Corpul energetic (4)

Manipura – este centrul energetic cu zece petale receptoare; este situată în zona dintre ombilic şi plexul solar, şi are culoarea galbenă. Cele zece petale reprezintă aspectul grosier al elementului foc, adică cel energetic: dinamica, electricitatea, magnetismul, termodinamica, acustica, gravitaţia, coeziunea fizica şi chimică, lumina, radiaţiile, energiile fizicii cuantice. Toate acestea au o semnătură energetică unică şi sunt guvernate de acest centru. Corespondentul fizic al acestei chakre este pancreasul, ficatul şi splina.

O bună funcţionare  a acestei chakre determină o voinţă puternică, o energie debordantă, curaj în abordarea noului şi în schimbări diverse, continua dezvoltare şi perfecţionare. 
Şi acest centru energetic prezintă o poziţionare variabilă; astfel, la unele persoane acest centru energetic este mai aproape de ombilic iar la altele este mai aproape de plexul solar. Cu cât o persoană abundă de energie, are o încredere deplină în propriile forţe şi posibilităţi, dar manifestă şi echilibru în manifestare, cu atât mai aproape de plexul solar se află această chakră.

Manipura acţionează preponderent pe sistemul digestiv, ficat, pancreas şi splină, contribuind la dinamica organismului biologic. Astfel, în funcţie de anumite cerinţe (necesare la un moment), manipura guvernează atât secreţia enzimelor ficatului (fiind considerată cea mai complexă „uzină” chimică), cât şi ale pancreasului şi splinei. De asemenea, manipura guvernează, alături de matricea energetică, toată producţia de proteine necesare procesului metabolic şi de întreţinere.

Asupra corpului energetic, manipura asigură suportul pentru toate componentele organice, începând de la sistemele şi subsistemele complexe (muscular, circulator etc.) până la nivelul celular. Complexitatea extraordinar de mare a corpului omenesc necesită toată gama de energii cunoscute şi necunoscute, iar toate acestea sunt guvernate de către manipura.

Asupra corpului emoţional, manipura acţionează ca un catalizator, reducând oscilaţiile emoţionale; aduce linişte, calm, încredere în propriile forţe dar şi impulsul necesar pentru a întreprinde diverse acţiuni.

Asupra corpului mental, manipura determină o viziune limpede a diverselor procese care leagă persoana de mediul exterior, precum şi echilibrul subtratului informaţional al proceselor de atracţie şi respingere.

Asupra corpului cauzal, manipura poate aduce modificări (îmbunătăţiri) în ceea ce priveşte mecanismul de reglare karmică sau de evoluţie. Prin urmare, asigură reglarea energetică dintre persoană şi mediu, determinată de vectorii informaţie-energie din corpul cauzal, formând astfel condiţiile energetice necesare (tendinţe, impulsuri) pentru reglarea karmică.

Pentru curăţarea manipurei se poate folosi simbolul de mai jos; se va mentaliza simbolul (de culoare galben strălucitor) timp de câteva minute, în timp ce atenţia se va fixa asupra zonei dintre ombilic şi plexul solar. 
Pentru energizare şi echilibrare se va folosi acelaşi simbol, însă culoarea va fi roşie. În trecut (India antică), aceasta era culoarea percepută de clarvăzători (în zona acestui centru energetic se află o bogată reţea vasculară, care asigură necesarul de sânge pentru ficat, pancreas, splină).

Pentru curăţarea şi echilibrarea rapidă a manipurei se poate folosi o meditaţie în care se va vizualiza acţiunea vântului asupra frunzelor unui arbore cu coroana bogată; se va avea în vedere mişcarea tuturor frunzelor (aparent haotică). Este recomandabil ca locaţia vizualizării să fie lângă o pădure, la marginea unui munte; un lac, şi eventual un pârâu prin apropiere, aduc un plus acestei meditaţii.

Dacă se combină această vizualizare cu sunetul cristalin al unui izvor sau pârâu din apropiere, alături de vizualizarea lunii/soarelui pe cerul înstelat/senin, se va acţiona şi asupra svadhisthanei. De asemenea, dacă vom vizualiza cum ne-ar creşte rădăcini din tălpile picioarelor către pământ şi simţim că devenim una cu pământul (şi hrănindu-ne în acelaşi timp cu energie subtilă), în timp ce o adiere plăcută ne aduce un iz de brad, atunci şi muladhara este curăţată şi echilibrată.

Caracteristici:

- Denumire: Manipura

- Simbol: triunghiul, tetraedrul

- Culoare: galben, roşu

- Localizare: plexul solar

- Aspecte primare: energie, vitalitate, manifestarea sinelui, voinţa, responsabilitatea.

- Uleiuri activatoare: ienupăr, lavandă, rozmarin, bergamota

- Cristale: citrin, ochiul de tigru, turmalinul galben, topazul galben.

- Planete: Mercur, Jupiter, Marte

- Zodii: Leu, Săgetator, Fecioara

- Mantră: RAM

- Simţ: vederea

- Scop: voinţă, vitatlitate, forţă, spontaneitate

- Perioada de dezvoltare: 18 luni – 4 ani

- Aspectul negativ: ruşinea

- Elementul: foc

- Organe fizice: sistemul imunitar, membre inferioare, oase, muşchi, sistemul digestiv, ficat

- Glande: pancreas, splină

- Exces: agresivitate, posesivitate, tendinţa de control, aroganţă, sete de putere, încăpăţânare, ambiţie mărită

- Deficit: slaba energie, lipsa de voinţă, indisciplină, delăsare, digestie slabă.

- Echilibrat: armonie interioară, acceptare, respect pentru natură, respect pentru ceilalţi, responsabilitate, încredere, simţul umorului, adaptabilitate.

- Disfuncţii fizice: artrită, ulcer, probleme intestinale şi de colon, anorexie, bulimie, pancreatită, diabet, alergii.

- Dependenţe: cafea, muncă, amfetamină, cocaină.

- Traume: ruşine, pedepse din copilărie, neînţelegeri în familie, umilinţele în faţa altora. 
- Vindecare: psihoterapie, terapia de grup, studiul şi înţelegerea, iertarea, animalele de companie.
 

Deschiderea şi activarea centrului energetic Manipura

În figura de mai jos, avem reprezentarea acestui centru energetic, în care îl distingem pe Braddha Rudra (cunoscut şi sub numele de Shiva cel Batran), precum şi pe Lakini Shakti, principiul său feminin (energia sa creatoare). Lakini Shakti are trei capete şi patru braţe. Animalul reprezentiv este berbecul.

Shiva cel Bătrân este considerat zeul distrugerii; de fapt el este zeul transformării (distrugere vede doar cel care se identifică numai cu corpul fizic), fiind a treia divinitate din trinitatea indiană. Are pielea albastră unsă cu un amestec de cenuşă, barbă argintie, şi poartă o învelitoare făcută din piele de tigru. Pielea albastră şi barba argintie semnifică omniprezenţa (ca şi în cazul lui Vishnu) şi omniscienţa.
Prin intermediul manipurei, omul poate să aibă acces la toate tipurile de energii din univers. Blana de tigru simbolizează victoria conştiinţei universale asupra celei personale (şi limitate), reprezentată de ego. Tigrul este cea mai puternică felină, fiind unul dintre puţinele prădătoare care ucide şi fără a-şi potoli foamea (la fel si egoul, care adună mai mult decât îi este necesar).

Fiind centrul responsabil cu energiile, manipura poate determina un ego foarte puternic în manifestare, de aceea este bine să nu fim ataşaţi de putere. Puterea este cel mai mare narcotic pentru ego! Adeseori, puterea trebuie contrabalansată atât de responsabilitate cât şi de o conştiinţă echilibrată (acestea realizându-se prin disciplină).

În braţul stâng ţine o tobă (tamburină), simbolizând ritmul, dar spre deosebire de ritmul svadhisthanei (în fapt, de ritmul impus de ciclurile lunii şi ale soarelui), aici ritmul vizează atât minimul cât şi maximul (nu numai începutul şi sfârşitul) oricărui proces fizic, energetic, emoţional, mental.

În ceea ce priveşte ritmul fizic, observaţiile făcute de-alungul vremii au remarcat că există o serie de ritmuri interne, distincte. Astfel, s-au evidenţiat trei cicluri importante: ciclul fizic, ciclul emoţional şi cel intelectual (mental).

Ciclul fizic are 23 de zile, fiind împărţit în două perioade de 11,5 zile. Reprezentat grafic, apare sub forma unei sinusoide. În prima perioadă se remarcă un trend ascendent, până se atinge un maxim, apoi se întoarce şi scade până la valoarea de început, după care urmează trendul descendent, până atinge valoarea minimă. După care ciclul sinusoidal se repetă.

Ciclul emoţional durează 28 de zile (fiind în relaţie directă cu fazele lunii), iar cel intelectual durează 33 de zile. Reprezentatrea lor grafică este de asemnea sinusoidală, având un trend ascendent, un maxim, apoi un trend descendent şi un minim (împărţite de asemenea în două perioade).

Ciclul fizic influenţează factorii fizici, cum ar fi: rezistenţa organismului în faţa bolilor, forţa, vitalitatea, rezistenţa fizică, etc.

Ciclul emoţional influenţează factori ca: starea de spirit, dispoziţia, sensibilitatea, toleranţa, etc.

Ciclul intelectual (mental) influenţează factorii mentali: memoria, atenţia, concentrarea, luciditatea, raţionamentul, imaginaţia, capacitatea de coordonare, viteza de reacţie, etc.

În ceea ce priveşte ciclul fizic (raportat la 24 de ore), observaţiile au evidenţiat faptul că şi organele interne au perioade de maxim şi de minim în ceea ce priveşte activitatea. S-a constatat că dimineaţa este perioada ideală pentru activitatea fizică intensă. La fel, dimineaţa este perioada cea mai propice pentru activităţile de ordin intelectual; după-amiaza lucrurile trebuiesc temperate, iar seara este perioada optimă pentru relaxare şi recuperare.

Deşi studiile şi observaţiile ce vizează bioritmul fiinţei umane sunt considerate ca ţinând de protoştiinţă (ştiinţă speculativă), ele sunt foarte uşor observabile. În ceea ce priveşte corpul fizic, s-au observat modificări şi în cazul schimbării ritmului de fus orar (călătorii lungi); alte schimbări s-au remarcat în cazul schimburilor (zi-noapte) din zonele productive sau care necesită o activitate permanentă. Aceste schimbări nu au repercursiuni grave asupra sănătăţii pe termen scurt, însă dacă vor continua pe o perioadă de timp mai lungă, şi se coroborează cu alte activităţi sau vicii, atunci repercursiunile asupra sănătăţii pot fi destul de grave.

La ora actuală, se pot găsi (prin intermediul internetului) diverse programe informatice, care, în funcţie de data naşterii, pot calcula ciclurile bioritmului. Din păcate, ele se bazează pe un calcul foarte simplist, şi rezultatele oferite sunt departe de a ne releva adevărata situaţie şi mai ales potenţialitatea din punct de vedere fizico-energetic, psihic şi mental. Lucrurile sunt mult mai complexe decât par la prima vedere, deoarece sunt mult mai multe variabile care intră în complexa ecuaţie umană. Prin urmare nu numai data naşterii este importantă ci, de asemenea, locaţia şi ora naşterii. Apoi este important să se ţină seama şi de aspectul elemental: dacă s-a născut aproape de apă (fluviu, mare, ocean), de munte, de şes, dacă s-a năcut la nivelul mării (până la maximum 500 m) sau la o mai mare altitudine (avem un plus de element „aer”). De asemenea, alta este poziţia lunii şi a soarelui (faţă de pământ) în Bucureşti, Atena şi alta în Rio de Janeiro, Honolulu sau Beijing. Toate aceste aspecte sunt foarte importante şi sunt în conexiune cu programul nostru de zi cu zi.

Trebuie spus că voinţa omului se află deasupra tuturor acestor influenţe. De asemenea, mai trebuie spus că, prin adoptarea anumitor programe, se pot modifica „armonicele” acestor sinusoide. De exemplu, un bun antrenor (şi/sau preparator fizic), poate concepe, pentru un sportiv de performanţă, un program pe termen lung (câteva luni sau chiar mai mult), astfel încât să fie suprimate influenţele primare (soare, lună, astre, locaţie, ora de naştere etc.) pentru a determina un alt bioritm, atât din punct de vedere fizico-chimic cât şi emoţional şi intelectual. Acest lucru se face în funcţie de data unui eventual concurs. Ca urmare a acestui plan, respectivii (preparatorul şi antrenorii) pot chiar coordona lucrurile în aşa fel încât să obţină o sincronicitate a vârfurilor în respectiva perioadă (sau chiar o zi anume).

Toate cele enumerate mai sus au fost demonstrate practic de către antrenorii şi preparatorii chinezi, la ultima olimpiadă de vară. Numărul imens de medalii (China fiind pe primul loc) a demonstrat acest lucru. Bineînţeles că nu s-au neglijat câtuşi de puţin antrenamentele de bază, ba dimpotrivă. Chiar dacă vorbim de un stat cu peste un miliard de oameni (adică un potenţial uman uriaş), a fost destul de „interesant” că a ajuns atât de repede la o asemenea performanţă, în faţa unor state cu o experienţă competiţională mult mai mare. Ba mai mult, preparatorii chinezi au reuşit să creeze programe de antrenament speciale prin care să manipuleze şi să sincronizeze şi alte curbe de bioritm, cum ar fi ritmul intuiţional (38 de zile), ritmul conştienţei (48 de zile) şi cel spiritual (53 de zile). Când toate acestea reuşesc să atingă, în sincronicitate, un maxim în ziua concursului, cu greu acel sportiv mai poate fi învins. Se pot depăşi chiar şi cu 20% performanţele, faţă de o pregătire clasică, ceea ce este extraordinar de mult într-o competiţie de performanţă. Chiar dacă antrenorii şi preparatorii cu experienţă reuşeau şi înainte (atât datorită teoriei şi experienţei cât şi intuiţiei precum şi a talentului de psiholog), să elaboreze programe de antrenament adecvate (specifice) pentru fiecare sportiv în parte (sau chiar echipă), ei observă adeseori cu stupoare că elevii lor sunt depăşiţi de adversari mai slab pregătiţi (ba chiar şi cu mai puţin talent), tocmai din cauza faptului că nu s-au luat în vedere astfel de factori. Chiar dacă ei le numesc factori psihologici, acţiunea lor asupra performanţei este imensă.

De asemenea, în unele temple orientale (shaolin în special), dar şi în anumite cercuri yoghine, pregătirea pentru iniţieri se face cu mult timp înainte, deoarece infuziile energetice pe anumiţi centri au nevoie de susţinerea aspirantului. Adică aspirantul trebuie să-şi ridice vibraţiile corpurilor subtile la nivelul cerut de maestru. Prin urmare, acesta va concepe o serie de programe specifice, prin care aspiranţilor li modifică atât bioritmul cât şi ritmurile corpurilor subtile, astfel încât vârfurile acestora să se sincronizeze perfect în perioada iniţierilor.

Ritmul face parte din viaţa noastră; chiar în aceste momente fiecare dintre noi ne aflăm „poziţionaţi” în diverse puncte ale ritmurilor noastre. Cine are voinţa şi răbdarea de a-şi observa propriul bioritm, va reuşi să aibă de partea sa un aliat foarte puternic, care se va dovedi mai mult decât util, în cele mai diverse cazuri. Ajutorul poate fi atât pentru pentru recâştigarea şi menţinerea sănătaţii cât şi pentru performanţă sau succes în toate cele ce vor fi începute.

În braţul drept ţine un trident, simbolizând creaţia, evoluţia şi moartea/transformarea. Şi nu este vorba doar de aspectul fizic, ci şi de cel energetic şi emoţional. Dacă tridentul reprezentat de Dakini Shakti (energia lui Brahma) viza naşterea, evoluţia şi moartea corpului fizic, în cazul lui Shiva cel Bătrân, tridentul contabilizează toate energiile centrului energetic inferior, adică atât energiile guvernate de muladhara cât şi energiile svadhisthanei şi manipurei.

În foarte multe cazuri, alături de trident, se află un corn ori o scoică. Cornul semnifică procesul dinamic, energia specifică în cadrul procesului de creaţie, evoluţie şi transformare. Sunetul cornului (sau al scoicii) este considerat ca fiind factorul dinamizator al fiecărui proces evolutiv.

Shiva cel Bătrân mai poate fi numit şi marele alchimist subtil, fiind cel care transformă atât materialele considerate inferioare în materiale superioare, cât şi energiile emoţionale negative în energii emoţionale pozitive.

Dacă materia inferioară poate fi transformată în materie superioară prin acţiunea focului material (topire şi apoi separaţie), emoţia negativă (ură, furie, supărare, gelozie, invidie, etc.) se transformă cu ajutorul focului spiritual (iubire, voinţă, aspiraţie) în emoţie pozitivă (bucurie, încredere, încântare, mulţumire, etc).

Cele trei capete ale lui Lakini Shakti simbolizează energiile de purificare, transformare şi dinamizare, pe toate cele trei planuri (fizic, mental, spiritual).

Aşadar, folosind energia lui Dakini Shakti se poate obţine abundenţă, stabilitate, cunoaştere; folosind energia lui Rakini Shakti putem obţine forţă creatoare, echilibru şi puterea de atracţie, iar folosind energia lui Lakini Shakti putem obţine capacitatea de purificare, transformare şi dinamizare. Iată deci că sistemul energetic inferior este cel care oferă cele cinci nestemate ale lumii materiale (sau ale Cezarului): bogăţia, cunoaşterea, puterea, frumuseţea, strălucirea (faima, celebritatea). Acestea au fascinat omul din cele mai vechi timpuri şi încă îl vor mai fascina şi pe viitor. Se spune că pe copii îl ademeneşti cu bombonele şi ciocolată, pe cei bătrâni cu viaţa după moarte, iar pe ceilalţi cu cele cinci nestemate.

Într-unul din braţe ţine o săgeată, considerată ca fiind unealta sau arma lui Kama, zeul dorinţelor ancestrale. Kama este considerat un fel de Eros sau Cupidon al Indiei. Aceasta este doar o foarte slabă aproximare. În fapt, săgeata simbolizează nu numai potenţialul creator al energiei sexuale, dar şi tendinţele sufletului (aspiraţiile).

Săgeata lui Kama are menirea de a-l determina pe căutătorul spiritual să reuşească să facă departajarea clară dintre dorinţă şi aspiraţie. Dorinţa survine care urmare a depărtării conştiinţei de Sinele Divin, de Atman (scânteia divină din fiecare). Dorinţa este impulsul energetic subtil care i-a naştere la contactul fiinţei cu lumea înconjurătoare, cu iluzia efemeră (maya). Dorinţa aparţine ego-ului iar aspiraţia aparţine trupului spiritual. Aspiraţia este percepută ca o necesitate de reîntregire sufletească, ca un dor teribil al sufletului după experienţa primordială (unitatea cu Dumnezeu).

Evident, prima experienţă a reîntregirii se face prin intermediul contactului sexual. Apoi, după transcenderea sexualităţii, uriaşa energie sexuală este transformată în energie spirituală. Nu se poate realiza transcenderea sexualităţii fără eliberarea de dorinţe. Dorinţele de tot felul sunt în strânsă legătură cu inctinctele primare (supravieţuire, conservare, adaptare), precum şi cu dorinţele ego-ului (putere, mărire, satisfacţie personală, etc.).

Cu alt braţ face semnul abaya mudra, adică gestul prin care dispersează temerile specifice acestui centru energetic. În speţă vorbim de temerile interioare, cele care îngrădesc acţiunea, expansiunea, dezvoltarea, manifestarea. Aşadar, trebuiesc înfruntate şi eliberate foarte multe temeri:

- temeri legate situaţia personală: teama de a nu fi acceptat de ceilalţi (atât din punct de vedere intelectual cât şi fizic), teama de singurătate, teama de boli transmisibile (de la om sau de la mediu), teama de superstiţii, teama de a nu fi la locul potrivit (relaţional sau profesional), teama de persoane necunoscute, teama de bătrâneţe etc.

- temeri legate de dinamica personală: teama de a pierde controlul, teama de a nu reuşi într-o anume acţiune, teama de-a nu duce la bun sfârşit o anumită treabă, teama de diverşi competitori, teama de involuţie/evoluţie, teama de schimbările diverse care pot apărea, teama de viitor, etc.

- temeri legate de situaţiile relaţionale: teama de conflicte (verbale sau fizice), teama de a fi înşelat sau furat, teama de a fi pus în situaţii penibile, teama de a nu încurca lucrurile, teama de a nu fi o povară, etc.

Toate aceste temeri, alături de temerile legate de muladhara alimentează neîncrederea, dizarmoniile sufleteşti, îndoielile, frustrările, vinovăţia, ruşinea, supărările, invidiile, etc.

Sunt foarte multe astfel de temeri; ele şi-au făcut, pas cu pas, rădăcini în străfundurile fiinţei noastre, datorită unor experienţe de viaţă mai puţin plăcute, sau au fost pur şi simplu adoptate din exterior. Acestea îşi pun amprenta asupra noastră în viaţa de zi cu zi, fiind cele care stau la baza multor blocaje şi tipare mentale negative. Prin urmare, este obligatoriu să fie scoase la suprafaţă, apoi înfruntate şi eliminate. Primul pas este de-a le accepta, apoi când sunt scoase la suprafaţă, trebuiesc „privite” cu ochiul mental (nepărtinitor), iar la urmă eliminate. A le privi cu ochiul mental, presupune printre altele, a accepta şi partea noastră de vină, nu doar condiţiile exterioare. Spre deosebire de ochiul ego-ului, care are doar un singur punct de vedere (unghi de percepţie), ochiul mental poate vedea din multe unghiuri de percepţie. Dacă nu se ajunge la acceptarea propriei responsabilităţi în ce priveşte teama (cauza), atunci se pasează responsabilitatea în afară şi temerea nu poate fi eliberată. Prin urmare, blocajele şi tiparele mentale aferente respectivei temeri se menţin şi se perpetuează.

În al treilea braţ ţine o vajra; acesta este un fel de sceptru din care se ies fulgere multicolore. În diverse tradiţii orientale, se spune că vajra este simbolul înţelepciunii universale, rolul său fiind, în principal, de-a elimina ignoranţa, de-a aduce putere acolo unde este slăbiciune, de-a aduce echilibru acolo unde este dezechilibru, claritate şi lumină acolo unde este nelumină şi haos. Înţelepciunea este rodul cunoaşterii, al experienţelor de viaţă dar şi un semn (alături de stările sublime) al apropierii de divinitate. Vajra poate fi socotită ca un fel de baghetă magică, prin care pot fi aduse la îndeplinire nevoile, necesităţile şi dorinţele sufleteşti.

Vajra este asociat cu aurul, diamantul şi fulgerul, toate acestea constituind vârfurile ierarhice ale regnului material. Aurul (sceptrul) este considerat a fi în vârful ierarhiei metalelor, diamantul fiind în vârful ierarhiei pietrelor iar fulgerul în vârful ierarhiei focului. Traducerea pentru elementul din capătul sceptrului, este mai degrabă „piatră nobilă”, însă în occident s-a asociat cu diamantul. Aşadar, este vorba de procesele de alchimizare ale aspectelor inferioare în aspecte superioare.

În al patrulea braţ ţine un vas de foc, simbolizând energia spirituală, focul divin interior. Acest foc divin are două roluri. Pe de-o parte este focul purificator, iar pe de altă parte este focul transformator. Focul purificator este cel care delimitează şi apoi curăţă fiinţa de elementele impure, iar focul transformator este cel care determină potenţialul maxim astfel încât fiinţa să depăşeaşcă vechile bariere, transformându-se din om inferior în om superior.

Aceste două braţe (de sus) ale lui Lakini Shakti conţin intrumentele prin care Shiva cel Bătrân stăpâneşte alchimia fizică (energetică), emoţional-mentală şi spirituală.

Prin alchimia fizică, se reuşeşte revenirea corpului la parametrii cosmici iniţiali, adică la menţinerea unei sănătăţi perfecte, a unui corp mereu tânăr, viguros şi plin de vitalitate. Alchimia emoţional-mentală presupune transformarea tuturor suferinţelor interioare în bucurii, a dezechilibrului în echilibru, iar alchimia spirituală presupune depăşirea tuturor barierelor care menţin omul în limitele cunoscute (nemurire, puteri nelimitate, depăşirea barierelor dimensionale).

Prin alchimia emoţional-mentală, se reuşeşte transformarea tuturor emoţiilor şi sentimentelor negative în emoţii şi sentimente pozitive. Procesul de alchimie emoţională este strâns legat de procesul alchimiei mentale, adică se lucrează la substratul informaţional al emoţiei. Emoţia în sine, fie că este negativă fie că este pozitivă, nu reprezintă altceva decât energie psihică. Noi suntem cei care o punem într-o zonă negativă sau pozitivă, în funcţie de construcţia noastră psiho-mentală. Alchimia emoţională este posibilă numai atunci când se realizează cu adevărat detaşarea de lumea exterioară (maya). Doar astfel ne putem detaşa de energia emoţională, şi s-o folosim ulterior pentru alte scopuri, mai înalte. Acest lucru se realizează în trei etape. Într-o primă etapă se realizează identificarea, adică conştientizarea energiei aşa-zis negative din noi. Acest lucru înseamnă că nu ne vom mai lăsa influenţaţi de ea, adică deşi o simţim efectiv că ne deranjează, nu vom acţiona reactiv, ca urmare a unui tipar prestabilit (de genul "luptă sau fugi"), decât atunci când situaţia o impune (când există riscul de-a se pierde viaţa). În a doua etapă se realizează neutralizarea energiei negative, prin identificarea sa în cadrul unul ciclu, iar în a treia etapă se realizează alchimizarea, adică folosirea energiei substratului negativ pentru aspecte pozitive folosind schema intenţie-imagine-emoţie. Această schemă nu se poate învăţa ca pe o tehnică simplă, ci doar prin multă experienţă. Sunt aspecte care nu pot fi trecute în cuvinte...