Meditaţii cu elementele (4)

A patra meditaţie are în vedere explorarea unui râu cu ape repezi, care izvoreşte chiar de la baza celui mai înalt vârf muntos.

Intraţi în meditaţie în apropierea acestui munte. Reperaţi imediat locul de unde izvoreşte râul; la bază pare să fie mai degrabă un izvor măricel. Vă apropiaţi de el şi puneţi mâinile în apă. Simţiţi cum apa vine spre suprafaţă împinsă de o putere misterioasă. Luaţi apă în căuşul palmelor şi gustaţi din ea! O simţiţi învăluită de energie? Mai mult ca sigur că aşa o simţiţi. Percepeţi clar cum izvorul pârâului este învăluit de înşăşi energia muntelui. Dacă simţiţi nevoia să beţi cât mai multă apă, faceţi-o! Plimbaţi-vă apoi de-alungul acesti râuleţ. Priviţi cum alte izvoare se varsă în el şi devine tot mai mare şi mai puternic. Observaţi malurile cu pământ negru şi iarbă moale cum învelesc ca o haină marginile sale. Mergeţi câteva minute bune de-alungul traseului şerpuitor al râului.

La un moment dat observaţi că râul a devenit suficient de mărişor şi veţi dori imediat să vă îmbăiaţi în apa sa. Intraţi repede în apa râului şi, aproape instantaneu după aceea, vă simţiţi învăluiţi de puterea sa. Ba chiar puteţi simţi forţa muntelui în apa sa. Dintr-o dată, amintiri neplăcute par să vă inunde mintea şi inima. Simţiţi aceste amintiri ca şi cum ar fi fost uscate pe pielea vostră iar apa curată a râului le însufleţeşte cumva. Observaţi imediat că apa râului are puterea de a vă curăta de toate aceste amintiri neplăcute. Lăsaţi apa râului să vă cureţe! Puterea sa, alături de puterea subtilă a muntelui, vă curăţă mintea şi inima de tot ceea ce este murdar şi impur. Vă vin în memorie amintiri ruşinoase? Nu vă fie ruşine de ceea ce aţi făcut! Aduceţi în faţă acele amintiri şi lăsaţi râul să vă cureţe! Vă vin în memorie evenimente care v-au făcut să vă simţiţi vinovat? Nu trebuie să vă mai simţiţi vinovat pentru nimic deoarece râul (şi voi înşivă) vă iartă şi vă curăţă acele amintiri. Vă vin amintiri despre certuri, conflicte, despre momente când v-aţi simţit rău, mizerabil, nefolositor, singur, neputincios? Lăsaţi-le să plece odată cu apa râului.

După ce v-aţi purificat de aceste amintiri neplăcute, mai rămâneţi câteva minute în apă râului, bucurându-vă de starea de pace şi linişte sufletească.

Această meditaţie ar trebui refăcută de cel puţin cinci ori pentru a vă putea elibera complet de amintirile neplăcute ale trecutului. Unele dintre aceste amintiri sunt foarte bine prinse de noi, şi lucrează prin intermediul blocajelor şi tiparelor mentale negative, ceea ce le face mai greu de eliminat.

A cincea meditaţie are în vedere explorarea cascadei de la baza unui platou muntos, în apropierea ruinelor deja explorate. Veţi intra în meditaţie chiar în apropierea acestui loc.

Sunetul puternic făcut de căderea apei vă dă imediat de ştire unde se află cascada. Vă faceţi loc prin desişul vegetaţiei abundente din jur şi ajungeţi repede la baza cascadei. Imaginea copleşeşitoare a cascadei vă umple de admiraţie. Torentul uriaş, care cade parcă din cer, atinge micul lac de la bază într-un ropot de tunete. O ceaţă fină cuprinde totul de jur-împrejur. Rămâneţi puţin pentru a admira căderea spectaculoasă a apei.  Simţiţi nevoia de a vă pune sub torentul magnific. Vă duceţi repede într-acolo! Simţiţi cum forţa sa vă încarcă cu o energie necunoscută, dar deosebit de puternică. Simţiţi că şi ropotul asurzitor al apei vă energizează într-un anume fel, neîntâlnit înainte. Lăsaţi-vă încărcat cu energia sonică a cascadei! Rămâneţi câteva minute bune sub acel puternic torent de apă, simţind cum energiile sale vă încarcă bateriile. Milioanele de bule de aer vă cuprind într-un fel senzual toată pielea, dându-vă senzaţia că raiul ar fi căzut în acel loc.

La un moment dat doriţi să vă scufundaţi în apa micului lac de la baza cascadei. O veţi face fără a sta prea mult pe gânduri. Vă unduiţi prin adâncul micului lac asemenea unui înotător experimentat. La un moment dat observaţi că dincolo de perdeaua groasă a cascadei se află o crăpătură în stâncă. Deveniţi foarte curios să aflaţi ceea ce se află dincolo de ea. Observaţi că aceasta se deschide mai mult numai spre fundul lacului. Vă scufundaţi din nou şi reperaţi imediat deschizătura întunecată. Intuiţi că dincolo de ea se află o peşteră, iar acest lucru vă stârneşte şi mai puternic curiozitatea. Vă cuprinde şi o senzaţie de teamă căci nu ştiţi unde s-ar sfârşi partea inundată a peşterii Vă hotărâţi totuşi să o exploraţi deoarece vă amintiţi că nu aveţi de ce să vă fie teamă. Pe acea insulă nimic rău nu vi se poate întâmpla. Puteţi trece prin foc, puteţi sta cât vreţi sub apă, puteţi zbura, puteţi cădea de la înălţime; orice puteţi face pe acea insulă!

Explorarea peşterii, a cărei intrare se află în adâncul lacului, ar trebui să fie făcută după cel puţin două meditaţii în care ne încărcăm cu energia potenţială a apei (cascadei), şi după ce ne-am eliberat de o bună parte din reziduurile de la nivel emoţional (meditaţia de purificare cu râul).

A şasea meditaţie are în vedere punerea în conexiune cu energiile apei aduse de o ploaie torenţială.

Intraţi în meditaţie în apropierea plajei. Afara este deosebit de cald dar simţiţi acest lucru într-un fel care nu vă deranjează. Îndreptaţi-vă atenţia asupra valurilor oceanului pentru un minut-două. Ascultaţi-le cum se parg de ţărm iar milioanele de bule albe se topesc parcă în nisipul auriu. Aţi asculta acest cântec al oceanului pentru o eternitate...

În scurt timp, ca din senin, se iscă un vânt foarte puternic. Un nor gros acoperă soarele arzător în timp ce o briză răcoroasă vesteşte schimbarea. Vântul pare că se înteţeşte tot mai puternic, aducând şi mai mulţi nori. Atmosfera devine în scurtă vreme întunecată, ca şi cum s-ar fi înserat.

Vă îndreptaţi spre interiorul insulei. În timp ce mergeţi grăbit, primele picături mari de ploaie vă ating pielea. Senzaţia este foarte plăcută. Aveţi impresia că vă purifică într-un anume fel.  Dintr-o dată, ploaia torenţială se dezlănţuie peste toată insula. Priviţi spre cel mai înalt pisc şi observaţi că este acoperit de nori groşi. Cerul este brăzdat de strălucitoare crengi de foc. Mirosul ploii de vară vă dă un sentiment straniu dar şi plăcut totodată. Sunteţi complet goi şi vă hotărâţi să rămâneţi mai mult timp sub ploaia binefăcătoare. Simţiţi cum apa se prelinge şerpuitor de-alungul pielii, ducând odată cu ea şi o greutate sufletească. Vă simţiţi în scurt timp mai uşor, de parcă o greutate v-ar fi fost luată de pe umerii vostri. Vă simţiţi uşor atât pe dinafară cât şi pe dinăuntru.

Plimbaţi-vă câteva minute bune sub ploaia torenţială binefecătoare. Sunetul ploii are un efect calmant asupra sufletului, iar firele de apă răcoroase care se ţes pe pielea voastră vă fac să vi se încreţească pielea într-un fel deosebit de plăcut. Din când în când ridicaţi-vă privirea către cer şi deschideţi gura. Adunaţi şi în căuşul palmelor. Beţi din ploaia binefăcătoare. Simţiţi cerul în gustul ei...

Rămâneţi aşa atâtea minute cât consideraţi că vă face bine (fizic şi psihic).

Această meditaţie este deosebit de reconfortantă pentru corpul psiho-mental.

Dacă situaţia o impune, şi sunteţi feriţi de eventualele descărcări electrice, nu ezitaţi să fiţi „botezaţi” de ploaie de vară autentică. Efectul va fi extraordinar!

A şaptea meditaţie are în vedere pădurea şi „licorile” ei magice. Vorbim aşadar de seva şi nectarul regnului vegetal.

Intraţi în meditaţie în apropierea celei mai mari păduri – cea aflată în mijlocul insulei. La marginea ei veţi fi întâmpinat de către ghidul vostru spiritual (sau unul dintre ei). Vă bucură reîntâlnirea... Staţi puţin de vorbă, spuneţi-i despre meditaţiile voastre, despre viaţa de zi cu zi, despre problemele de sănătate, de familie, prieteni etc. Poate că are ceva să vă spună în legătură cu aceste subiecte.

La un moment dat vă cere să-l urmaţi undeva în interiorul pădurii. Mergeţi o bună bucată de vreme cu el prin desişul pădurii răcoroase până când zăriţi silueta unei căsuţe cochete. În apropierea ei sunt câteva grădini foarte frumos îngrijite, despărţite de şanţuri înguste de pământ. Ghidul vă spune că aceste grădini sunt pentru hrana voastră subtilă, pentru a vă ameliora sau chiar vindeca anumite boli, dar şi pentru alte trebuinţe diferite.

Vă cere să-l însoţiţi în prima dintre grădini. Vă spune că acolo sunt plantate florile care vor da nectarul de care aveţi nevoie pentru a înflori şi a vă înfrumuseţa viaţa în lumea reală. Acest lucru vă face curios dar vă şi intrigă totodată. Vă spune să vă apropiaţi de una dintre flori şi să culegeţi, folosindu-vă de un mic beţişor de lemn, toate bobiţele umede din centrul florii. Faceţi cum v-a spus! Gustul nectarului dulceag acrişor vă scoate o grimasă de satisfacţie. Simţiţi nectarul ca şi cum ar fi un cocktail în care s-ar fi amestecat bucuria, privămara, prospeţimea, armonia, zâmbete şi albastrul unui cer senin. Nici nu vă vine să credeţi de efectul miraculos al acestui nectar. Mergeţi apoi către alte flori şi culegeţi şi de pe ele gustoasele bobiţe de nectar. Grădina are o mulţime de flori, toate diferite, şi fiecare dintre ele oferă un nectar mai gustos decât celălalt. Vă simţiţi îmbibat cumva cu toate acele esenţe; tot corpul vostru emană esenţele florilor şi acest lucru vă uimeşte şi vă bucură nespus.

Ghidul vă cere să mulţumiţi tuturor florilor pentru nectarul cules. O faceţi cu recunoştinţă, iar imediat după aceea simţiţi o aromă dosebită în jur. Vă daţi repede seama că florile v-au răspuns că v-au servit cu plăcere şi că sunteţi oricând binevenit în grădinuţa lor.

Ghidul vă cere să-l urmaţi în interiorul micuţei şi cochetei căsuţe. Între timp, veţi arunca privirea spre celelalte grădini din jur. Observaţi plante diverse, care par să fie asemănătoare fructelor de pădure; o altă grădină pare să aibă diferite soiuri de viţă de vie, iar în alta pare că s-au cultivat legume misterioase.

Odată intraţi în căsuţă vă cuprinde o senzaţie de pace şi linişte. Aţi dori să rămâneţi acolo pentru totdeauna. Interiorul, construit parcă dintr-un singur trunchi de copac, vă dă o senzaţie aparte. În interior totul pare că este cioplit din lemn; podeaua, tavanul, pereţii, masuţa, scaunele, alte obiecte aflate la vedere, par că sunt cioplite din aceeaşi bucată de lemn. Ghidul scoate o cănuţă din dulap, care este şi ea cioplită din lemn, precum şi câteva vase care par a fi de lut.

Ia una dintre vase şi vă toarnă un lichid lăptos, spunându-vă să-l beţi cu înghiţituri mici. Vă spune apoi că acela este laptele pădurii, şi că este cules numai în anumite perioade, când unii dintre copaci îşi despică singurele trunchiul spre a elibera din laptele său. Gustul laptelui pădurii vă este cumva familiar. Are atât consistenţa laptelui precum şi gustul dar observaţi că este mult mai hrănitor şi are o aromă specială, parcă ar fi amestecat cu o licoare magică. Simţiţi ca şi cum picături de lumină s-ar fi prelins din  Lună şi din Soare şi ar fi fost absorbite de arborii pădurii. După ce luaţi câteva înghiţituri mici, simţiţi că o tărie şi o forţă aparte v-ar fi cuprins întreaga fiinţă.

Din alt vas, ghidul vă toarnă în cănuţă o licoare de culoare roşu foarte închis. Mirosul pe care îl emană licoarea vă dă de ştire că este vorba de vin făcut din strugurii pe care i-aţi zărit într-o grădină alăturată. Aroma, deosebit de puternică, alături de gustul senzual, vă fac să oftaţi adânc. Imediaţi simţiţi cum puteri noi vă înconjoară peste tot. Deşi aţi mai dori, ghidul vă spune că nu puteţi bea mai mult de o cănuţă din fiecare licoare.

De cum aţi sorbit ultima picătură de vin, din alt vas, ghidul vă toarnă o licoare asemănătoare uleiului. Vă spune că uleiul acesta este din seminţele unor soiuri de plante şi flori, şi că el vă va ajuta pentru ameliorarea sau chiar vindecarea unor boli de care suferiţi în viaţa reală. Dacă aveţi o boală mai grea (cronică), este bine să faceţi cât mai multe meditaţii la această căsuţă magică. Uleiul nu este deloc rău la gust; îl beţi cu înghiţituri mici, şi îndată veţi simţi cum o căldură plăcută vă cuprinde tot corpul.

După ce aţi sorbit şi ultima înghiţitură de ulei, ghidul vă oferă o bucată de fagure care musteşte de miere. Doar privrea acelui fagure vă face gura să saliveze din abundenţă. Veţi mânca acel fagure cu o plăcere deosebită; niciodată nu aţi mai mâncat un fagure atât de gustos. Nici nu aţi terminat bine de mâncat că simţiţi cum o mare bucurie vă cuprinde. Vă întindeţi uşor pe patul din cameră, făcut din foarte multe împretituri de fibre de plante. Aţi vrea să rămâneţi o veşnicie în acel loc, şi cu acea stare minunată în suflet!

Veţi ieşi din meditaţie... când doriţi.

Această meditaţie poate fi mult mai lungă decât în mod normal. Ar putea să dureze chiar şi o oră. Lucrurile nu trebuiesc forţate! Dacă se întâmplă să staţi mai mult (e valabil pentru orice altă meditaţie) înseamnă că aveţi o conexiune specială cu acea meditaţie, că ceva din interiorul vostru vrea mai mult de la ea. Prin urmare veţi face mai multe meditaţii (poate chiar să diversificaţi anumite aspecte) în acel loc.

Dacă o boală anume vă supără în mod deosebit, cereţi ghidului să vă ajute în acest sens. El poate să facă diferite poţiuni binefăcătoare, pentru orice tip de boală. Dacă vă va spune că boala nu poate fi înlăturată (plată karmică) atunci cereţi-i măcar să vă facă o licoare pentru a o ameliora. Chiar dacă este vorba de o boală karmică, ghidul vă poate ameliora boala dar va fi de îndeplinit o condiţie (de regulă e vorba de ajutorarea unei persoane, sau a merge în anumite locuri: munte, pădure, mare, lac – pentru a vă conecta la unele energii elementale).

Licorile nu pot folosite de altcineva! Nu aduceţi nicio altă persoană din jurul dumneavoastră pe acea insulă! Nici măcar din familie, oricât aţi dori acest lucru! La nivel energetic puteţi crea interferenţe grave, care nu sunt de dorit. Insula este numai a dumneavoastră şi nimeni nu are acces acolo (excepţie făcând ghizii dumneavoastră).

Mai târziu, când veţi deveni mult mai experimentat în aceste meditaţii, puteţi crea propria dumneavoastră arcă, cu care să exploraţi oceanul. Atunci puteţi întâlni alte persoane din realitatea efectivă, dar şi aşa, numai în anumite condiţii veţi avea contacte cu ei. Ghidul meu spiritual mi-a transmis că, în această situaţie, este indicat ca amândouă persoanele să mediteze în acelaşi timp. Se pot crea legături energo-informaţionale puternice, ba chiar se pot facilita legături telepatice în viaţa de zi cu zi.

Nu este deloc indicat să părăsiţi insula până nu aţi explorat toate elementele şi subelementele, deci toate meditaţiile, de cel puţin de două ori. Amintiţi-vă că doar acolo sunteţi în deplină siguranţă!

***

Meditaţiile pentru elementele „aer” şi „foc” prezintă anumite particularităţi. Făcute fără o a avea un bun echilibru pe primele patru planuri (fizic, energetic, emoţional, mental) accesarea energiilor acestora poate avea consecinţe neplăcute, sau chiar foarte neplăcute. Ele vor fi date în alte circumstanţe.

.............................................................................................................

Aceste meditaţii nu sunt uşoare, deşi aşa par la o primă lectură. Este foarte greu de crezut că veţi reuşi să le efectuaţi pe toate de la prima încercare. Ele au, pe lângă multe altele, şi „darul” de-a amplifica energiile interne, iar primele efecte vor fi de purificare şi echilibrare. Ceea ce presupune şi durere! Unora le va fi mai greu, altora mai uşor... Este dreptul fiecăruia de a face ceea ce crede că este mai bine pentru viaţa lui.

Cândva, veţi scăpa de această insulă! Atunci, la sfârşit, veţi fi un alt om! Veţi şti ce aveţi de făcut, pentru ce v-aţi întrupat pe acest pământ. Vă veţi cunoaşte misiunea.

Cândva, toate insulele se vor uni. Din nou! Aşa a fost cândva. Aşa va fi!

Meditaţii cu elementele (3)

B.      Elementul apă

Următoarele meditaţii vor avea ca subiect elementul „apă”. Spiritualitatea antică (în conexiune cu cea atlantă) avea în vedere şase subelemente pentru „apă”:

1.       apa stătătoare (lacuri, mări, oceane)

2.       apa curgătoare (izvoare, râuri, fluvii)

3.       apa subterană (pânzele freatice)

4.       apa vaporizată (nori, rouă, umiditate)

5.       ploaia

6.       seva regnului vegetal

Aşadar, prima meditaţie  va avea în vedere explorarea unui superb lac aflat la baza celui mai înalt vârf muntos.

La începutul meditaţiei, când vom deschide ochii interiori (în timp ce ochii fizici vor fi închişi), ne vom afla lângă lacul cristalin, situat aproape de baza celui mai înalt munte din insulă. Vom privi un minut-două lacul şi marginile sale. Ce formă are lacul? Este un lac mare sau e mic? Este circular sau are forme curbe neregulate? Ce fel de arbori înconjoară lacul? Puteţi zări o mică insulă în mijlocul lacului sau nu aveţi aşa ceva?

Plimbaţi-vă un minut-două pe marginea sa. La un moment dat ajungeţi lângă gura de vărsare a unui izvor. Vă simţiţi întreg corpul ca fiind cuprins de o sete teribilă, ca şi cum ar fi un burete uscat. Simţiţi imediat nevoia de a vă bălăci în apa lacului şi a vă potoli setea corpului. Intraţi în lac şi simţiţi cum întreg corpul se îmbibă cu apa cristalină. Senzaţia este deosebită şi vă simţiţi din ce în ce mai bine.

Începeţi apoi să înotaţi de voie. Chiar dacă în realitate nu ştiţi să înotaţi, aici o veţi face foarte bine. Veţi face chiar scufundări în apa cristalină a lacului. Ba chiar simţiţi că puteţi respira uşor în adâncul ei. Acest lucru vă dă o stare plăcută şi reconfortantă.

Ajungeţi la fundul lacului şi vă aşezaţi. Observaţi că puteţi respira în voie. Apa este atât de limpede încât puteţi vedea destul de clar pietrele şi stâncile din jur, ba chiar şi marginile lacului se pot zări din acel loc. Priviţi cum razele soarelui se unduiesc jucăuş pe fundul nisipos. Plante enigmatice, cu frunze dese şi braţe răsfirate pe alocuri, se ridică din fundul lacului până aproape de suprafaţă ca într-un dans de sirenă. Printre ele, mici peştişori cu solzi argintii înoată cu sfială, apropiindu-se şi depărtându-se de voi. Vă cuprinde o stare de pace şi armonie. Simţiţi că sunteţi una cu lacul...

Începeţi apoi să respiraţi energia apei prin porii pielii. Odată cu inspirul veţi extrage şi energia prin toţi porii pielii. Încercaţi să simţiţi, la început, cum doar braţele pot extrage energie. Încercaţi apoi să faceţi asta şi cu picioarele; la urmă veţi respira energia apei prin toţi porii pielii. În timp ce expiraţi simţiţi că vă eliberaţi de energii vechi, reziduale. Continuaţi să respiraţi energia apei prin toţii porii pielii câteva minute bune.

Întoarceţi-vă atenţia asupra fundului lacului. Observaţi că în două locuri se vede apa borborosind. Mergeţi curios într-unul din acestea şi realizaţi imediat că este vorba de un izvor subteran care alimentează lacul. Simţiţi că energia izvorului subteran este deosebit de puternică şi vă dă o senzaţie extraordinară de prospeţime. Aşezaţi-vă corpul în dreptul izvorului şi lăsaţi-l să vă învăluie cu forţa şi prospeţimea lui. Simţiţi cum acest izvor este mai rece decât apa lacului dar acest lucru nu vă deranjează câtuşi de puţin. Rămâneţi scurt timp alimentat de energia acestui izvor.

Mergeţi apoi la un alt izvor subteran şi aşezaţi-vă deasupra lui. Simţiţi căldura puternică a acestui izvor subteran. Este foarte caldă dar nu vă deranjează deloc acest lucru. Şi acest izvor emană o energie deosebit de puternică. Staţi un minut-două deasupra lui şi extrageţi energia sa, dispersând-o apoi în întreg corpul.

După ce vă simţiţi încărcat cu energia lacului vă apropiaţi satisfăcut de mal. Aşezaţi-vă pe un bolovan din apropiere şi simţiţi cum apa se prelinge senzual pe pielea voastră, în timp adierea vântului vă face să tremuraţi uşor. Vă simţiţi extraordinar de bine, pe deplin energizat şi hrănit de apa lacului. Veţi doriţi să reveniţi în acest loc de multe ori.

Acest tip de meditaţie vă ajută să vă limpeziţi mintea şi sufletul de evenimentele neplăcute petrecute în ultima vreme, să vă tonifiaţi corpul emoţional, şi să vă lămuriţi problemele diverse de la nivel psiho-mental.

Izvorale subterane vă pun în conexiune cu puterile benefice ale inconştientului şi subconştientului, vă purifică şi vă alimentează cu o hrană subtilă benefică.

A doua meditaţie are în vedere întâlnirea cu oceanul. Intaţi în meditaţie chiar lângă ţărm. Priviţi oceanul în toată măreţia sa, cum valurile se sparg de ţărm topindu-se apoi în miriade de bule albe. Sunetul făcut de valurile puternice vă dă senzaţia că ascultaţi o simfonie magică. Apa arată ca şi cum albastrul cerului s-a lichefiat şi s-a prelins pe pământ. Priviţi în zare! Întinderea oceanului pare nesfârşită... Îi simţi forţa incomensurabilă. Lasaţi această forţă să vă îmbrăţişeze. Simţiţi cum oceanul radiază o energie colosală. Acest lucru vă declanşează un dor puternic; este dorul după o vreme demult apusă, când eraţi una cu oceanul planetar.

Intraţi în apa oceanului. O simţiţi caldă, primitoare, şi gingaşă ca o floare, în ciuda uriaşei sale puteri. Spuma valurilor vă cuprinde drăgăstos picioarele. Înaintaţi în nispul moale şi auriu. Când apa vă ajunge puţin mai sus de genunchi, vă întoarceţi cu spatele la ocean şi vă aşezaţi în şezut. În timp ce admiraţi insula în toată frumuseţea ei, valurile puternice vă izbesc în spate într-un fel de îmbrăţişare drăgăstoasă. Rămâneţi aşa un minut-două, în timp ce mai multe astfel de valuri vă cuprind. Simţiţi apoi nevoia să vă întoarceţi pentru a răspunde oceanului în acelaşi fel. Acum simţiţi şi mai puternic cum oceanul vă îmbrăţişează cu fiecare val. Întindeţi braţele de fiecare dată când valul vine să vă îmbrăţişeze. Îmbrăţişaţi-vă cu oceanul ori de câte ori simţiţi nevoia să o faceţi.

Înaintaţi apoi tot mai mult în ocean până când apa va trece de creştetul vostru. Observaţi că puteţi respira la fel de bine cum aţi făcut-o şi pe fundul lacului iar acest lucru vă aduce un zâmbet pe chip. După câţiva paşi veţi da peste cei mai frumoşi corali din lume. Imaginea vă ameţeşte pur şi simplu! Culori vii împletesc formele lor misterioare în timp ce peşti multicolori, de diverse mărimi şi forme, încep un spectacol cum numai oceanul poate oferi. Prin apa limpede se vede dansul sublim al valurilor de la suprafaţă însă acolo unde sunteţi e o linişte deplină. Vă aşezaţi uşor pe nisipul moale şi priviţi cu bucurie spectacolul de culoare şi mişcare. Pur şi simplu, vă fascinează ceea ce vedeţi! Câţiva peşti multicolori, îmbrăcaţi parcă în costume de carnaval se apropie curioşi de voi. Observaţi un peştişor auriu, cu aripi ca de înger apropiindu-se de voi. Încercaţi să-i observaţi mişcările, când blânde când rapide, printre ceilalţi peştişori. Chiar dacă alţi peştişori se interpun între privirea voastră şi peştişorul auriu, nu îl scăpaţi din ochi. Un minut-două priviţi dansul regal al peştişorului auriu, cum vă înconjoară cu graţia sa din toate părţile.

Auziţi apoi un sunet care vă pare cumva familiar. În foarte scurt timp îşi face apariţia un jucăuş delfin. Se apropie uşor de voi, vă atinge blând de câteva ori, iar voi îi mângâiaţi pielea. Simţiţi că parcă vă îndeamnă să îl urmaţi în zare. Vă prindeţi de aripa lui dorsală şi înaintaţi cu viteză în larg. Senzaţia care vă cuprinde este extraordinară! Mergeţi împreună cu delfinul în largul oceanului preţ de câteva minute. La un moment dat vă duceţi spre adânc... Vă cuprinde o emoţie puternică; aveţi impresia că locul vă este cumva familiar. La un moment dat zăriţi ruinele unei uriaşe aşezări. Vă apropiaţi tot mai mult de ruine...

Este posibil ca imaginea ruinelor din fundul oceanului să vă declanşeze senzaţii de bucurie sau de întristare. Orice emoţie aţi simţi la prima întâlnire cu ruinele, delfinul vă va întoarce repede spre ţărm.

Întoarcerea la ţărm va fi la fel de plăcută; veţi rămâne prins  de înotătoarea dorsală a delfinului şi îl veţi lăsa să vă conducă. Când veţi fi pregătit să exploraţi ruinele veţi întâlni delfinul chiar de la începutul meditaţiei.

A treia meditaţie poate fi (dacă vă simţiţi pregătiţi) întâlnirea cu ruinele. Veţi intra în meditaţie chiar în apropierea ţărmului. De această dată delfinul va fi acolo chiar de la început, aşteptându-vă pentru călătoria spre adâncurile misterioase.

Vă veţi prinde de delfin şi veţi înainta rapid în larg. Admiraţi din mers superbii corali multicolori şi dansul  peştişorilor din carnavalul fără de sfârşit. La un moment dat intraţi împreună spre adâncul uşor întunecat. O caldă emoţie, simţită ca un fluture în stomac, vă dă de ştire că sunteţi aproape de ruine. Ajungeţi acolo în foarte scurt timp.

Imaginea este surprinzătoare! Vedeţi clădiri uriaşe, cu forme dintre cele mai interesante; apar şi construcţii semisferice majestuoase, iar ici colo statui impresionante zac ca într-un cimitir al uriaşilor. Mici flashuri vă vin memorie legat de aceste locuri. Lăsa-ţile să se desfăşoare. Aduceţi-vă aminte cum era odată în aceste locuri.

Ce simţiţi? Sunt locuri din Atlantida sau din Lemuria? Cum arată oamenii? Cum sunt străzile, pieţele, grădinile? Plimbaţi-vă pe unele dintre străzi largi ale oraşului respectiv. Deoparte şi de alta a străzii sunt grădini dintre cele mai frumoase, iar parfumul florilor necunoscute  şi misterioase vă umplu de plăcere. Vă simţiţi atras de un rond supraetajat în jurul căruia pare să fie un grup de oameni care cântă la instrumente bizare. Harpe cu sute de coarde, la care cântă mai mulţi oameni deodată, ţes parcă lumina din sufletele lor. Sunetele calde ale harpelor sunt acompaniate de alte sunete minunate, venite din intrumente ce par să fie suflătoare, ca nişte flaute de diferite mărimi. Acultaţi puţin. Chair dacă nu reuşiţi să auziţi simfonia în interiorul vostru, tot veţi prinde câteva sunete.

Mai rămâneţi puţin în acel loc deosebit. Sigur veţi auzi ceva...

În perioada lor de glorie, atât pentru atlanţi cât şi lemurieni, muzica reprezenta limbajul uzual al sufletului. Unii cântau mai mult decât vorbeau... Cânta sufletul din ei, nu arii cunoscute, cum se face în ziua de azi. Într-un fel, cu toţii erau artisţi desăvârşiţi. Foloseau un fel de harpe cu zeci, sute, sau chiar mii de coarde, dispuse în forme dintre dintre cele mai spectaculoase, care scoteau sunete dintre cele mai calde şi mai plăcute. Unele dintre aceste instrumente aveau diferite forme ovale, însă erau şi instrumente „tehnicizate” bazate pe pulberi de cristale magnetizate, care scoteau sunete asemănătoare orgilor electronice. Şi mai interesant era faptul că aceste instrumente erau dispuse între geometriile spectaculoase ale unor... hai să le zic sculpturi. În cartea Chemarea Atlanţilor am scris mai multe amănunte despre aceste sculpturi bizare. Unele erau sculpturi muzicale, care generau simfonii în interiorul sufletului nostru, altele reprezentau o formă de literatură, fiind comprimate în ele mii de pagini din ziua de azi.

Când se adunau să cânte, lăsau lumina sufletelor lor să se manifeste prin aceste instrumente muzicale, împletindu-se apoi cu natura şi alte forţe misterioare... Fiecare concert era unic! Nu se înregistra nimic, concertul putea dura minute sau se cânta zile întregi fără oprire. Intrau într-o lume a lor, unică. Au fost momente când zeci de  mii de oameni au format un concert.  Fiecare zi era unică, sublimă, divină!

Acele vremuri nu se vor pierde niciodată; pământul va păstra memoria lor, iar noi, cei ce am renăscut din cenuşa acelor vremuri, vom reface ceea ce a fost odată. Ba chiar mult mai sublim şi mai măreţ, de cum a fost atunci...

Ieşiţi uşor din acel loc binecuvântat. Imaginea dispare încetul cu încetul. Simţiţi că sunteţi prins de aripa dorsală a delfinului, şi înaintaţi cu viteză spre ţărm. Respiraţi adânc de câteva ori. Deschideţi uşor ochii...

-va urma-

Meditaţii cu elementele (2)

A cincea meditaţie va avea în vedere subelementul „ţărână”. Prin urmare veţi lua „la pas” zonele întinse ale insulei, cu pământ moale, precum şi plajele largi, cu nisip fin.

Această meditaţie pare să fie mai simplă decât celelalte, deoarece nu implică o activitate specifică sau lucrul cu tehnici noi. Totuşi, cere foarte mult efort şi echilibru mental, deoarece ar trebui să fiţi foarte concentrat, pe toată durata „plimbării”, atât la pământul pe care călcaţi cât şi la peisajul din jur.

În fapt, la nivel inconştient, plimbarea din această meditaţie presupune parcurgerea unor linii de forţă ale insulei, ceea ce înseamnă accesarea unor noi tipuri de energii, care vor fi extrase prin centrele energetice din talpă. Liniile de forţă sunt trasee ale energiilor vital-telurice, şi sunt foarte necesare pentru dinamica corpului energetic al omului.

Începeţi meditaţia cu explorarea plajei, având oceanul pe partea dreaptă. În timp ce simţiţi tălpile învăluite de nisipul fin, fierbinte, încercaţi să fiţi atenţi şi la sunetul plăcut al valurilor oceanului. În timp ce vă deplasati, continuaţi să priviţi plaja şi tot ceea ce se află pe ea: scoici de diferite mărimi, pietre dintre cele mai diverse, frunze aduse de vânt etc. Este foarte important să simţiţi cum tălpile voastre se afundă uşor în nisipul fin în timp ce muşchii picioarelor depun un efort mai mare. Continuaţi să parcurgeţi câteva minute bune din frumoasa plajă, după care intraţi în interiorul insulei.

Mergeţi apoi alte câteva minute în interiorul insulei, ocolind zonele deluroase, astfel încât drumul să vă fie la acelaşi nivel. Este extrem de important ca, pe tot parcursul drumului, atenţia să vă fie la cote maxime, deoarece numai astfel puteţi avea acces la energiile vital-telurice. Pentru o bună priză este indicat să fiţi conectat cu cât mai mulţi senzori fizici. Privirea trebuie să vă fie atrasă de drumul şerpuitor, de iarba, plantele şi florile din jur; auzul va fi ocupat cu sunetele valurilor, apoi cu cel al păsărelelor şi al foşnetului ierbii şi frunzelor de sub tălpi; simţul tactil va fi ocupat cu briza plăcută, eventual cu atingerea unor crengi de copaci sau a gâzelor din jur. De asemenea, puteţi culege câteva fructe din copacii din jur pentru a avea priză şi pe simţul gustativ. În acest mod, aveţi o bună conexiune cu meditaţia şi, implicit, cu energiile aflate în stare latentă în subconştient şi inconştient.

Veţi reveni apoi la plajă, dar de această dată o veţi parcurge în sens invers. Veţi avea aşadar oceanul pe partea stângă. Veţi merge liniştit, ascultând cum valurile se sparg de ţărm în timp ce paşii se afundă uşor în nisipul fin.

Această meditaţie ajută nu numai pentru accesarea şi echilibrarea unor energii din subconştient şi inconştient, dar este şi un excelent exerciţiu pentru creşterea capacităţii de concentrare.

 A şasea meditaţie va avea în vedere explorarea unor formaţiuni stâncoase care au un tipar special.

Veţi repera, nu foarte departe de plajă, câteva formaţiuni stâncoase, neobişnuite prin forma lor. Acest lucru vă va face să fiţi foarte curioşi şi veţi decide să mergeţi în direcţia respectivă. Ajunşi acolo, observaţi că unele stânci au chiar zeci de metri înalţime; formele ovale se îmbină cu formele drepte, iar culorile stâncilor sunt diferite de cromatica celorlalte formaţiuni stâncoase din insulă. Unele sunt albe, altele sunt gri, unele stânci au tonuri de galben iar altele au tonuri de brun-roşcat Privindu-le de aproape aveţi impresia că sunt parcă sculptate de către misterioşi sculptori uriaşi.

 Această meditaţie este un excelent tonic psihic, deoarece explorarea formelor stâncilor are efectul meditaţiilor cu simboluri din diversele tehnici Reiki. Dacă aveţi o bună vizualizare, puteţi avea un efect chiar mult mai puternic decât acestea, fără a avea nevoie de niciun fel de iniţiere sau acordaje. Veţi căuta să exploraţi fiecare formaţiune stâncoasă în parte. Veţi fi atenţi la înălţime, la culoare, la suprafaţa – dacă este dură sau fină, dacă sunt crăpături, şanţuri, dacă este rece sau caldă, dacă este o rocă dură sau moale. Priviţi-i apoi formele – dacă sunt curbe, drepte sau sunt forme combinate; observaţi apoi poziţia ei în raport cu celelalte formaţiuni stâncoase.

Observaţi care dintre acele stânci vă oferă posibilitatea de escaladare. Cel puţin trei-patru stânci pot fi escaladate. Nu vă fie teamă, deoarece nu puteţi păţi absolut nimic pe acea insulă, chiar dacă veţi cădea în cap sau dacă s-ar prăbuşi totul peşte voi. Aşadar, escaladaţi prima stâncă fără teamă. Simţiţi uşorul efort pe care îl faceţi la escaladare... Odată ajunşi în vârful ei, puneţi palmele pe ea. Simţiţi o energie specifică? Puteţi să o extrageţi folosindu-vă de intenţie şi de respiraţie? Începeţi să respiraţi calm şi regulat. Odată cu inspirul simţiţi cum energia stâncii pătrunde prin mijlocul palmelor voastre şi se răspândeşte în tot trupul. Simţiţi această energie ca fiind foarte reconformantă. Încercaţi apoi să extrageţi acea energie şi cu tălpile picioarelor. La fel ca înainte, încercaţi ca odată cu inspirul să extrageţi din energia stâncii cu ajutorul centrelor din tălpi. Difuzaţi-o apoi prin tot corpul odată cu expirul. Cum simţi această energie? Rămâneţi un minut sau două pe acea stâncă.

Mergeţi apoi spre alte stânci, şi escaladaţi-ţe şi pe acestea. Extrageţi energia din fiecare cu ajutorul centrilor energetici din tălpi şi picioare. Fiţi atenţi la senzaţiile resimţite atunci când extrageţi energie prin palme şi tălpi. Reţineţi ceea ce simţiţi în acele momente.

Dacă observaţi simboluri ciudate pe acei pereţi, nu ezitaţi să puneţi palmele peste ele şi să extrageţi energie. Dacă se întâmplă astfel, este foarte probabil ca în vieţile anterioare să fi fost călugăr într-unul din templele asiatice, şi să fi fost astfel iniţiat în câteva tehnici energetice. Munca făcută în acele vremuri pentru evoluţia spirituală nu se pierde; astfel aveţi parte de conexiuni infoenergetice gata făcute.

Mergeţi apoi la alte formaţiuni stâncoase. Observaţi crăpături mai mari în anumite porţiuni. În unele puteţi intra cu totul. Nu ezitaţi să pătrundeţi în interiorul acelor stânci. S-ar putea să aveţi parte de surprize dintre cele mai plăcute. Poate veţi descoperi lucruri inedite acolo. Poate că veţi găsi nestemate sau cristale speciale. Atingeţi-le! Ce culoare au? Luaţi-le în mână! Ce simţiţi?

Exploraţi din toate punctele de vedere acele formaţiuni stâncoase. S-ar putea să daţi peste lucruri la care nici v-aţi fi gândit înainte.

Acest tip de meditaţie este cu totul aparte deoarece formaţiunea de stânci atipice simbolizează zestrea noastră ancestrală, care nu se pierde odată cu trecerea în cealaltă lume. Acest tip de meditaţie, alături de celelalte, vă poate ajuta să recuperaţi ceea ce aţi pierdut odată.

Legat de această meditaţie, este foarte important să nu forţaţi nimic. Lăsaţi lucrurile să se desfăşoare în voie. Practic, trebuie să „alunecaţi” odată cu meditaţia, astfel că forţele subconştientului, alături de partea pozitivă din inconştient, să se echilibreze cât mai bine cu putinţă şi să lase loc conştientului. Acesta trebuie să avanseze cât mai mult cu putinţă pe terenul celorlalte două.

A şaptea meditaţie va avea în vedere explorarea unei păduri speciale, aflată foarte aproape de mijlocul insulei. Este meditaţia care vă va pune în conexiune cu energiile insulei prin intermediul ombilicului energetic.

Odată intraţi în meditaţie, veţi înainta rapid spre centrul insulei, unde se află o pădure mare, cu arbori semeţi. Încă de la intrare observaţi că pădurea pare să fie o entitate vie. Intraţi apoi în interiorul ei. Pe lângă păsărelele care vă încântă urechea cu ciripitul lor, în timp ce altele zboară din loc în loc, veţi observa chiar şi animale mai mari. Câte o veveriţă jucăuşă apare aproape la fiecare arbore căutând câte ceva de ronţăit, ba chiar puteţi zări şi câteva căprioare în planul îndepărtat care vă privesc cu timiditate. Însă ceea ce vă surprinde cel mai mult este senzaţia că pădurea în sine este vie. O simţiţi cu toată fiinţa voastră cum musteşte de vitalitate. Simţiţi nevoia să vă conectaţi cumva la ea, să vă hrăniţi cu energia ei.

Intraţi şi mai adânc în interiorul pădurii, până când aveţi impresia că sunteţi chiar în mijlocul ei. Aşezaţi-vă uşor pe pământul moale. Începeţi apoi să respiraţi liniştit şi ritmic. Vă cuprinde imediat o stare de pace şi echilibru interior. Rămâneţi aşa câteva minute...

Deodată simţiţi uşoare furnicături în jurul ombilicului; acestea devin din ce în ce mai puternice. La un moment dat simţiţi cum ombilicul vostru pulsează ritmic. Îndreptaţi-vă privirea spre el şi observaţi cum vibrează şi pulsează! Dintr-odată, observaţi că acesta este înconjurat de un abur lăptos care să măreşte tot mai mult. Aveţi impresia că vă creşte ceva, ca un tentacul, din zona ombilicului. Priviţi cum se măreşte tot mai mult acest tentacul! Priviţi-l cum creşte şi se îndreată spre pământ. În timp ce pătrunde în pământul moale al pădurii, vă cuprinde o emoţie plăcută, ca şi cum v-aţi fi întors acasă dintr-un lung şi obositor drum. Simţiţi cum acel tentacul pătrunde tot mai adânc în trupul pădurii. Senzaţia pe care o simţiţi este deosebit de plăcută şi de reconfortantă. În timp ce respiraţi, simţiţi cum noul vostru cordon ombilical se hrăneşte cu laptele pădurii, cu ceea ce are ea mai bun. Senzaţia pe care o aveţi este deosebit de plăcută.

Firele nevăzute, prin intermediul cărora în timpul perioadei intrauterine se hrănea întregul corp fizic, încep din nou să se regenereze în interiorul vostru. Simţiţi foarte clar cum aceste fire nevăzute, pleacă de la toate organele şi membrele corpului spre ombilic, unindu-se cu noul cordon ombilical. Simţiţi o nouă energie şi o puternică vitalitate.

În timp ce inspiraţi simţiţi că energia pădurii pătrunde în voi prin noul cordon ombilical energetic. Vizualizaţi şi simţiţi cum energia pădurii se dispersează în întreg corpul fizic. Continuaţi să vă alimentaţi astfel câteva minute bune, în timp corpul vostru emoţional resimte o stare deosebit de plăcută şi reconfortantă.

După ce v-aţi hrănit o perioadă cu energia pădurii, scoateţi din pământul moale noul cordon ombilical, folosind intenţia – instrumentul prin care vă „activaţi” noul cordon energetic, şi o readuceţi în zona ombilicului fizic. Rămâneţi apoi încă două-trei minute în liniştea pădurii, ascultând cântecul păsărelelor. Observaţi apoi murmurul din zona ombilicului, veţi simţi ceva ca o senzaţie de saţietate energetică dar şi o stare de afecţiune deosebită din partea naturii. Simţiţi ca şi cum mama Geea vă reprimeşte la sânul ei. Vă aşteapta să reveniţi la sânul ei de foarte multă vreme...

Nu uitaţi să mulţumiţi mamei Geea, dar şi pădurii, pentru că v-a hrănit cu energia ei! Simţiţi o mare bucurie interioară, deoarece ştiţi că oricând sunteţi binevenit(ă) să vă hrăniţi la sânul ei generos.

Aceasta este o meditaţie deosebit de puternică şi de eficientă, pentru refacerea energetică şi psihică. S-ar putea ca unii să simtă foarte puternic reactivarea cordonului ombilical al corpului energetic, astfel că este tentat(ă) să-l folsoească şi în natura reală. Este recomandat ca, pentru moment, acest lucru să nu fie făcut, deoarece conexiunea la energiile naturale comportă un oarecare risc. Aceste energii sunt foarte puternice şi fără o echilibrare pe corpurile fizic şi energetic, este posibil ca accesarea lor să vă creeze probleme. Reactivarea ombilicului energetic trebuie să se facă deci cu mare băgare de seamă, şi numai după ce corpul fizic este curat (alimetat sănătos) o bună bucată de vreme.

Cordonul ombilical energetic se află în stare latentă de funcţionare la toate persoanele. După ce cordonul fizic este tăiat la naştere, cordonul ombilical energetic mai funcţionează încă circa şapte ani; copilul hrănindu-se energetic în această perioadă atât cu energia vitală a mamei cât şi cu cea a tatălui. Este, de fapt, un schimb reciproc avantajos, copilul ia din surplusul părinţilor iar părinţii realizează un transfer de energie vitală pură din partea copilului (deţinută în exces de copil). După cei şapte ani ombilicul energetic intră într-o stare de "latenţă", aşteptând momentul unei reactivări.

Persoanele se sex feminin sunt mult mai avantajate, atunci când doresc reactivarea cordonului ombilical energetic, faţă de persoanele de sex masculin deoarece acest proces presupune o mai puternică implicare din punct de vedere emoţional. Iar femeile stau mult mai bine la acest capitol decât bărbaţii.

-va urma-