Despre schimbare (4)

Ral: La fel se prezintă situaţia şi cu elementul apă. Sunt atât de multe energii şi puteri aferente lor care vă stau la dispoziţie... Este greu de înţeles de ce preferaţi să închideţi ochii!

Eu: Hm, pare simplu dar nu e. Sunt puse nişte legi peste aceste puteri. Când am scris, în stare de semitransă, cartea „Misterele şcolii zamolxiene” am reţinut foarte clar când unul dintre învăţătorii lui Zamolxe spunea că dacă cineva doreşte puteri pentru suflet atunci sufletul trebuie să se ostenească, dacă doreşte puteri ale minţii atunci mintea trebuie să se ostenească, iar dacă se vrea puteri peste trup atunci trupul trebuie să se ostenească. Aceste osteneli sunt grele. Experienţa a demonstrat că, în condiţii normale, astfel de puteri se obţin doar prin Legea Necesităţii, ori această lege se manifestă îndeosebi în condiţii mai grele. Hrana energetică elementală se poate accesa doar dacă este neapărat necesară. Iar ca să o faci necesară trebuie să opreşti hrana normală, deci vorbim de un post mai greu. Se ştie că organismul mai găseşte ceva de „digerat” apelând la rezervele de grăsime ale organismului. În plus, trebuie să ai un bun control al triadei intenţie-imagine-emoţie. În timpul postului greu apar în zona psiho-mentală o serie de tensiuni, datorate în principal intervenţiei instinctelor de supravieţuire şi adaptare. În ce mă priveşte, după nici două zile de post greu, şi cu o „aliniere” cât de cât bună pe triada intenţie-informaţie-emoţie, am simţit că iau foc. E clar, nu e pentru orice postul greu mai lung de 2-3 zile!

Ral: Metoda postului lung este cea mai rapidă, dar nu este singura. Se pot accesa energiile elementale şi în timp ce se consumă hrană solidă. Cel mai recomandat este să consumaţi doar alimente naturale, şi maxim jumătate din cantitatea necesară, deci sub 1000 de calorii, după cum socotiţi voi. În acest caz aveţi nevoie de aproximativ 50-70 de zile pentru a putea accesa energiile elementale. În cazul postului greu, se poate activa „tubul digestiv eteric” în 7-14 zile, plus echilibrul triadei intenţie-imagine-emoţie.

Eu: Deci importantă este, în acest caz, perseverenţa.

Ral: Perseverenţa este o condiţie de bază pentru oricare drum, şi în special pentru cel al evoluţiei spirituale.

Eu: Este posibil, în caz de perseverenţă, să se poată accesa aceste energii subtile chiar dacă se consumă hrană denaturată?

Ral: Da. Este posibil chiar şi în cazul consumului de hrană denaturată dar, în acest caz, ar fi nevoie de şapte până la zece ori mai mult timp decât în cazul când vă hrăniţi natural la jumătate din cât aţi avea nevoie în mod normal.

Eu: Deci vrei să spui că după minim 350, şi maxim 840 de zile, de practică asiduă a unei tehnici, un individ oarecare poate obţine aceleaşi rezultate ca unul care a consumat jumătate din necesarul de alimente naturale timp de 50-70 zile, sau un altul care a ţinut un post greu 7-14 zile?

Ral: Da, se poate merge şi pe varianta asta, însă nu se va putea accesa decât o parte din plaja de energii din stratul superior.

Eu: Eu credeam, şi chiar tu ai afirmat asta, că pentru a accesa energii subtile dintr-un „strat” superior” este nevoie de „curăţenie” pe stratul anterior.

Ral: Se pot crea în corpul eteric anumite trasee energetice, asemenea conexiunilor dintr-un aparat electric, şi prin acele trasee se vor accesa energiile elementale. Nu este recomandat să accesaţi energiile focului şi ale aerului atâta vreme cât vă alimentaţi denaturat.

Eu: Care sunt riscurile?

Ral: Pot apărea „deranjamente” pe corpul eteric... E vorba de incompatibilitate energetică. Lucrurile pot degenera. La fel ca în cazul focului fizic, trebuie să aveţi o „vatră” bine construită şi delimitată de alte "obiecte", să alimentaţi cu „lemne” doar atât cât este nevoie, să aveţi la dispoziţie şi „aer” pentru întreţinere, precum şi „apă”, în caz de o stârnire prea mare a focului.

Eu: Deşi pare că focul are cele mai puţine puteri, iată că nu sunt deloc de neglijat.

Ral: La fel ca şi în planul fizic, focul subtil te poate purifica, transforma, energiza, întări, dar te poate distruge dacă nu există armonie.

Eu: De ce este periculos aerul în acest caz?

Ral: Nu este la fel de periculos ca focul dar poate determina o aranjare anormală pe planul mental, ceea ce poate duce la pierderea contactului cu realitatea.

Eu: Ce înseamnă acest lucru? Poate duce la nebunie?

Ral: În cele mai grave cazuri, da. În cele mai puţin grave ar amplifica disocierile la nivel mental, ceea ce în termeni patologici se numeşte schizofrenie. Mulţi, care au în exces elementul aer, în defavoarea altor elemente, sunt mult timp rupţi de realitate. Trăiesc mai mult în propriile lumi decât în realitatea efectivă. Dacă există şi un exces de foc atunci lucrurile pot degenera grav.

Eu: Revenind la meditaţie, spui că este recomandat să vizualizăm locul în care ne-am simţit cel mai în armonie cu toate elementele.

Ral: Nu este îndeajuns doar să-l vizualizaţi. Este important ca atunci când sunteţi în locul respectiv, fizic vorbind, să vă formaţi o bună priză la toate elementele. Iar această priză se face atât prin minte, deci prin imagine, cât şi prin suflet, adică prin simţire. Priza cu mintea se face prin reţinerea imaginii reale, tridimensionale. În acest sens, încercaţi să reţineţi din peisaj atât lucrurile apropiate cât şi cele depărtate, precum şi o cât mai exactă „amprentă” cromatică şi chiar acustică – sunetul apei, a frunzelor bătute de vânt, a păsărilor. Priza pe suflet se face atunci când lăsaţi elementele să vă mângâie, să vă hrănească, să vă străbată, să vă reechilibreze, şi să vă purifice. Reţineţi senzaţiile deosebite, unele pot fi chiar senzuale. Fiecare element şi subelement în parte vă poate declanşa senzaţii deosebit de plăcute. Prin imagini, senzaţii şi emoţii vă formaţi o bună priză la toate acest elemente.

Eu: Iar atunci când vom vizualiza aceste locuri, şi vom conştientiza imaginea tridimensională, plus toate aceele senzaţii aferente învăluirii elementelor, vom reuşi să ne conectăm direct la locul respectiv?

Ral: Da. Este o conexiune realizată prin continuumul energetic. În planul energetic totul este interconectat. Puteţi fi chiar la celălalt capăt al lumii, conexiunea energetică cu locul respectiv se face foarte rapid.

Eu: Prin intermediul structurii eterice a Geei?

Ral: În principal, da.

Eu: Chiar şi ştiinţa spune că nu există materie, ci doar energie.

Ral: Degeaba vă spune ştiinţa cum stă treaba în exterior, atâta vreme cât voi aveţi altundeva conştiinţa. Conştiinţele celor mai mulţi oameni încă se tăvălesc în dualitate, în forme. Acestea dau iluzia materialităţii.

Eu: Aşadar, este îndeajuns să ne conectăm, prin vizualizare şi conştientizare, la acel peisaj?

Ral: Nu este necesar să fie acelaşi peisaj. Schimbaţi peisajele. Fiecare loc este unic. Este bine să schimbaţi peisajele cât mai des, în funcţie de posibilităţi. Este ca şi cum aţi servi mai multe feluri de mâncare. În unele locuri veţi putea „servi” mai uşor un anumit element sau subelement decât în altul.

Eu: Crezi că este cazul să facem o listă?

Ral: Trebuie să descoperiţi singuri. Vedeţi ce caracteristici prezintă zona respectivă. Megeţi acolo... Ce simţiţi? Este important să faceţi voi aceste descoperiri. Veţi înţelege de ce...

Eu: Aceste meditaţii pot fi făcute oricând?

Ral: Dimineaţa au efectul cel mai puternic. Ele vă echilibrează sistemul energetic şi vă pregăteşte pentru munca de peste zi. În plus, vă încărcă cu o vitalitate şi o prospeţime aparte, pe care nu le veţi primi prin somn.

Eu: Să zicem că m-am lămurit cât de cât cu meditaţia de dimineaţă. Ce poţi să-mi spui despre meditaţia de seară? Ne conectăm la alte locuri din natură?

Ral: Meditaţia de seară vă ajută la eliberarea tensiunilor reziduale din inconştient. Cu cât conştientul va înainta mai mult în zona inconştientului, cu atât veţi înainta mai mult în lumea armoniei şi luminii.

Eu: Presimt că această meditaţie presupune tot de o formă de vizualizare.

Ral: Este o altfel de vizualizare. De data această vă veţi construi singuri peisajul. Veţi introduce toate „ingredientele”.

Eu: Pare simplu.

Ral. În aparenţă da, pare simplu. Aici lucrurile vor avea o anumită desfăşurare, deoarece explorarea inconştientului nu este un lucru uşor de făcut. Sunt câţiva paşi de făcut.

Eu: Care ar primul pas?

Ral: Într-o primă etapă vă veţi construi propria voastră insulă. Ea va fi situată undeva în mijlocul unui ocean. Imaginaţi-vă cea mai frumoasă insulă posibilă, cu cele mai frumoase plaje. Mergeţi în interiorul insulei. Daţi drumul fanteziei... Construiţi cu imaginaţia cei mai frumoşi munţi, la poalele cărora să fie cele mai frumoase păduri, prin care vor şerpui cele mai frumoase izvoare, iar în câteva locuri veţi avea cele mai spectaculoase cascade. Puneţi şi un lac liniştit, alimentat fiind de izvoarele munţilor şi pădurilor. În locurile întinse, puneţi cele mai frumoase şi mai exotice plante, flori şi arbuşti. Fluturii, dintre cei mai frumoşi coloraţi, vor zburda în voie, iar sunetele melodioase ale păsărelelor vor fi în armonie cu liniştea pădurilor. Simţiţi cum razele soarelui vă învăluie cu o dragoste părintească în timp ce adieri calde de vânt vă mângâie pielea. Fiţi doar voi înşivă în această insulă. Nu trebuie să purtaţi niciun fel de haine. Nu trebuie să vă ruşinaţi de nimic. Fiţi doar voi... liberi şi fără niciun fel de restricţii.

Începeţi să exploraţi propria voastră insulă. Simţiţi pământul şi iarba moale pe care călcaţi. Simţiţi-le cum vă mângâie tălpile în timp ce călcaţi. Apropiaţi-vă de florile superbe din jur, aplecaţi-vă asupra lor şi mirosiţi-le. Aplecaţi-vă asupra altora... mirosiţi-le şi pe acestea. Lăsaţi-vă îmbătaţi de mirosul lor. Dacă simţiţi nevoia lăsaţi-vă pe spate. Priviţi cei câţiva norişori de pe albastrul cerului. Atingeţi pământul cu palmele. Dacă simţiţi nevoia, sărutaţi-l cu drag. Dacă simţiţi nevoia de-a râde, râdeţi! Dacă simţiţi nevoia de-a plânge, plângeţi! Este posibili să plânge-ţi mai mult la început. Sunt primele descărcări din inconştient. Dacă simţiţi nevoia să strigaţi atunci strigaţi! Faceţi ceea ce simţiţi că vă face să vă simţiţi bine. Inaintaţi şi mai mult în interiorul insulei. Ridicaţi-vă privirea. Scrutaţi vârful majestuos al piscurilor muntoase. Priviţi către cel mai înalt pisc. Cum arată? Este ascuţit sau uşor plat. Versanţii sunt acoperiţi de arbori sau sunt golaşi. Cum arată lacul din apropiere? Ce formă are? Este mare? Mergeţi mai aproape de baza muntelui. Intraţi în pădurea de la baza sa. Simţiţi cum răcoarea pădurii vă înconjoară cu senzualitate. Priviţi câţiva arbori. Cum arata? Atingeţi câţiva dintre ei. Mergeţi mai mult în interiorul pădurii. Opriţi-vă pentru câteva clipe, şi ascultaţi cântecul păsărelelor. Apoi continuaţi să mergeţi mai departe. În scurt timp veţi ajumge la baza muntelui. Începeţi să urcaţi muntele. Din când în când opriţi-vă şi priviţi în jur. Cum este drumul? Sunt stânci în jur. Drumul este plin de pietre sau este o cale uşoare?

va urma...