Zamolxe – Lecția 1

Remer Ra: Mă bucur nespus sa fii iarăși cu mine, cu noi!

Zamolxe: Sunt cu voi în orice moment! Sufletele celor care m-au cunoscut, știu și simt asta in adâncul lor. Nu puțini sunt cei care mă cheamă în mintea și inima lor, și nu doar atunci când sunt la nevoie.

Remer Ra: Simt în energia ta o vibrație diferită față de alte dăți. Parcă ar fi o chemare, un strigăt...

Zamolxe: Este chemarea sufletelor bătrâne care s-au mai întrupat pe aceste meleaguri. Este chemarea mea către voi! Vă chem, dragii mei! E timpul să vă treziți din amorțeala trupului! E timpul să purcedeți fiecare la drumul vostru! V-ați născut iarăși pe aceste meleaguri, ca să reaprindeți făclia străbunilor voștri, să scoateți din uitare neamurile care au trăit aici din negura vremurilor.

Remer Ra: Simt și eu că sunt din ce în ce mai mulți oameni care îți aud chemarea.

Zamolxe: Pentru că poartă lumina străbunilor în sufletul lor, trup după trup, viață după viață. Orice suflet care m-a întâlnit cândva, mă poate auzi! Mă poate auzi prin fiecare șuierat al vântului, prin fiecare pisc de munte, prin fiecare susur de apă, prin fiecare unduire de ram. Către voi îmi deschid inima și vă trimit rugăminte: Ieșiți din lanțurile pe care singuri vi le-ați pus și bucurați-vă de toate minunățiile acestui pământ! Priviți vârfurile munților, închideți ochii trupului, deschideți-vă floarea inimii și mă veți auzi! Îi veți auzi pe toți înțelepții vremurilor de odinioară. Mulți dintre ei sunt acum printre voi! Multe avem să vă învățăm! Măicuța Geea își strigă copiii să vină la masa ei, căci bucate bune are. Și nu doar pentru trup, ci mai ales pentru minte și suflet. Dar puțini sunt cei care o aud cu urechile sufletului. Puțini sunt cei care o văd cu ochii sufletului.

Remer Ra: Am simțit și eu că Geea se deschide din ce în ce mai mult în zona noastră. Am pus asta pe seama vortexului.

Zamolxe: Vortexul apropie mai lesne ființa voastră de Geea și de Univers. Și multe alte vortexuri se vor deschide. Multe alte porți așteaptă încă să le deschideți chiar voi. Dragii mei, aveți toate cele câte aveți nevoie, ba chiar mult mai multe decât ar fi fost necesar! A sosit vremea ca și voi să vă bucurați de mustul hrănitor al munților, de căldura pământului, de sfaturile copacilor, de glasul cel dulce al apelor. Vă așteaptă de multă vreme să vă ofere darurile lor! De ce lânceziți în lanțurile așa-zisei voastre civilizații? Vă privim cum vă zbateți pentru mai multă materie și pentru mai multă fală și întâietate între voi. V-au adus toate acestea tihna sufletului și pacea în minte? V-au adus mai multă iubire și mai mulți prieteni de nădejde?

Văd cum vă chinuiți sufletul și mintea pentru cele necesare trupului, dar văd că și mai mult vă chinuiți pentru cele care nu sunt necesare vouă! Omul, dragii mei, nu a înmugurit pe acest pământ pentru a aduna întâietate și mândrie, ci pentru a crește frumos și a se bucura de minunile care se găsesc la fiecare pas. Toată zbaterea și toată lupta cruntă pentru întâietate și avuție vă istovește nespus și vă acoperă omenia, vă face să vă închideți porțile sufletului și să-l priviți pe aproapele vostru ca pe un dușman.

Ce folos aduce sufletului întâietatea în fața altora, dacă apoi va trebui să vă luptați din răsputeri pentru a o păstra vremelnic? Ce folos aduce sufletului mândria, dacă ea nu stârnește admirația ci doar invidia și răutatea celorlalți? Ce folos aduce sufletului bogăția, dacă ea stârnește grija de a o pierde? Ce folos aduce sufletului puterea, dacă ea stârnește doar îngrijorarea ta și ura vrăjmașilor? Dacă toate acestea tulbură sufletul tău, atunci nu este calea ta! Întâietatea, bogăția și puterea sunt apăsări grele pentru cel care le are! Sunt ca un jug pe care doar cei puțini le pot duce!

Vă voi reaminti câteva învățături simple, despre cum să reveniți la calea inimii voastre. Ele au mai fost cunoscute de voi, în vremuri de demult, când sufletele voastre au îmbrăcat alte trupuri pe aceste meleaguri. Au fost vremuri frumoase, când așternut ne era doar pământul și frunzele arborilor, iar stelele cerului ne acopereau în timpul nopții. Erau vremuri când ochii minții și ai sufletului erau mereu deschiși și puteam vedea deslușit minunile acestei lumi. Ele sunt la tot pasul, dragilor, la tot pasul!

Aceasta, deci, să fie prima voastră lecție: stăruiți în a căuta frumusețea și minunile Universului! Deschideți-vă ochii minții și ai sufletului și le veți vedea deslușit, chiar în fața voastră! Ele nu sunt ascunse omului și nici nu trebuie să mergeți la capătul lumii pentru a le vedea. Găsiți frumusețea în trupurile elementelor, ale plantelor, animalelor, în alcătuirea omului, în măreția stelelor. Căutați frumusețea în cele ce se văd dar și în cele ce nu se văd. Priviți frumusețea în mișcarea lucrurilor care sunt pe pământ și în cer. Bucurați-vă de toată desfătarea simțurilor, căci ochii își au bucuria lor, urechile în au bucuria lor, limba își are bucuria ei, pielea și nasul își au bucuriile lor!

Luați aminte că în om își au obârșia atât bunătatea cât și răutatea, atât frumosul cât și urâtul, atât ordinea cât și dezordinea, atât bucuria cât și tristețea, atât adevărul cât și neadevărul, atât liniștea cât și neliniștea, atât iubirea cât și teama! Toate cele bune și frumoase hrănesc lumina din voi, iar celelalte hrănesc întunericul din voi!

Să nu treacă zi sub Soare fără să faceți curățenie în mintea și sufletul vostru, dar și fără să vă hrăniți trupul de lumină cu cele bune și frumoase!

Remer Ra: Îți mulțumesc din suflet! Abia aștept următoarea întâlnire.

Notă!

Vă reamintesc ca în fiecare zi de luni, între 21:00 și 21:15 se va lucra cu energia vortexului! Amănunte aici:

http://remerra.blogspot.ro/2016/03/vortexul-carpatic-2.html