Ral:
Pentru că aţi priviţi prea mult în alte părţi şi aţi uitaţi de grădina voastră.
Când aţi avut mai mult, aţi demonstrat că nu puteţi „ţine” ce vi s-a dat.
Eu:
Cred că am învăţat din lecţia dură a ultimilor trei ani. Economia mondială
iarăşi dă semne de slăbiciune. Semne mari! Noi depindem de ceea ce se întâmplă
în afară. Economia românească este dependentă de exporturi, ori acum se observă
tendinţe puternice de protecţionism din partea ţărilor puternice. Nici nu mai
primim sumele mari de bani de la muncitorii români plecaţi dincolo. Acestea
erau un motor puternic pentru economie.
Ral:
Aveţi suficiente resurse interne. De ce căutaţi numai în exterior?
Eu:
Care crezi că ar fi priorităţile?
Ral:
Se ştiu foarte bine aceste priorităţi.
Eu:
Se vorbeşte tot mai des de trei domenii: agricultura, fondurile europene
nerambursabile, turismul.
Ral:
Tocmai la acestea staţi foarte rău.
Eu:
Să luăm de pildă agricultura. Cu toţii ştim de potenţialul imens al
agriculturii. Şi totuşi... importăm 80% din legume. Avem 2-3 milioane de
hectare nemuncite. Să fie doar lenea, hoţia şi corupţia din administraţie?
Ral:
Nu numai. Aveţi o vorbă: „peştele de la cap se strică”. Nu aveţi iniţiate
programe serioase pentru agricultură. Lăsaţi pe alţii să se ocupe de asta dacă
voi nu sunteţi în stare.
Eu:
Cei din administraţie şi guvern nu par să fie motivaţi. Cei care au pământ sunt
fie prea bătrâni, fie le este frică de hoţi sau de aranjamente dubioase.
Ral:
Dacă priviţi doar la partea neplăcută a lucrurilor, atunci veţi avea parte de
ele.
Eu:
Cum îţi explici că avem la dispoziţie sume mari de bani, de la Uniunea
Europeană, şi totuşi nu reuşim să le absorbim?
Ral:
Ţi-am mai spus acum ceva vreme că sunteţi pe un plan paralel cu mentalitatea şi
dinamica europeană. Trebuie să înfiinţaţi o entitate administrativă care să se
ocupe de conexiunea celor două planuri. Acea autoritate trebuie să fie
stimulată de guvern şi de autorităţile locale. Nu trebuie să fie parte din
administraţia guvernamentală şi nici subordonată ei. Aceştia sunt şi prost
plătiţi şi slabi pregătiţi. Începutul este mai greu. Apoi faceţi publicitate
proiectelor reuşite. Întocmiţi proiecte etalon. Prezentaţi în detaliu
proiectele reuşite pe internet. Întocmiţi planul de accesare pe etape.
Eu:
Sunt ceva date pe internet.
Ral:
La fel de concludente ca şi succesul în atragerea fondurilor. Nu există interes.
Eu:
Cum putem stârni interesul?
Ral:
Puneţi partidele să se confrunte cu această problemă. Mass-media neaservită să
provoace partidele la astfel de proiecte. Să se dea termene, să se facă
verificări. Nu vă mai luaţi după vorbe, ci numai după fapte. La anul aveţi
alegeri locale şi generale. Cei care dovedesc că au realizat ceva, vor câştiga.
Nu-i mai întrebaţi pe politicieni CE VOR FACE ci întrebaţi-i CE AU FĂCUT. Chiar
nu aţi învăţat nimic în aceşti 20 ani?
Eu:
Ok, hai s-o luăm pe etape. Să presupunem că apare un partid mai mic, care chiar
vrea să facă ceva pentru ceilalţi. Prin urmare, trebuie să demonstreze acest
lucru prin fapte. Ce pot face ei într-un an?
Ral:
Întâi se face conexiunea de la suflet la suflet. La ora actuală, comunicarea
între autorităţi şi populaţie este la pământ. Oamenii trebuie să aibă încredere unii
în ceilalţi. Apoi, trebuie întocmit un plan bine organizat, în care etapele să
fie expuse clar. De exemplu, pentru crearea şi funcţionarea unei ferme agricole.
Legumicultura şi pomicultura au un potenţial imens în această regiune
geografică.
Eu:
Pentru a accesa bani europeni ai nevoie de un plan bine pus la punct, dar şi de
o sumă iniţială.
Ral:
Pot fi mai multe surse, fie din spaţiul guvernamental, fie de la organizaţii
private. Guvernul ar putea coopta la acest plan şomerii din oraşele apropiate.
Eu:
Ral, s-a încercat şi NU funcţionează.
Ral:
Pentru că oamenii au fost exploataţi. Aşa NU funcţionează! Implementaţi
coparticipaţia. În special la firmele nou create. În viitor, nu va rezista nicio firmă mult timp dacă
oamenii care o compun nu sunt ca o familie. Coparticipaţia implică nu doar
participarea cu munca propriu-zisă, ci şi implicarea cu sufletul. S-au dus
vremurile în care câteva entităţi puteau coordona o afacere în care erau
implicaţi mulţi oameni în câmpul muncii. Acum, în noile condiţii vibraţionale,
firmele îşi dezvoltă foarte repede un egregor. Dacă există exploatare şi înşelăciune,
acea firmă se va autodistruge.
Voi nu chiar nu înţelegeţi că nu banii sunt ingredientul nr. 1 într-o
afacere? Este chiar atât de greu de observat acest lucru?
Eu:
Sunt şi firme care s-au implicat cu sufletul dar tot au pierdut.
Ral:
Dă-mi un exemplu şi îţi voi facilita un câştig de zece ori mai mare decât a
pierdut acea firmă.
Eu:
Am să ţin minte. Revin la situaţia noastră. Vrei să spui că dacă statul
participă cu 30% - banii de start pentru o fermă, atunci va avea tot 30% din profit,
iar restul va împărţit între cei care o muncesc?
Ral: Exact. Observ o mare neîncredere la tine. Mă
aşteptam ca tu să înţelegi mai bine...
Eu:
De ce n-au făcut asta până acum? Partidele mari din ţară au cheltuit sume mari
de bani pentru tot felul de pomeni, care nu prea le-au adus voturi. Cu astfel
de proiecte ar fi reuşit să atragă foarte puternic atenţia, căci faptele sunt
cele care valorează cel mai mult. Pe oameni i-ar interesa mai mult un viitor
mai bun decât un câştig mărunt de moment.
Ral:
Da, ar fi putut. Toate partidele au oameni capabili, iar mulţi dintre ei sunt
destul de buni organizatori.
Eu:
Păi şi atunci de ce nu au făcut?
Ral:
Pentru că NU ÎI INTERESEAZĂ. Au observat că vă pot prosti doar cu vorbe. Pentru
ce să se mai implice? Iar vouă vă plac vorbele...
Eu:
În special certurile şi băşcălia de prost gust. Şi una şi alta sunt doar de
faţadă; ei se simt foarte bine împreună. Fac circ ieftin pentru cei ieftini.
Ral:
Prin fapte, într-un singur an, se pot schimba dramatic sondajele de opinie
publică.
Eu:
Ral, crezi că circuitul energetic al anahatei planetare (voi pregăti o lucrare despre geografia sacră
a României – n.a.) poate fi un puternic magnet de turişti?
Ral:
În viitor va avea o contribuţie importantă la economia ţării. Vor veni vremuri
când circuitul va atrage milioane de turişti din toată lumea. Şi nu numai...
Eu:
Infrastructura turistică de la noi este destul de slabă. Litoralul românesc are
potenţial doar două luni pe an, dar chiar şi în această perioadă se pare că
doar în weekend se atinge un flux mare de turişti. Un bun potenţial îl are şi
turismul de sănătate. S-ar putea ca şi turismul rural să fie atractiv pentru
foarte mulţi occidentali, care sunt extenuaţi de atmosfera din beton şi sticlă
a marilor metropole occidentale.
Ral:
Circuitul energetic nu va avea rolul de atractor turistic, ci un cu totul alt
scop.
Eu:
Am înţeles asta, dar ar fi o bună ocazie pentru turism. S-ar putea face
nenumărate circuite turistice, care să includă şi alte obiective.
Ral:
Doar de voi depinde.
Eu:
Îmi poţi spune cum va evolua societatea românească în următorii cinci ani? Îmi
este din ce în ce mai greu să detectez forţele dinamice din prezent. Parcă s-a
lăsat un fel de ceaţă...
Ral:
Este normal să simţi astfel. Câmpurile de potenţialitate din acest spaţiu
geografic devin din ce în ce mai puternice şi mai diversificate. Au loc schimbări
foarte mari în conştiinţele tuturor. Printre voi sunt multe suflete evoluate.
Cu cât se vor trezi mai repede, cu atât va fi mai bine.
Eu:
Dar am observat fluctuaţii, şi chiar schimbări foarte mari, la persoane pe care
le consideram foarte echilibrate.
Ral:
Acum au loc multe purificări. Acestea determină schimbări mari pe plan mental
şi emoţional. Vechile tipare, bazate pe dualitate, sunt înlocuite cu altele
noi, bazate pe transcendenţă şi complementaritate.
Eu:
Vrei să spui că peste cinci ani situaţia poate fi foarte mult schimbată?
Ral:
Îţi pot spune că se vor diferenţia foarte clar cei care refuză schimbarea faţă
de cei care au ales schimbarea. Doar privindu-le feţele îţi vei putea da seama
dacă sunt în „rai” sau în „iad”.
Eu:
Acum câteva luni, Zamolxe mi-a facilitat un salt în viitor, şi am perceput clar
că „raiul” îşi va întinde „cortul” în această zonă. Aici vor fi oameni cu minţi
şi suflete luminoase. Am simţit o stare de „dulceaţă” sufletească greu de
transpus în cuvinte.
Ral:
Aşa va fi, dar „saltul” a fost pentru 2060-2080, deci în perioada când Zamolxe
se va întrupa. Mai este ceva drum până atunci. Cum ţi-am spus şi la început, de
voi depinde.
Eu:
Adică poate fi „easy way” sau „hard way”?
Ral:
Exact.
Eu:
Ral, îţi mulţumesc pentru informaţii.
Ral:
Putem comunica mai des de acum înainte.
Eu:
Am observat că unii comunicatori (cei care fac channelling – n.a.) o fac
săptămânal. Crezi că putem face la fel?
Ral:
De tine depinde. Eu îţi voi sta la dispoziţie.