Ral: La fel se prezintă
situaţia şi cu elementul apă. Sunt atât de multe energii şi
puteri aferente lor care vă stau la dispoziţie... Este greu de
înţeles de ce preferaţi să închideţi ochii!
Eu: Hm, pare simplu dar nu
e. Sunt puse nişte legi peste aceste puteri. Când am scris, în
stare de semitransă, cartea „Misterele şcolii zamolxiene” am
reţinut foarte clar când unul dintre învăţătorii lui Zamolxe
spunea că dacă cineva doreşte puteri pentru suflet atunci sufletul
trebuie să se ostenească, dacă doreşte puteri ale minţii atunci
mintea trebuie să se ostenească, iar dacă se vrea puteri peste
trup atunci trupul trebuie să se ostenească. Aceste osteneli sunt
grele. Experienţa a demonstrat că, în condiţii normale, astfel de
puteri se obţin doar prin Legea Necesităţii, ori această lege se
manifestă îndeosebi în condiţii mai grele. Hrana energetică
elementală se poate accesa doar dacă este neapărat necesară. Iar
ca să o faci necesară trebuie să opreşti hrana normală, deci
vorbim de un post mai greu. Se ştie că organismul mai găseşte
ceva de „digerat” apelând la rezervele de grăsime ale
organismului. În plus, trebuie să ai un bun control al triadei
intenţie-imagine-emoţie. În timpul postului greu apar în zona
psiho-mentală o serie de tensiuni, datorate în principal
intervenţiei instinctelor de supravieţuire şi adaptare. În ce mă
priveşte, după nici două zile de post greu, şi cu o „aliniere”
cât de cât bună pe triada intenţie-informaţie-emoţie, am simţit
că iau foc. E clar, nu e pentru orice postul greu mai lung de 2-3
zile!
Ral: Metoda postului lung
este cea mai rapidă, dar nu este singura. Se pot accesa energiile
elementale şi în timp ce se consumă hrană solidă. Cel mai recomandat este
să consumaţi doar alimente naturale, şi maxim jumătate din
cantitatea necesară, deci sub 1000 de calorii, după cum socotiţi
voi. În acest caz aveţi nevoie de aproximativ 50-70 de zile pentru
a putea accesa energiile elementale. În cazul postului greu, se
poate activa „tubul digestiv eteric” în 7-14 zile, plus
echilibrul triadei intenţie-imagine-emoţie.
Eu: Deci importantă este,
în acest caz, perseverenţa.
Ral: Perseverenţa este o
condiţie de bază pentru oricare drum, şi în special pentru cel al
evoluţiei spirituale.
Eu: Este posibil, în caz de
perseverenţă, să se poată accesa aceste energii subtile chiar
dacă se consumă hrană denaturată?
Ral: Da. Este posibil chiar
şi în cazul consumului de hrană denaturată dar, în acest caz,
ar fi nevoie de şapte până la zece ori mai mult timp decât în
cazul când vă hrăniţi natural la jumătate din cât aţi avea
nevoie în mod normal.
Eu: Deci vrei să spui că
după minim 350, şi maxim 840 de zile, de practică asiduă a unei
tehnici, un individ oarecare poate obţine aceleaşi rezultate ca unul care a consumat
jumătate din necesarul de alimente naturale timp de 50-70 zile, sau
un altul care a ţinut un post greu 7-14 zile?
Ral: Da, se poate merge şi
pe varianta asta, însă nu se va putea accesa decât o parte din
plaja de energii din stratul superior.
Eu: Eu credeam, şi chiar tu
ai afirmat asta, că pentru a accesa energii subtile dintr-un „strat”
superior” este nevoie de „curăţenie” pe stratul anterior.
Ral: Se pot crea în corpul
eteric anumite trasee energetice, asemenea conexiunilor dintr-un
aparat electric, şi prin acele trasee se vor accesa energiile
elementale. Nu este recomandat să accesaţi energiile focului şi
ale aerului atâta vreme cât vă alimentaţi denaturat.
Eu: Care sunt riscurile?
Ral: Pot apărea
„deranjamente” pe corpul eteric... E vorba de incompatibilitate
energetică. Lucrurile pot degenera. La fel ca în cazul focului
fizic, trebuie să aveţi o „vatră” bine construită şi
delimitată de alte "obiecte", să alimentaţi cu „lemne” doar atât
cât este nevoie, să aveţi la dispoziţie şi „aer” pentru
întreţinere, precum şi „apă”, în caz de o stârnire prea
mare a focului.
Eu: Deşi pare că focul are
cele mai puţine puteri, iată că nu sunt deloc de neglijat.
Ral: La fel ca şi în
planul fizic, focul subtil te poate purifica, transforma, energiza,
întări, dar te poate distruge dacă nu există armonie.
Eu: De ce este periculos
aerul în acest caz?
Ral: Nu este la fel de
periculos ca focul dar poate determina o aranjare anormală pe planul
mental, ceea ce poate duce la pierderea contactului cu realitatea.
Eu: Ce înseamnă acest
lucru? Poate duce la nebunie?
Ral: În cele mai grave
cazuri, da. În cele mai puţin grave ar amplifica disocierile la
nivel mental, ceea ce în termeni patologici se numeşte
schizofrenie. Mulţi, care au în exces elementul aer, în defavoarea
altor elemente, sunt mult timp rupţi de realitate. Trăiesc mai mult
în propriile lumi decât în realitatea efectivă. Dacă există şi
un exces de foc atunci lucrurile pot degenera grav.
Eu: Revenind la meditaţie, spui că este recomandat să vizualizăm locul în
care ne-am simţit cel mai în armonie cu toate elementele.
Ral: Nu este îndeajuns doar
să-l vizualizaţi. Este important ca atunci când sunteţi în locul
respectiv, fizic vorbind, să vă formaţi o bună priză la toate
elementele. Iar această priză se face atât prin minte, deci prin
imagine, cât şi prin suflet, adică prin simţire. Priza cu mintea
se face prin reţinerea imaginii reale, tridimensionale. În acest
sens, încercaţi să reţineţi din peisaj atât lucrurile apropiate
cât şi cele depărtate, precum şi o cât mai exactă „amprentă”
cromatică şi chiar acustică – sunetul apei, a frunzelor bătute
de vânt, a păsărilor. Priza pe suflet se face atunci când lăsaţi
elementele să vă mângâie, să vă hrănească, să vă străbată,
să vă reechilibreze, şi să vă purifice. Reţineţi senzaţiile
deosebite, unele pot fi chiar senzuale. Fiecare element şi
subelement în parte vă poate declanşa senzaţii deosebit de
plăcute. Prin imagini, senzaţii şi emoţii vă formaţi o bună
priză la toate acest elemente.
Eu: Iar atunci când vom
vizualiza aceste locuri, şi vom conştientiza imaginea
tridimensională, plus toate aceele senzaţii aferente învăluirii
elementelor, vom reuşi să ne conectăm direct la locul respectiv?
Ral: Da. Este o conexiune
realizată prin continuumul energetic. În planul energetic totul
este interconectat. Puteţi fi chiar la celălalt capăt al lumii,
conexiunea energetică cu locul respectiv se face foarte rapid.
Eu: Prin intermediul
structurii eterice a Geei?
Ral: În principal, da.
Eu: Chiar şi ştiinţa
spune că nu există materie, ci doar energie.
Ral: Degeaba vă spune
ştiinţa cum stă treaba în exterior, atâta vreme cât voi aveţi
altundeva conştiinţa. Conştiinţele celor mai mulţi oameni încă
se tăvălesc în dualitate, în forme. Acestea dau iluzia
materialităţii.
Eu: Aşadar, este îndeajuns să ne conectăm, prin vizualizare şi
conştientizare, la acel peisaj?
Ral: Nu este necesar să fie
acelaşi peisaj. Schimbaţi peisajele. Fiecare loc este unic. Este
bine să schimbaţi peisajele cât mai des, în funcţie de
posibilităţi. Este ca şi cum aţi servi mai multe feluri de
mâncare. În unele locuri veţi putea „servi” mai uşor un
anumit element sau subelement decât în altul.
Eu: Crezi că este cazul să
facem o listă?
Ral: Trebuie să descoperiţi
singuri. Vedeţi ce caracteristici prezintă zona respectivă. Megeţi
acolo... Ce simţiţi? Este important să faceţi voi aceste
descoperiri. Veţi înţelege de ce...
Eu: Aceste meditaţii pot fi
făcute oricând?
Ral: Dimineaţa au efectul
cel mai puternic. Ele vă echilibrează sistemul energetic şi vă
pregăteşte pentru munca de peste zi. În plus, vă încărcă cu o
vitalitate şi o prospeţime aparte, pe care nu le veţi primi prin
somn.
Eu: Să zicem că m-am
lămurit cât de cât cu meditaţia de dimineaţă. Ce poţi să-mi
spui despre meditaţia de seară? Ne conectăm la alte locuri din
natură?
Ral: Meditaţia de seară vă
ajută la eliberarea tensiunilor reziduale din inconştient. Cu cât conştientul va înainta mai mult în zona inconştientului, cu
atât veţi înainta mai mult în lumea armoniei şi luminii.
Eu: Presimt că această
meditaţie presupune tot de o formă de vizualizare.
Ral: Este o altfel de
vizualizare. De data această vă veţi construi singuri peisajul.
Veţi introduce toate „ingredientele”.
Eu: Pare simplu.
Ral. În aparenţă da, pare
simplu. Aici lucrurile vor avea o anumită desfăşurare, deoarece
explorarea inconştientului nu este un lucru uşor de făcut. Sunt
câţiva paşi de făcut.
Eu: Care ar primul pas?
Ral: Într-o primă etapă
vă veţi construi propria voastră insulă. Ea va fi situată undeva
în mijlocul unui ocean. Imaginaţi-vă cea mai frumoasă insulă
posibilă, cu cele mai frumoase plaje. Mergeţi în interiorul
insulei. Daţi drumul fanteziei... Construiţi cu imaginaţia cei mai
frumoşi munţi, la poalele cărora să fie cele mai frumoase păduri,
prin care vor şerpui cele mai frumoase izvoare, iar în câteva
locuri veţi avea cele mai spectaculoase cascade. Puneţi şi un lac
liniştit, alimentat fiind de izvoarele munţilor şi pădurilor. În
locurile întinse, puneţi cele mai frumoase şi mai exotice plante,
flori şi arbuşti. Fluturii, dintre cei mai frumoşi coloraţi, vor
zburda în voie, iar sunetele melodioase ale păsărelelor vor fi în
armonie cu liniştea pădurilor. Simţiţi cum razele soarelui vă
învăluie cu o dragoste părintească în timp ce adieri calde de
vânt vă mângâie pielea. Fiţi doar voi înşivă în această
insulă. Nu trebuie să purtaţi niciun fel de haine. Nu trebuie să
vă ruşinaţi de nimic. Fiţi doar voi... liberi şi fără niciun
fel de restricţii.
Începeţi să exploraţi
propria voastră insulă. Simţiţi pământul şi iarba moale pe
care călcaţi. Simţiţi-le cum vă mângâie tălpile în timp ce
călcaţi. Apropiaţi-vă de florile superbe din jur, aplecaţi-vă
asupra lor şi mirosiţi-le. Aplecaţi-vă asupra altora...
mirosiţi-le şi pe acestea. Lăsaţi-vă îmbătaţi de mirosul lor.
Dacă simţiţi nevoia lăsaţi-vă pe spate. Priviţi cei câţiva
norişori de pe albastrul cerului. Atingeţi pământul cu palmele.
Dacă simţiţi nevoia, sărutaţi-l cu drag. Dacă simţiţi nevoia
de-a râde, râdeţi! Dacă simţiţi nevoia de-a plânge, plângeţi!
Este posibili să plânge-ţi mai mult la început. Sunt primele
descărcări din inconştient. Dacă simţiţi nevoia să strigaţi
atunci strigaţi! Faceţi ceea ce simţiţi că vă face să vă
simţiţi bine. Inaintaţi şi mai mult în interiorul insulei.
Ridicaţi-vă privirea. Scrutaţi vârful majestuos al piscurilor
muntoase. Priviţi către cel mai înalt pisc. Cum arată? Este
ascuţit sau uşor plat. Versanţii sunt acoperiţi de arbori sau
sunt golaşi. Cum arată lacul din apropiere? Ce formă are? Este mare? Mergeţi mai aproape de baza muntelui. Intraţi în pădurea
de la baza sa. Simţiţi cum răcoarea pădurii vă înconjoară cu
senzualitate. Priviţi câţiva arbori. Cum arata? Atingeţi câţiva
dintre ei. Mergeţi mai mult în interiorul pădurii. Opriţi-vă
pentru câteva clipe, şi ascultaţi cântecul păsărelelor. Apoi
continuaţi să mergeţi mai departe. În scurt timp veţi ajumge la
baza muntelui. Începeţi să urcaţi muntele. Din când în când
opriţi-vă şi priviţi în jur. Cum este drumul? Sunt stânci în
jur. Drumul este plin de pietre sau este o cale uşoare?
va urma...