suporta vibratia; ori acest lucru se formeaza doar prin anumite linii stramosesti...deci cine stie, poate ca acei 90 de mesia din SUA sunt cei din a caror nepoti/stranepoti se va ridica cel care va interga planeta , nu in UE ci in Federatia Galactica...cred ca intelegi la ce ma refer..

      2-totusi regizorul de unde a stiut sa refaca configuratia originala ?

      3-daca afli ceva de denumirea acestei locatii sa ne informezi...posibil ca priceputii nostri istorici sa respinga orice, ei de fel resping orice (vezi documentarul cu dacii, al lui Roxin cata ura primeste acum de la istorici)...
      informatia cu ra-mani ,ar veni pe filon indian-ei spun ca pe teritoriul lor s-ar fi aciuat un grup venit din Carpati, numiti ramani, cunosteau tainele Spiritului, Naturii, etc...
      eu te voi crede pe tine, nu pe istorici, avand in vedere ca poti avea acces la informatii mult mai bine; si te cred nu pt ca-mi plac fanteziile ci pt ca am vazut ca ai expus unele informatii pe care nu aveai cum se le stii decat daca le-ai trait , (nu exista niciunde in lume scrise prin o carte), lucruri pe care le am descoperit intamplator sau nu, si nu le-am discutat cu nimeni - oricum cei din jur se uita ca curca-n lemne gandind ce factor emotional oi fi trait de am luat-o razna...

      p.s.- ma bucur ca ai aparut si MULTUMESC
      s.

      Ștergere
    6. 1. Era vorba de mii de oameni din anii '90 (nu de 90 de oameni). Inca mai apar multe astfel de cazuri.
      2. S-au facut cercetari (sapaturi).
      3. Nu exista referiri (in scrierile indiene) despre faptul ca grupul lui Rama ar fi venit din Carpati. Pe originea lui Rama se "bat" popoarele din zona Caucazului, precum si cei din Urali.
      Ma rog, daca vei cerceta vei descoperi ca fiecare popor se crede "ales", sau "Noul Ierusalim", sau "farul spiritual al lumii".
      Tocmai pentru ca unii ar putea crede in ceea ce spun eu, voi fi rezervat in a face afirmatii de acest gen.

      Ștergere
  9. Multumesc. Si tie la ceea ce consideri ca ai de facut pe mai departe.

    RăspundețiȘtergere