ARBORELE VIETII DACIC (3)

Aşa-numitul Sanctuar mare de calcar nu era „la vedere”, adică deşi se putea vedea fizic constructia, marea majoritate a populaţiei vremii nu ştia ce anume reprezintă.

Zamolxe, învăţătorii şi discipolii spuseseră că sanctuarul ar reprezenta un fel de calendar pentru cele 13 perioade ale lunii dintr-un an, cu cele patru faze distincte (lună nouă, primul pătrar, lună plină, al doilea pătrar). Ceea ce nu era o minciună deoarece, la primul nivel al şcolii zamolxiene, Luna avea o mare importanţă.

De asemenea, cele şapte plinte din mijloc ar fi semnificat cele şapte părţi ale arborelui: rădăcina, trunchiul, coroana, frunzele, florile, fructele, seminţele. Ceea ce este iarăşi adevărat din punct de vedere simbolic.

Aceste explicaţii ar fi potolit curiozitatea excesivă a bendiselor, care ar fi privit cu alţi ochi construcţiile respective. Se ştia că ele erau mari adoratoare ale Lunii, dar şi foarte bune farmaciste ale naturii.

Foarte aproape de sanctuarul mare este aşa-numitul sanctuar mic de calcar.

Sanctuarul mic este format din trei coloane a câte cinci stâlpi fiecare.

Acest sanctuar reprezintă bazele şcolii zamolxiene; este yama şi niyama dacilor. Fiecare coloană are câte cinci „nestemate”. Coloana din stânga semnifică disciplina, cea din dreapta virtuţile, iar coloana din mijloc obiectivele.

·         Disciplina: ascultarea, studiul, hărnicia, cumpătarea, perseverenţa.

·         Virtuţile de bază: iubirea, voinţa, curajul, răbdarea, modestia.

·         Obiectivele: pacea, dreptatea, unitatea, adevărul, progresul.

Înainte de a pătrunde în sfera de acţiune a sanctuarului mare de calcar, discipolii stăteau câteva zile în jurul micului sanctuar pentru a realiza o foarte bună echilibrare pe relaţia trup-minte-suflet. În tot acest timp fiecare îşi făcea o autoevaluare a primului an, cu tot ceea ce implică cele „trei materii”. Practic, toată viaţa lor urma să fie construită în jurul acestora.

Legat de marele sanctuar, trebuie spus că odată cu intrarea sistemului nostru solar în primul strat al aşa-zisei „centuri fotonice” (banda energetică de înaltă frecvenţă vibraţională) la sfârşitul anilor 70 ai secolului trecut, au avut loc reacţii deosebit de virulente din parte forţelor obscure care nu doresc evoluţia spirituală a oamenilor.

În acest sens, foarte mulţi conducători locali, printre care şi Nicolae Ceauşescu, au avut diverse „idei” şi „planuri geniale”, prin care se avea în vedere distrugerea unor locaţii speciale. Deşi acest lucru nu era în mod direct în voinţa fostului dictator, situaţia a fost în aşa fel aranjată încât acest sanctuar, care este de fapt arborele sacru dacic, să dispară pentru totdeauna sub roţile şenilelor (pentru a face loc de aterizare elicopterului prezidenţial). Doar intervenţia „altora” a făcut ca acest lucru să nu se întâmple.

Arborele sacru dacic are în vedere atât relaţia cu sine, cât şi relaţia cu exteriorul, scopul acestui aranjament fiind evidenţierea relaţiei de interdependenţă dintre lumea interioară şi cea exterioară. Practic, ceea ce este în interior trebuie să regăsim în exterior.

Datorită faptului că legăturile dintre „sferele” arborelui dacic sunt foarte numeroase, ghizii mi-au dat indicaţia de-a sintetiza câte o sferă pentru patru sfere apropiate.

Trebuie spus că nu se poate face o comparaţie între „arborii sacrii” ai diferitelor culturi deoarece fiecare tip în parte este astfel conceput încât să fie în perfectă rezonanţă cu structurile spiritual-energetice ale populaţiei respective. Totuşi, având în vedere faptul că populaţiile geto-dacice erau situate chiar în zona anahatei planetare, arborelui dacic i s-au dat aproape toate caracteristicile celorlalţi „arbori”.

În realitate, arborele vieţii dacic (ca de altfel şi cel iudaic) este în primul rând o hartă pentru cei ce aleg evoluţia din absolut toate punctele de vedere. Este atât o „hartă” precum este şi un „set de instrucţiuni” spre găsirea comorii din propriul nostru suflet. Desigur, nu este chiar la „vedere” deoarece vorbim de aspecte deosebit de complexe.

Ceea ce mi s-a revelat de către ghizi (cu un foarte mare efort psihic şi energetic din partea mea) este numai începutul a ceea ce, practic, adăposteşte complexul de aşa-zise sanctuare de la Sarmizegetusa Regia! Mi s-a transmis că aceste informaţii au rol de „sămânţă” pentru unii dar, pentru alţii, vor avea un rol de „declanşator”. Astfel, în doi-trei ani ar trebui să apară alte lucrări despre ceea ce este acolo. Trebuie să apară! Informaţiile nu trebuiesc tăinuite căci este mare nevoie de ele!

Deşi informaţiile din această lucrare trebuiau să fie scoase la lumină către sfărşitul deceniului, lucrurile au luat anumite întorsături, ceea ce înseamnă că trebuie intervenit mai devreme. Lumea nu a vrut să-şi asume responsabilitatea asupra propriilor lor vieţi, iar cei mai mulţi au rămas cramponaţi în mecanismele psiho-emoţionale duale.

După cum am mai spus, informaţiile sunt oarecum fragmentate către mai multe persoane, astfel încât să fie evitate anumite probleme de percepţie, dar se doreşte astfel şi evitarea exacerbării ego-ului. Suntem mulţi cei care avem piese din puzzle-ul final, de aceea perioada cuprinsă între 2012 şi 2019 trebuie să fie una foarte activă, necesitând eforturi mari din partea noastră. Practic, acum începe lucrarea de pregătire a întrupării unităţilor de conştiinţă divină (între care şi Zamolxe - între 2060 şi 2080).

Legat de arborele sacru dacic, mi s-a transmis că, pentru a fi „conectaţi” la circuitele din instalaţiile atlante, nu mai este nevoie să stăm pe fiecare „sferă” (plintă) în parte. Datorită creşterii câmpului energetic al Geei (ca urmare a intrării în banda energetică de înaltă frecvenţă - „centura fotonică”) structurile energetice de la Sarmizegetusa Regia şi-au mărit sfera de acţiune. Este deci îndeajuns doar să fim în preajma „sanctuarelor" pentru a se face conexiunile necesare. Pentru persoanele care şi-au dezvoltat corpul energetic cât de cât, pot avea o bună conexiune chiar şi de la câţiva kilometri depărtare. Dar, numai dacă există o bună „priză” adică doar dacă există o rezonanţă potrivită cu acele energii. Altfel este aproape imposibil!

Prin urmare, este foarte probabil ca întreg complexul să fie protejat, construindu-se plafoane de protecţie. Se aşteaptă ca în viitor complexul de la Sarmizegetusa Regia să fie vizitat de foarte mulţi turişti, atât din ţară cât şi din străinătate. Acest lucru ar putea duce la degradarea accentuată a „sanctuarelor”, care şi aşa nu arată deloc bine. Acest lucru nu ar însemna că s-ar pune un fel de „embargo” pe acestea dar chiar nu mai este nevoie de atingerea directă. De altfel, prin amenajarea zonei (decopertări) vor fi scoase la lumină multe alte lucruri interesante.

Pe de altă parte, nici nu mai sunt prezente toate „sferele” (plintele) din cadrul arborelui sacru. La fel, nu se mai găsesc multe din cele 60 de plinte de andezit din terasa superioară.

În figura de mai jos este arborele sacru dacic, „desfăşurat” doar pentru primul nivel de percepţie, adică cel specific spaţiului 3D. Trebuie spus că legături subtile există între toate „sferele” astfel că pot fi făcute 13x13x13x13x7 conexiuni, ceea ce înseamnă nu mai puţin de 199.927. Şi cum există 3 tipuri de om (două antagoniste şi unul median), ar fi deci 599.781 conexiuni. Interesant este că tradiţia Cabalei evreieşti spune că omul primordial (Adam) s-ar fi „divizat” în 600.000 de părţi mai mici, reprezentând umanitatea în ansamblul ei.

Pentru simplificarea desenului mi s-a transmis să fac 12 „sfere” (6 x 2) şi conexiunile aferente precum o arată figura. Toate cele patru sfere mici sunt în conexiunine directă cu sfera majoră.

Aşadar, arborele din figură este unul simplificat! Am inclus patru sfere (sefire) într-una singură, care ar reprezenta o sinteză a celor patru. Sunt deci 12 sfere laterale şi şapte pe coloana centrală. În realitate sunt 48 de sfere laterale. Acesta este arborele vieţii dacic simplificat! Chiar dacă, la prima vedere, pare destul de complex, trebuie spus că şi omul este o fiinţă complexă, fiind creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Arborele sacru poate fi privit în cinci moduri:

Cheie – cei care i-au cunoştinţă de acest arbore şi caută să-l înţeleagă, nu doar cu mintea ci şi cu sufletul, au parte de o descărcare energetică şi informaţională la nivelul corpurilor subtile. Este deci o cheie prin care pot fi scoase la lumină informaţii despre ceea ce era odată şcoala zamolxiană (şi nu numai). Sunt foarte multe înformaţii valoroase care sunt încă ascunse în sufletele unora. Nu sunt puţini, dintre născuţi în România, care au făcut parte din şcoala zamolxiană în alte vremuri.

Hartă – pentru cei care caută echilibrul dintre minte şi suflet; pentru cei care care caută comorile sufletului şi armonia dintre interior şi exterior.

Oglindă – fiecare se poate regăsi în interiorul acestui arbore şi va putea descoperi singur care îi sunt părţile aflate în echilibru şi care îi sunt părţile aflate în dezechilibru.

Portal – întregul complex de sanctuare de la Sarmizegetusa se află în conexiune cu instalaţii atlante, şi nu numai. Putem avea conexiuni energetice puternice cu acestea şi, în funcţie de misiunea fiecăruia, putem primi ajutor.

Sămânţă de lumină – fără doar şi poate, arborele sacru dacic este asemenea unei seminţe de lumină care, dacă este „udată” corespunzator, se va transforma într-un magnific arbore viu. Cei care îşi vor dedica viaţa evoluţiei spirituale, şi refacerii şcolii zamolxiene, vor simţi ce înseamnă să le crească un asemenea arbore de lumină în suflet. Este arborele cu cea mai puternică rădăcină, cu cel mai tare trunchi, cu cele mai puternice ramuri, cu cele mai frumoase frunze şi flori, cu cele mai dulci fructe şi care, la rândul lor, vor da cele mai bune seminţe de lumină pentru alte suflete.

va -va urma-