Dinamici sociale şi economice în perioada de tranziţie (4)

Ral: Pentru că aţi priviţi prea mult în alte părţi şi aţi uitaţi de grădina voastră. Când aţi avut mai mult, aţi demonstrat că nu puteţi „ţine” ce vi s-a dat.

Eu: Cred că am învăţat din lecţia dură a ultimilor trei ani. Economia mondială iarăşi dă semne de slăbiciune. Semne mari! Noi depindem de ceea ce se întâmplă în afară. Economia românească este dependentă de exporturi, ori acum se observă tendinţe puternice de protecţionism din partea ţărilor puternice. Nici nu mai primim sumele mari de bani de la muncitorii români plecaţi dincolo. Acestea erau un motor puternic pentru economie.

Ral: Aveţi suficiente resurse interne. De ce căutaţi numai în exterior?

Eu: Care crezi că ar fi priorităţile?

Ral: Se ştiu foarte bine aceste priorităţi.

Eu: Se vorbeşte tot mai des de trei domenii: agricultura, fondurile europene nerambursabile, turismul.

Ral: Tocmai la acestea staţi foarte rău.

Eu: Să luăm de pildă agricultura. Cu toţii ştim de potenţialul imens al agriculturii. Şi totuşi... importăm 80% din legume. Avem 2-3 milioane de hectare nemuncite. Să fie doar lenea, hoţia şi corupţia din administraţie?

Ral: Nu numai. Aveţi o vorbă: „peştele de la cap se strică”. Nu aveţi iniţiate programe serioase pentru agricultură. Lăsaţi pe alţii să se ocupe de asta dacă voi nu sunteţi în stare.

Eu: Cei din administraţie şi guvern nu par să fie motivaţi. Cei care au pământ sunt fie prea bătrâni, fie le este frică de hoţi sau de aranjamente dubioase.

Ral: Dacă priviţi doar la partea neplăcută a lucrurilor, atunci veţi avea parte de ele.

Eu: Cum îţi explici că avem la dispoziţie sume mari de bani, de la Uniunea Europeană, şi totuşi nu reuşim să le absorbim?

Ral: Ţi-am mai spus acum ceva vreme că sunteţi pe un plan paralel cu mentalitatea şi dinamica europeană. Trebuie să înfiinţaţi o entitate administrativă care să se ocupe de conexiunea celor două planuri. Acea autoritate trebuie să fie stimulată de guvern şi de autorităţile locale. Nu trebuie să fie parte din administraţia guvernamentală şi nici subordonată ei. Aceştia sunt şi prost plătiţi şi slabi pregătiţi. Începutul este mai greu. Apoi faceţi publicitate proiectelor reuşite. Întocmiţi proiecte etalon. Prezentaţi în detaliu proiectele reuşite pe internet. Întocmiţi planul de accesare pe etape.

Eu: Sunt ceva date pe internet.

Ral: La fel de concludente ca şi succesul în atragerea fondurilor. Nu există interes.

Eu: Cum putem stârni interesul?

Ral: Puneţi partidele să se confrunte cu această problemă. Mass-media neaservită să provoace partidele la astfel de proiecte. Să se dea termene, să se facă verificări. Nu vă mai luaţi după vorbe, ci numai după fapte. La anul aveţi alegeri locale şi generale. Cei care dovedesc că au realizat ceva, vor câştiga. Nu-i mai întrebaţi pe politicieni CE VOR FACE ci întrebaţi-i CE AU FĂCUT. Chiar nu aţi învăţat nimic în aceşti 20 ani?

Eu: Ok, hai s-o luăm pe etape. Să presupunem că apare un partid mai mic, care chiar vrea să facă ceva pentru ceilalţi. Prin urmare, trebuie să demonstreze acest lucru prin fapte. Ce pot face ei într-un an?

Ral: Întâi se face conexiunea de la suflet la suflet. La ora actuală, comunicarea între autorităţi şi populaţie este la pământ. Oamenii trebuie să aibă încredere unii în ceilalţi. Apoi, trebuie întocmit un plan bine organizat, în care etapele să fie expuse clar. De exemplu, pentru crearea şi funcţionarea unei ferme agricole. Legumicultura şi pomicultura au un potenţial imens în această regiune geografică.

Eu: Pentru a accesa bani europeni ai nevoie de un plan bine pus la punct, dar şi de o sumă iniţială.

Ral: Pot fi mai multe surse, fie din spaţiul guvernamental, fie de la organizaţii private. Guvernul ar putea coopta la acest plan şomerii din oraşele apropiate.

Eu: Ral, s-a încercat şi NU funcţionează.

Ral: Pentru că oamenii au fost exploataţi. Aşa NU funcţionează! Implementaţi coparticipaţia. În special la firmele nou create. În viitor, nu va rezista nicio firmă mult timp dacă oamenii care o compun nu sunt ca o familie. Coparticipaţia implică nu doar participarea cu munca propriu-zisă, ci şi implicarea cu sufletul. S-au dus vremurile în care câteva entităţi puteau coordona o afacere în care erau implicaţi mulţi oameni în câmpul muncii. Acum, în noile condiţii vibraţionale, firmele îşi dezvoltă foarte repede un egregor. Dacă există exploatare şi înşelăciune, acea firmă se va autodistruge.

Voi nu chiar nu înţelegeţi că nu banii sunt ingredientul nr. 1 într-o afacere? Este chiar atât de greu de observat acest lucru?

Eu: Sunt şi firme care s-au implicat cu sufletul dar tot au pierdut.

Ral: Dă-mi un exemplu şi îţi voi facilita un câştig de zece ori mai mare decât a pierdut acea firmă.

Eu: Am să ţin minte. Revin la situaţia noastră. Vrei să spui că dacă statul participă cu 30% - banii de start pentru o fermă, atunci va avea tot 30% din profit, iar restul va împărţit între cei care o muncesc?

Ral:  Exact. Observ o mare neîncredere la tine. Mă aşteptam ca tu să înţelegi mai bine...

Eu: De ce n-au făcut asta până acum? Partidele mari din ţară au cheltuit sume mari de bani pentru tot felul de pomeni, care nu prea le-au adus voturi. Cu astfel de proiecte ar fi reuşit să atragă foarte puternic atenţia, căci faptele sunt cele care valorează cel mai mult. Pe oameni i-ar interesa mai mult un viitor mai bun decât un câştig mărunt de moment.

Ral: Da, ar fi putut. Toate partidele au oameni capabili, iar mulţi dintre ei sunt destul de buni organizatori.

Eu: Păi şi atunci de ce nu au făcut?

Ral: Pentru că NU ÎI INTERESEAZĂ. Au observat că vă pot prosti doar cu vorbe. Pentru ce să se mai implice? Iar vouă vă plac vorbele...

Eu: În special certurile şi băşcălia de prost gust. Şi una şi alta sunt doar de faţadă; ei se simt foarte bine împreună. Fac circ ieftin pentru cei ieftini.

Ral: Prin fapte, într-un singur an, se pot schimba dramatic sondajele de opinie publică.

Eu: Ral, crezi că circuitul energetic al anahatei planetare (voi pregăti o lucrare despre geografia sacră a României – n.a.) poate fi un puternic magnet de turişti?

Ral: În viitor va avea o contribuţie importantă la economia ţării. Vor veni vremuri când circuitul va atrage milioane de turişti din toată lumea. Şi nu numai...

Eu: Infrastructura turistică de la noi este destul de slabă. Litoralul românesc are potenţial doar două luni pe an, dar chiar şi în această perioadă se pare că doar în weekend se atinge un flux mare de turişti. Un bun potenţial îl are şi turismul de sănătate. S-ar putea ca şi turismul rural să fie atractiv pentru foarte mulţi occidentali, care sunt extenuaţi de atmosfera din beton şi sticlă a marilor metropole occidentale. 

Ral: Circuitul energetic nu va avea rolul de atractor turistic, ci un cu totul alt scop.

Eu: Am înţeles asta, dar ar fi o bună ocazie pentru turism. S-ar putea face nenumărate circuite turistice, care să includă şi alte obiective.

Ral: Doar de voi depinde.

Eu: Îmi poţi spune cum va evolua societatea românească în următorii cinci ani? Îmi este din ce în ce mai greu să detectez forţele dinamice din prezent. Parcă s-a lăsat un fel de ceaţă...

Ral: Este normal să simţi astfel. Câmpurile de potenţialitate din acest spaţiu geografic devin din ce în ce mai puternice şi mai diversificate. Au loc schimbări foarte mari în conştiinţele tuturor. Printre voi sunt multe suflete evoluate. Cu cât se vor trezi mai repede, cu atât va fi mai bine.

Eu: Dar am observat fluctuaţii, şi chiar schimbări foarte mari, la persoane pe care le consideram foarte echilibrate.

Ral: Acum au loc multe purificări. Acestea determină schimbări mari pe plan mental şi emoţional. Vechile tipare, bazate pe dualitate, sunt înlocuite cu altele noi, bazate pe transcendenţă şi complementaritate.

Eu: Vrei să spui că peste cinci ani situaţia poate fi foarte mult schimbată?

Ral: Îţi pot spune că se vor diferenţia foarte clar cei care refuză schimbarea faţă de cei care au ales schimbarea. Doar privindu-le feţele îţi vei putea da seama dacă sunt în „rai” sau în „iad”.

Eu: Acum câteva luni, Zamolxe mi-a facilitat un salt în viitor, şi am perceput clar că „raiul” îşi va întinde „cortul” în această zonă. Aici vor fi oameni cu minţi şi suflete luminoase. Am simţit o stare de „dulceaţă” sufletească greu de transpus în cuvinte.

Ral: Aşa va fi, dar „saltul” a fost pentru 2060-2080, deci în perioada când Zamolxe se va întrupa. Mai este ceva drum până atunci. Cum ţi-am spus şi la început, de voi depinde.

Eu: Adică poate fi „easy way” sau „hard way”?

Ral: Exact.

Eu: Ral, îţi mulţumesc pentru informaţii.

Ral: Putem comunica mai des de acum înainte.

Eu: Am observat că unii comunicatori (cei care fac channelling – n.a.) o fac săptămânal. Crezi că putem face la fel?

Ral: De tine depinde. Eu îţi voi sta la dispoziţie.

Dinamici sociale şi economice în perioada de tranziţie (3)

Eu: Nu cred că se va întâmpla mare lucru până când nu vom avea încă o nouă cădere. Poate că guvernele vor face anumite schimbări  dacă se vor confrunta cu o nouă criză.

Ral: Când se vor confrunta cu prima criză majoră, sigur vor acţiona. Nu vor avea alternative.

Eu: Din câte mi-ai transmis acum câteva luni, asta s-ar întâmpla între 2016-2025. Dar mai spuneai că, până atunci, vom mai avea încă două mici crize, care vor fi asemănătoare cu cea din 2008. Nici la acestea nu vor reacţiona?

Ral: Mai au ceva bani la dispoziţie, plus câteva tactici de manipulare a fluxurilor financiare din zonele asiatice. După care vor ajunge la fundul sacului de bani şi de idei.

Eu: Totuşi, îmi este foarte greu să înţeleg. Au bani, au mijloace de producţie, au cu ce, există cerere pe piaţă, şi iată că lucrurile o iau razna. Parcă ar fi un ambuteiaj cauzat de lipsa semafoarelor. Poate că este nevoie de o legislaţie mai bună. Poate că acum vor face acele corecţii...

Ral: Ai făcut o remarcă bună. Numai că ambuteiajele nu apar din cauza lipsei semafoarelor, ci din cauza indisciplinei. La fel este şi în economie, doar că aici indisciplina este înlocuită de lăcomie, înşelăciune, amăgire.

Eu: Ce e de făcut?

Ral: Trebuie să înţelegi că acum există o altfel de „cerere”. Este „cererea internă”. Oamenii nu se mai simt împliniţi căutând în exterior, îmbuibându-se, sau acumulând tot felul de posesiuni. Nu se mai simte nevoia de creştere pe zona materială, ci pe cea spirituală. Consumismul capitalist este pe sfârşite. Asta îi sperie la culme pe economişti şi finanţişti. Deja o simt cu toţii, deşi nu o recunosc.

Eu: Şi totuşi, avem nevoie de produse materiale.

Ral: Adevărat ce spui, dar nu în halul în care s-a ajuns. Oamenii s-au săturat să fie înlănţuiţi de credite pentru toată viaţa. Noile vibraţii cer dezvoltarea armonioasă. Iar pe plan „intern” sunteţi cu mult în urmă. Va fi o sete de spiritualitate cum nu a mai fost până acum. Va fi o mare schimbare în ceea ce priveşte „cererea”.

Eu: Mai spuneai de interzicerea păstrării capitalului. Ar putea fi o soluţie nefericită, pentru că asta înseamnă a-i obliga pe investitori să folosească banii câştigaţi chiar dacă există riscul de a-i pierde.

Ral: Nu neapărat o obligaţie de a-i scoate pe pieţe, ci se poate merge pe impozitarea progresivă, începând cu o anumită sumă.

Eu: Pare a fi împotriva libertăţii economice.

Ral: Atunci de ce vor să facă acest lucru cu ţăranii care nu-şi pot munci pământul?

Eu: Îmi sună a dublă impozitare.

Ral: Ar fi un impozit pe venit şi un altul pentru stagnare.

Eu: Dacă statul ar impune un impozit pe depozit, să zicem 5% pe an, crezi că banii economisiţi vor ajuta la ceva?

Ral: Depinde ce faci cu banii respectivi. Pentru o perioadă ar mai aranja lucrurile.

Eu: Deci soluţia, din câte am înţeles, ar fi stratificarea economiei, iar fiecare strat ar avea propriul sistem financiar. Care ar fi deci primul strat?

Ral: Cel guvernamental. Guvernul trebuie să iniţieze politici de securitate alimentară, energetică şi locativă.

Eu: Statele bogate au aşa ceva. Pentru cei care nu au un venit sigur le sunt puse la dispoziţie locuinţe sociale, ba chiar şi un ajutor social decent.

Ral: Va fi nevoie de un efort mai mare. Va creşte destul de mult numărul lor.

Eu: Poate că mai bine s-ar crea locuri de muncă.

Ral: Trebuie să înţelegi că veţi avea mari probleme cu cererea şi oferta. Eu îţi spun că lucrurile vor degenera de la an la an. Altminteri, riscaţi ca în tranziţia spre noile vibraţii să aveţi parte de anarhie, conflicte interne grave, secesiuni sau chiar conflicte pe zone mai întinse. Încurajaţi dezvoltarea spirituală, altfel noile vibraţii vor amplifica tendinţele antagoniste.

Eu: Ok, dar de unde bani pentru aşa ceva? Nu cred că un impozit suplimentar pentru firmele de construcţii, către firmele care exploatează resursele naturale, sau din impozitul pe capitalul nefolosit, sunt o soluţie. Tot nu ar ajunge. Nici dacă s-ar lua de la sănătate, armată sau din aria administrativă.

Ral: Ar rezolva o mare parte din probleme. Ai uitat de exploatarea resurselor ciclice.

Eu: Deci primul strat ar fi dat de mecanismele sigure ale economiei precum agricultura şi exploatarea resurselor naturale. Acest strat ar semăna cu un fel de comunism.

Ral: Doar ar semăna. Resursele sunt ale tuturora, nu doar ale unora. Toţi ar avea dreptul la o mică felie de acolo.

Eu: Şi care ar fi sistemul financiar aferent?

Ral: Se poate întocmi un sistem de bilete de valoare.

Eu: Adică un fel de cuponiadă? Am avut odată o cuponiadă şi nu s-a rezolvat mare lucru.

Ral: A fost cu totul altceva. Aceste noi bilete de valoare ar avea putere doar pe stratul economic primar, adică cel guvernamnetal. Deci nu vei avea voie să valorifici pe alt strat acele bilete de valoare.

Eu: Adică ai ceva bani, dar nu te poţi folosi de ei. Cum vine asta?

Ral: Nu privi acele bilete de valoare ca pe o sumă de bani. Le poţi folosi doar dacă nu ai resurse suplimentare pentru a-ţi asigura cele necesare traiului, adică nu-ţi poţi permite chiria unui apartament modest, alimente şi resurse energetice, precum apă, electricitate, căldură.

Eu: În acest caz mulţi oameni ar evita munca.

Ral: În plus, într-o primă etapă, ar mai trebui să fie inclusă şi o participaţie, prin muncă, la dinamica acestui strat economic. Iar munca respectivă, poate varia de la câteva ore până la câteva zeci de ore pe lună. Acea muncă va fi recompensată cu bilete de valoare. În funcţie de resursele ţării respective, pot fi ore mai multe sau mai puţine.

Eu: Totuşi, pentru ca acest strat să funcţioneze cât de cât, este nevoie ca stratul economic care produce efectiv să fie foarte stabil, ori spui că acest strat va fi lovit puternic din cauza scăderii cererii. Cum se poate vindeca acest strat?

Ral: Printr-o politică financiară corectă. Asta într-o primă etapă.

Eu: Tot mai des se aud voci care susţin schimbarea. Cele mai importante ar fi următoarele:

- un cadru legislativ clar, cu privire la funcţionarea burselor.

- impozitarea pe cifra de afaceri a acelor companii care evită în mod dibace impozitarea.

- descurajarea speculaţiilor.

- limitarea prin lege a câştigurilor din trazacţiile financiare, sau impozitarea progresivă a lor. Majoritatea bâncilor obţin câştiguri foarte mari din diverse comisioane. Au investit în câteva programe informatice iar câştigurile sunt mult prea mari. Este incorect faţă de cei care produc efectiv sau faţă de investitorii care îşi asumă mari riscuri.

- reglementarea folosirii instrumentelor financiare derivate, apărute în ultimii ani.

- o mai mare transparenţă în ceea ce priveşte comerţul. Unii câştigă enorm doar datorită intermedierii unor produse.

- formarea unui consiliu monetar internaţional şi crearea premiselor pentru apariţia unei monede virtuale mondiale, care să fie folosită în mediul interbancar.

Eu: Ce părere ai despre moneda mondială unică? S-au gândit şi la nume: globo sau terrul.

Ral: Nu contează. Este nevoie de o instituţie financiară reglatoare, care să preia trepidaţiile tot mai puternice de pe bursele financiare.

Eu: Spuneai că este posibil ca unele state să iasă din zona euro pentru o perioadă de 3-10 ani. Acum un an nu creadeam că aşa ceva ar fi posibil, însă acum observ că sunt voci oficiale care susţin acest lucru.

Ral: Oricum moneda europeană are probleme, iar unele state îngreunează situaţia. Ar fi o soluţie de moment, atât pentru ele cât şi pentru moneda europeană.

Eu: Nu ştiu dacă pare corect... Se poate alege varianta ştergerii unei părţi din datorie?

Ral: Nu datoria este marea problemă ci modul cum s-a ajuns la o asemenea datorie.

Eu: Dar cu România cum rămâne? La noi situaţia este parcă mai grea ca în alte părţi?

va urma...

Dinamici sociale şi economice în perioada de tranziţie (2)

Ral: Această dominaţie va scădea văzând cu ochii.

Eu: Cu ceva vreme în urmă mi-ai transmis că vor avea mari probleme doar acele companii multinaţionale care procesează şi comercializează produse alimentare denaturate. Spuneai că va fi o incompatibilitate între corpul nostru energetic şi energetica subtilă a unor alimente care s-ar fi dezvoltat în alt spaţiu geografic. Compatibilitatea ar fi bună doar dacă alimentele ar fi fost crescute pe o rază de cel mult 600-700 km de zona în care locuim.

Ral: Acestea ar fi trebuit să fie primele care să prezinte probleme mari. Dar în ultimul timp, în anumite zone, lucurile au început început să degenereze. Au apărut fricţiuni puternice între cei care doresc schimbarea şi cei care vor menţinerea actualului sistem.

Eu: Fricţiuni au existat tot timpul. Ele sunt la baza relaţiilor dintre clasele sociale.

Ral: Eu vorbesc despre fricţiuni între politicieni şi acele organizaţii oculte, care încă domină lumea.

Eu: Eu, ca şi mulţi alţii, ştim că politicienii sunt unealta acestora din urmă. Chiar şi legile sunt făcute în aşa fel încât să-i ajute pe cei puternici şi bogaţi.

Ral: Organizaţiile oculte nu mai au puterea de altădată. Au apărut mulţi politicieni noi, care nu sunt corupţi, şi care sunt foarte deschişi schimbărilor vibraţionale din aceste vremuri. Ei vor fi aceia care vor aduce un nou suflu în aceste vremuri.

Eu: Dar nici ceilalţi nu stau cu mâna în sân. Dacă vreunul dintre cei noi începe să tulbure apele, organizaţiile oculte sunt foarte eficiente în a-l discretita, ba chiar pot orchestra evenimentele în aşa fel încât să-l prezinte ca un infractor în ochii oamenilor. Să nu uităm că o bună parte din  mass-media le este aservită.

Ral: Este adevărat ce spui, dar noile vibraţii nu pot fi ignorate. Ele sunt cu mult mai puternice decât firavele „blindaje” ale facţiunilor oculte. Un exemplu concludent s-a petrecut cu puţin timp în urmă. E vorba despre evenimentele de la Londra.

Eu: Au fost câteva bande de tineri care au distrus maşini, au prădat magazine, şi au incendiat câteva clădiri. Ce legătură e între ceea ce vorbim şi aceste evenimente.

Ral: Nu degeaba a fost ales oraşul Londra ca scenă.

Eu: Vrei să spui că evenimentele au fost orchestrate?

Ral: A fost o mică „regie”.

Eu: De ce Londra?

Ral: Este unul din polii comerciali ai planetei. Ceea ce s-a întâmplat la Londra se poate întâmpla oriunde. În plus, este oraşul cel mai supravegheat din lume.

Eu: Scandalul a plecat de la împuşcarea unui tânăr de culoare, după care lucrurile au degenerat. A fost o revolta unor tineri, majoritatea fără o ocupaţie stabilă. Tiparul clasic de descărcare a frustrărilor... Înainte se întâmpla pe stadion, acum pe stradă.

Ral: Astfel de condiţii găseşti peste tot în lume. Gândeşte-te că furia lor este o forţă care poate fi concentrată şi controlată relativ uşor. Ceea ce s-a întâmplat zilele trecute a fost doar o mică demonstraţie. Când acei tineri vor realiza că marile concerne conduc de fapt guvernele, atunci furia lor se va concentra pe ele.

Eu: Mă îndoiesc că se vor putea apropia de marile sedii din centru.

Ral: De multe ori s-a demonstrat că presiunea populaţiei că este cea mai puternică forţă de schimbare din istorie. Nimic în lume n-a rezistat acestei foţe. Când vor realiza că votul nu poate aduce schimbarea, vor folosi forţa.

Eu: Nu-mi place o astfel de variantă. Ar fi mult mai multe de pierdut decât de câştigat.

Ral: Nimeni nu doreşte o astfel de schimbare. Însă este una dintre opţiuni. Lumea occidentală este ca un boiler sub presiune, care încă fierbe, iar vechile „supape de siguranţă” nu mai pot face faţă creşterii presiunii interne. Pe de altă parte, influenţa subtilă a lui Uranus amplifică aceste probleme.

Eu: Vor simţi dacă se va ajunge acolo. În acest caz vor „dezgheţa” anumite sume de bani, iar lucrurile se vor calma.

Ral: Poate, dar numai pentru moment. Fenomenul de fragmentare va continua oricum.

Eu: Te referi la haosul de pe pieţele financiare?

Ral: Mă refer la incompatibilitatea energetică. Marile concerne nu sunt doar mecanisme economice. Sunt ca nişte organisme care au o structură vitală subtilă.

Eu: Chiar şi firmele au un egregor energetic?

Ral: Sigur că da. Iar pe noul fond vibraţional, unele vor avea „teren” fertil, însă altele nu vor avea şi, astfel, vor dispărea.

Eu: Dar marile firme funcţionează pe baze oarecum mecaniciste. Este nevoie de o bună dinamică informaţională, de organizare, tactici de management şi de marketing, etc. Acestea sunt motoarele.

Ral: Acestea sunt doar elemente de direcţie. Nu sunt motoare.

Eu: Cum aşa?

Ral: În noile condiţii vibraţionale, pentru ca o mare firmă să poată supravieţui, dezvolta şi funcţiona în mod optim, trebuie să aibă un egregor compatibil cu cel al „valului” vibraţional. Altminteri, firma riscă să fie devorată de însăşi cei care o compun.

Eu: Mi-e greu să înţeleg. Asta ar însemna ca oamenii să lucreze împotriva lor. Lovind firma, se vor lovi pe ei.

Ral: Este un proces inconştient. În trecut, egregorul firmei era dominat de proprietari şi de cei din consiliile de administraţie. Ei erau cei care aveau un corp energetic, emoţional şi informaţional mai puternic. Acum, lucurile se schimbă. Majoritatea populaţiei trece printr-un proces  de expansionare a corpurilor subtile, în special cel energetic, iar acest lucru determină interferenţe multiple. Oamenii vor înţelege că lucrează pentru o firmă care produce sau comercializează produse nocive, ori împotriva libertăţii altor oameni, ori se comportă asemeni unor paraziţi ai societăţii. Toate acestea vor acţiona asupra ei printr-o focalizare energetică negativă la nivel inconştient.

Eu: Ok, am înţeles ipoteza. Şi înainte era la fel, doar că nu aveau nicio putere din cauza unor interferenţe energetice slabe. Totuşi, unii oameni vor cere acele produse, vor plăti pentru ele. Vor continua să consume astfel de produse.

Ral: Într-adevăr, însă în acest caz incompatibilitate energetică  va amplifica interferenţele energetice şi, astfel, vor apare boli grave în foarte scurt timp. Oamenii vor realiza, mai corect spus vor recunoaşte, ceea ce se întâmplă de fapt. Şi îşi vor schimba obiceiurile...

Eu: Asta ar putea determina distrugerea multor companii puternice. Chiar s-ar putea crea haos la nivel economic.

Ral: Vor fi multe vârtejuri în economia lumii.

Eu: Există şanse de redresare pentru firmele care, acum, au o astfel de potenţialitate?

Ral: Există şanse doar pentru cele care se vor adapta noilor realităţi vibraţionale.

Eu: Cum ar trebui, mai exact, să se adapteze firmele?

Ral: În primul rând trebuie să-şi formeze o viziune de viitor compatibilă cu noile condiţii vibraţionale.

Eu: Pentru unele firme va fi imposibil.

Ral: Într-adevăr, aşa este. Vor pierde în principal firmele parazite, care profită de necunoaşterea şi naivitatea omului de rând.

Eu: Aş vedea în această zonă marile concerne de medicamente, firmele producătoare de armament, precum şi marile companii petroliere. Aceste sunt şi în topurile celor mai bogate firme.

Ral: Acestea, alături de marii procesatori de alimente denaturate, vor fi printre primele afectate.

Eu: De produsele petroliere vom avea nevoie încă o vreme. Sunt mult prea multe conexiuni cu întregul lanţ economic. Păcat că profită de acest lucru şi menţin ridicat preţul barilului de petrol.

Ral: Preţul barilului ar trebui să fluctueze între 30-50 dolari. Acesta ar fi un preţ de bun simţ.

Eu: Peste jumătate din preţul de la pompă sunt date de accize.

Ral: Care alimentează organismele guvernamentale parazite...

Eu: Ce anume ar putea coborî preţul la petrol? Şi în cazul gazului este la fel.

 Ral: Alternativele energetice.

Eu: Spuneai că Geea ne-ar fi venit în ajutor, de când cu accidentul de anul trecut din Golful Mexic, şi ar facilita accesul la tehnologii energetice atlante, printre care desfacerea apei în oxigen şi hidrogen, cu costuri foarte mici.

Ral: Deja s-au descoperit aceste tehnologii. Şi altele...

Eu: Şi atunci ce se mai aşteaptă?

Ral: Condiţii mai favorabile. Acele companii riscă anihilarea fizică. Chiar dacă au sprijinul propriilor guverne. Când schimbi un sistem trebuie să ai grijă nu numai ce anume pui în locul său, ci şi cum faci schimbarea.

Eu: Referitor la redresarea economiei americane, un mare economist actual, Joseph Stiglitz – laureat Nobel, spunea că soluţia ar putea veni din patru direcţii: eliminarea scutirilor de taxe pentru bogaţi, încheierea războaielor din Irak şi Afganistan, reîncadrarea în câmpul muncii al şomerilor americani, şi controlul asupra preţurilor la marile companii farmaceutice. Doar reglementându-se treburile la ultima poziţie, în zece ani s-ar economisi cel puţin două mii de miliarde de dolari. Bani, care ar putea fi folosiţi în cu totul alte moduri. Consideri pertinente aceste soluţii?

Ral: În economia americană nu lipsa banilor reprezintă problema principală.

Eu: Chiar citisem că marile companii stau pe munţi de bani... Nu înţeleg ce se întâmplă.

Ral: Problema o reprezintă circuitul acestor bani. Dinamica lor este incertă. Nimeni nu vrea să-i piardă. Nu mai au încredere în dinamica economică actuală. Sunt momente de blocaj. Lucrurile vor reintra într-o oarecare normalitate în perioada următoare.

Eu: Crezi că se va ajunge la o formă de control asupra preţurilor produselor farmaceutice, precum sugera Stiglitz?

Ral: Ar fi împortiva propriilor lor convingeri capitaliste. Aici, lucrurile pot fi schimbate altfel.

Eu: Cum?

Ral: Informând şi educând corect populaţia. Cele mai multe boli încep din bucătărie.

Eu: Am înţeles ce vrei să spui. Toată lumea ştie asta, dar iată că... inerţia învinge. Obişnuinţa de-a se alimenta incorect a determinat, pe fondul senzitiv, mecanisme psihice mult mai puternice decât simpla dorinţă de-a fi sănătos. Omul vrea să consume denaturat. Asta e!

Ral: Acum lucrurile stau altfel. Intrarea în banda energetică (vorbea de „centura fotonică” – n.a.) determină inclusiv salturi la nivel de conştiinţă. Schimbările vor fi mai uşoare pentru cei care aleg armonia, evoluţia.

Eu: Să sperăm că aşa va vi.

Ral: Oricum, acest lucru nu rezolva problema din punct de vedere economic. Problema este: ce faci cu banii economisiţi?

va urma...

Dinamici sociale şi economice în perioada de tranziţie (1)

După cum fiecare poate observa, din punct de vedere economic şi social, lumea traversează o perioadă destul de tulbure. Revoltele populare, deja în curs de desfăşurare de câteva luni bune, din nordul Africii şi Orientul Mijlociu, dar şi cele recente, din ţări considerate sigure, precum Marea Britanie, Spania, Israel, volatilitatea extraordinar de mare a burselor, neliniştea crescândă a majorităţii populaţiei occidentale, cu privire al viitorul lor şi al copiilor lor, toate acestea par să indice că omenirea intră într-o nouă etapă de evoluţie.

Problema cea mai mare nu este faptul că se intră într-o nouă etapă, ci modalitatea în care se face aceasta. Cum spune americanul de rând, există varianta „easy way”, precum există şi varianta „hard way”. Iar când unii nu ştiu să piardă, atunci rămâne doar modalitatea „hard way”.

În partea a doua a carţii „Chemarea Atlanţilor” mi s-a cerut să fac o scurtă descriere a unui viitor probabil, viitor care este dat de rezultanta tuturor forţelor dinamice din prezent. De asemenea, mi s-a cerut să trec şi altfel de date, care, la acea vreme, mi se păreau ca fiind „coincidenţe” destul de stranii.

Mi s-a mai transmis că momentul nașterii lui Iisus Christos coincide cu un eveniment major din Universul Cauzal, acesta fiind un spațiu aflat în legătură directă cu influenţele planetare subtile ale sistemului nostru solar. Adică Iisus Christos s-ar fi născut la momentul de maximă influenţă (asupra Terrei) a planetelor sistemului nostru solar. Astfel, conform Legii Ciclicităţii, vom avea perioade de maximă influenţă asupra Terrei, a fiecărei planete în parte, în funcţie de perioada de rotaţie în jurul astrului solar. Pentru cei care nu cred în astfel de influenţe, toate acestea par să fie o ipoteză fantezistă. Totuşi, dacă stăm să analizăm puţin trecutul, observăm că lucrurile nu stau chiar aşa, deoarece „coincidențele” par să fie destul de îngrijorătoare.

Influenţa câmpului energetic subtil al lui Uranus asupra planetei noastre a determinat (în decursul istoriei) schimbări spectaculoase la nivel social. Se ştie că Uranus guvernează creaţia, progresul, creşterea, dezvoltarea, iar dacă este cazul (dacă există rigiditate), poate aduce şi schimbarea bruscă, violentă chiar. Perioada de revoluţie a lui Uranus în jurul astrului solar este de aproximativ 84.0168 ani (conform datelor de pe site-ul oficial al NASA – http://solarsystem.nasa.gov/planets), iar punctul de influenţă maximă asupra Geei va fi în 2016 (24x84.0168=2016.4032). Iată aşadar cine este motorul principal din spatele tuturor schimbărilor din societatea noastră.

Interesant este că, în această perioadă, alături de înfluenţa lui Uranus, converg alte două mari „puteri”.

Una este influenţa mişcării de precesie, care are o perioadă completă (rotaţia de „titirez”) de 25.920 de ani. Fiecare grad din cele 360 se parcurge în 72 de ani. Iar la cel de-al 28-lea grad avem... 2016 (28x72=2016). Influenţa este dată de activarea unor circuite energetice din reţeaua cristalină a crustei terestre.

A treia influenţă subtilă este dată de planeta Jupiter. Conform datelor NASA, Jupiter are o perioadă de rotaţie în jurul astrului solar de 11.8626 ani. Iar, la sfârşitul celui de-al 170-lea ciclu (şi începutul celui de-al 171-lea), de la momentul „0”, avem...  tot anul 2016 (11.8626x170=2016.642). Iar Jupiter are, prin altele, rolul de justiţiar, în funcţie de datele de „contabilitate”.

Să vedem acum alte „coincidenţe”, legate de influenţa lui Uranus, pe plan social. Astfel, în urmă cu 84 ani, la afârşitul celui de-al 23-lea ciclu (84.0168x23=1932.3864), avem un an extrem de dificil din punct de vedere economic; este anul în care s-au făcut „jocurile” pentru următoarea perioadă de timp (3-4 generaţii). În 1932 s-au creat premisele pentru o nouă conflagraţie mondială (ridicarea nazismului şi cursa înarmărilor în Europa şi Asia). Ceea ce s-a şi întâmplat câţiva ani mai târziu (1937 – războiul chino-japonez şi 1939 – invazia Poloniei şi declaşarea celui de-al doilea război mondial)!

În urmă cu alţi 84 de ani avem... 1848 (la sfârşitul celui de-al 22-lea ciclu), un an plin de mişcări revoluţionare pe tot continentul european.

În urmă cu alţi 84 de ani (1764), creştea extrem de rapid fluxul de emigranţi spre continentul nord american; de asemnea, se formase un puternic avânt al revoluţiei industriale. Toate acestea aveau să schimbe definitiv lumea.

Datorită faptului că, la acest început de secol, societatea omenească este (în intreg ansamblul ei) mult mai unitară, influenţele uraniene pot fi la rândul lor mult mai puternice. După cum s-a văzut, falimentul unei corporaţii poate declanşa un întreg lanţ de cutremure economice la nivel mondial. Ba mai mult, un simplu zvon pe o bursă importantă poate declanşa un proces de extremă instabilitate şi volatilitate, ajungându-se la pierderi totale de sute de miliarde de dolari într-o singură zi.

Zilele trecute, în plin vacarm social şi financiar, am simţit un impuls foarte puternic de-a urmări cu mare atenţie ceea ce se întâmplă (din punct de vedere economic şi social) pe plan mondial. Deşi mă aflam într-o perioadă de „pauză” (în ceea ce priveşte conlucrarea mea cu zona subtilă) am simţit în jurul meu, destul de des, prezenţa lui Ral. În „Chemarea Atlanţilor”, entitatea Ral (cel care coordonează matricea energetică a anahatei planetare – zonă ce cuprinde mare parte din spaţiul românesc), mi-a fost ghid în relatarea unor astfel de probleme. Ba mai mult, am observat că puteam intra foarte rapid în conexiune telepatică cu el. Mi-am dat seama că ar vrea să-mi transmită anumite date. Şi eu, la rândul meu, eram oarecum intrigat de ceea ce se întâmplă, şi mai ales de faptul că lucrurile tind să se agraveze.

În continuare, voi încerca să redau cu acurateţe aproape tot ceea ce am discutat.

Eu: Bine ai revenit Ral. În ultimele zile, ţi-am simţit foarte des plăcuta vibraţie. Nu ne-am mai „vorbit” de ceva vreme...

Ral: Bine te regăsesc... deşi se putea şi mai bine!

(aici a fost o mică dojană la adresa mea, în sensul că ar fi trebuit să exersez mai mult anumite exerciţii).

Eu: Ral, ce poţi să-mi spui referitor la ultimele evenimente petrecute pe plan mondial?

Ral: Lucrurile intră în normalitate.

Eu: O normalitate care ne cam dă mari bătăi de cap.

Ral: Deoarece aşa aţi ales voi.

Eu: Nu se puteau face schimbări mai blânde?

Ral: Bineînţeles că se puteau face schimbări mai blânde. Dar v-aţi agăţat de vechile tipare mentale ca de un colac de salvare. Numai că ele sunt ca nişte lanţuri care vă limitează gradul de libertate, atât din punct de vedere financiar cât şi din punct de vedere uman. De ce nu înţelegeţi că trebuie să le eliberaţi? Vechile tipare mentale sunt ca nişte pietre de moară pentru voi. Şi nu uitaţi că dinamica socială şi economică va continua să se precipite din ce în ce mai mult.

Eu: Aşa par să indice toate datele. Simt şi eu foarte multă nelinişte în sufletele oamenilor. Pare că se s-a instaurat un fel de degringoladă generală.

Ral: Aşa şi este. Marile guverne ale lumii au înţeles, în sfârşit, că nu s-au luat măsurile cele mai potrivite pentru combaterea crizei. Cu toate acestea, încă se agaţă de vechile tipare de gândire.

Eu: Când am conlucrat la „Chemarea Atlanţilor”, mi-ai transmis că următoarea criză va fi între 2014-2015.

Ral: Ţi-am spus că poate fi chiar mai devreme. Oricum, ceea ce se întâmplă acum pe burse nu sunt semnele că ar fi venit ce-a de-a doua criză. Sunt doar mici seisme pe zona financiar-bancară.

Eu: Pieţele bursiere o iau razna, iar preţul aurului pare să crească la cote nemaiîntâlnite. Sunt deja semne clare...

Ral: Volatilitatea ridicată burselor se va menţine încă vreo doi ani de acum înainte. După care, dacă nu schimbă ceva, va urma colapsul financiar total.

Eu: Chiar asta vroiam să aduc în discuţie. Vorbesc de influenţa subtilă a lui Uranus. Se pare că acţionează încă de pe acum.

Ral: Bineînţeles că o face. „Pregăteşte” terenul pentru 2016 şi perioada de după.

Eu: În 1929 a izbucnit cea mai mare criză economică din istorie. Mulţi istorici spun ea este cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial.

Ral: Nu e cauza, ci una dintre consecinţe. Cauza a reprezentat-o rigiditatea tiparelor mentale ale vremii, şi punerea valorilor materiale mai presus de valorile spirituale.

Eu: Nu ştiu dacă s-a schimbat ceva între timp. Dacă e să considerăm criza declanşată în 1929 ca având o puternică amprenţă uraniană, atunci vom avea un nou ciclu chiar foarte devreme, anume în 2013. Mi-a atras atenţia şi faptul ca trezoreria americană a hotărât să menţină politica de dobândă monetară aproape de zero până în 2013. Deja este prea mult. Unii specialişti spun că, această măsură (plus tiparniţa de dolari), ar putea fi ultima posibilitate de salvare înainte de un posibil colaps general.

Ral: Este doar o prelungire a agoniei. Este ceea ce ţi-am transmis mai devreme, agăţarea de vechile tipare mentale.

Eu: De ce n-ar mai funcţiona vechile tipare mentale? Nu este mai riscant să intri cu ceva nou într-o perioadă tulbure? Se pare au ales varianta cu răul cel mai mic.

Ral: Ţi-am mai spus că, atât societatea cât şi economia mondială, s-au schimbat din toate punctele de vedere. Structura scheletală a actualului sistem financiar şi dinamica economică de tip capitalist au funcţionat pe fondul unei dezvoltări pe orizontală a societăţii. Acum s-a ajuns la limita maximă. Organismul economic mondial nu se mai poate dezvolta pe orizontală. Ori se realizează un salt calitativ, ori se autodistruge.
Eu: Se spune că crizele determină anumite corecţii în dinamica economiei capitaliste.
Ral: Doar când este vorba de spaţiul economic desfăşurat pe orizontală. Acum s-a ajuns la limita acestui spaţiu.

Eu: Aşadar, a avut dreptate Marx? Capitalismul se va autodistruge? Vor repare zorii comunismului? China va continua acolo unde a eşuat Uniunea Sovietică? Democraţia va cădea sub povara propriei politici economice?

Ral: Despre ce revenire vorbeşti tu? Nu a existat nici comunism, nici democraţie. Revino cu picioarele pe pământ. Ceea ce a fost în Uniunea Sovietică, şi în această zonă geografică, nu se poate numi comunism. Nici măcar socialism nu poţi spune că a fost. La fel, democraţia din spaţiul occidental a avut puţine lucruri în comun cu democraţia propriu-zisă.

Eu: Toată lumea ştie că în est am avut un regim comunist, iar în vest am avut un regim democratic.

Ral: Ceea ce a fost în est... l-am putea numi un soi de centralism rigid, construit pe baze anacronice. Ideea de comunism a prins bine maselor sărace şi naive. A fost ca morcovul pus în faţa măgarului, pentru a trage mai puternic la jug. Un aranjament tacit între câţiva „băieţi deştepţi” şi multi „băieţi creduli”. Iar referitor la „democraţia” din vest, nu uita că, în urmă cu doar câteva zeci de ani, în ţara considerată „campioana democraţiei”, oameni care aveau o altă culoare a pielii erau puternic segregaţi.

Eu: Vrei să spui că nu am avut nici democraţie, nici comunism, ci mai degrabă o mare junglă, pe de-o parte, iar pe de altă parte un imens parc zoologic?

Ral: Dacă vrei o aşa comparaţie... fie. Deşi, îţi pot spune că în ambele situaţii, găseşti o faună mult mai liberă decât foarte mulţi oameni din cele două tabere.

Eu: Care ar fi soluţiile pentru evitarea unei noi crize economice în 2014 sau chiar 2013?

Ral: Ţi-am mai spus cu ceva vreme în urmă: stratificarea dinamicii economice.

Eu: Dar economia este stratificată.

Ral: Nu aşa cum se prezintă acum. Este nevoie ca fiecare strat să aibă un sistem financiar separat.

Eu: Pare a fi un lucru foarte riscant. Nu există garanţia că lucrurile nu pot degenera.

Ral: Vor degenera cu siguranţă dacă nu se schimbă situaţia. Gândeşte-te că economia mondială se prezintă ca un tot unitar. Este asemenea unui organism unicelular. Acum a ajuns la limita maximă de dezvoltare şi... trebuie să se dividă. Ori se divide, ori moare.

Eu: Păi deja sunt trei noi „organisme celulare”: America de Nord, Europa, Asia.

Ral: Toate trei fac parte din acelaşi organism „unicelular”.

Eu: Mă cam îndoiesc că se vor schimba lucrurile. Nu cred că se va sfârşi lumea... Cum vor evolua lucrurile în acest caz?

Ral: Nu se va sfârşi, dar nici bine nu-i va fi. Într-o primă etapă va începe un proces de fragmentare a marilor concerne multinaţionale.

Eu: Mulţi cred că tocmai acestea vor rezista cel mai bine. Marile guverne occidentale au făcut mari eforturi, luând adânc din banul public, pentru a le redresa.

Ral: Asta demonstrează cine conduce de fapt...

El: Şi atunci cum se vor fragmenta? Par să domine încă multă vreme de acum înainte.

va continua...