RR: Nu este
prima dată când s-a pus problema unui astfel de proiect. Ce anume ar putea sta
la baza unui proiect pe nume România de mâine?
Aral: În primul
rând, este necesară o curățenie generală. Aceasta se va face atât la nivel
individual cât și la nivel instituțional. Este primul lucru de care aveți
nevoie! Puteți socoti această curățenie generală ca fiind fundația pentru
construcția unei noi Românii!
RR: La nivel
individual, este relativ ușor de făcut această curățenie. Trebuie doar să vrei!
Aceasta presupune implementarea unor principii sănătoase de viață, bazate pe
etică, bun simț, respect etc. Cu toții le știm! Avem însă o problemă cu aceia
care ajung în anumite poziții din ierarhia socială, și care odată ajunși acolo
uită de unde au plecat și, mai ales, uită pentru ce au fost aleși. Nu puțini
sunt cei care se folosesc de aceste funcții, atât pentru binele personal cât și
pentru avantajul economic al unor grupuri de interese. Instituțiile statului
par niște cluburi de noapte, în care o mână de oameni se consideră stăpâni
peste toți ceilalți. Sau mai pe limba noastră, aceste instituții sunt „sate
fără câini”.
Aral: Dar
trebuie să înțelegeți că ele sunt reflexia voastră.
RR: Și totuși,
cred că toate instituțiile au un statut, regulamente, chiar principii. Cine
încalcă aceste reguli ar trebui să fie aspru sancționat sau chiar revocat din
funcție. Problema noastră, încă din cele mai vechi timpuri, a fost faptul că nu
legea a contat ci conducătorii. Fostul președinte comunist avea o vorbă atunci
când încălca legea: „nu legile ne-au făcut pe noi ci noi am făcut legile”.
Aral: De ce nu
aplicați această regulă și voi. Amintiți-le, cât mai des cu putință, că voi
sunteți cei care i-ați pus acolo și nu invers. Construiți mecanisme prin care
să-i forțați să-și respecte angajamentele și promisiunile făcute.
RR: Mișcările
de genul celor din Piața Universității ar fi un mecanism eficient. Ar mai fi și
implicarea unei părți a justiției în lupta cu marile rețele de corupție. Dar se
pare că nu este îndeajuns.
Aral: Acționați
pe toate mediile. Politicienii, precum și persoanele cu influență din spatele
lor, sunt mult mai vulnerabili decât erau cu ani în urmă. La ora actuală, lumea
voastră se bazează foarte mult pe mediul informațional. Construiți oglinzi
pentru fiecare instituție, și chiar pentru fiecare politician în parte. Cei
care l-au votat au dreptul să-l critice și să-i ceară socoteală pentru ce a
făcut sau nu a făcut.
RR: Să
presupunem că în următoarea perioadă va fi o mobilizare exemplară pentru
curățenia generală, atât pe plan personal cât și pe plan instituțional. Care ar
putea fi următorul pas? Ce ar putea sta la primul nivel al noii construcții pe
nume Românie de mâine?
Aral: A discuta
despre acest lucru înainte de curățenia generală nu vă ajută cu nimic, ba
dimpotrivă, v-ar devia atenția de la curățenie. Sunt multe semințe deosebite în
această grădină frumoasă numită România, dar solul nu este bine pregătit.
Gândurile, vorbele și faptele voastre să fie, pentru moment, canalizate în
această direcție. Fiți convinși că, după această etapă, totul va decurge bine,
din absolut toate punctele de vedere. În acest moment, nimic nu este mai
important decât curățenia generală!
RR: Dar există
cu siguranță un astfel de plan?
Aral: Credeți
că un fermier, atunci când plantează semințe în ogorul său, face planuri despre
cum va crește planta? Nu își va bate capul cu acest lucru deoarece știe că planta
va crește fără a fi afectată de planurile lui. Treaba lui a fost să pregătească
pământul. Nu uitați că fiecare om are un sâmbure divin în sufletul său. Acest
sâmbure va da rod atunci când ansamblul trup-minte-suflet este pregătit.
RR: Iar în
sâmburele divin al fiecărui român există și un plan pentru România de mâine?
Aral: Da! Nu
degeaba v-ați născut aici!
RR: Deci
revenim la formula clasică... Rezultatele la nivel social vor dura mai mulți ani.
Aral: Da, va
mai dura o vreme!
RR: Suntem
realiști, știm că schimbările la nivel social, economic, chiar politic, nu se
pot face peste noapte. Dar vrem să înceapă mișcarea către direcția cea bună! Acum,
lucrurile nu se mișcă în nicio direcție. Suntem ca o navă petecită într-un
ocean foarte agitat. O hartă și o busolă este ceea ce ne lipsește acum. Poate
și un alt echipaj.
Aral: Cu toții faceți
parte din acest echipaj. Când veți termina curățenia generală, sub grămezile de
mizerie veți descoperi o hartă care vă va conduce către comori minunate. Iar
busola este însăși inima voastră! Când veți învăța să vă ascultați inima veți
găsi și busola.
RR: Simt că
ceva frumos se va întâmpla în țara asta în perioada următoare. Un nou suflu!
Simt cum răsar zorii lumii de mâine! O simt cumva în vibrația pe care o transmiți!
Nu știu dacă îmi ascunzi acest lucru sau poate că nu pot decodifica mai bine
informațiile pe care mi le transmiți. Știu că peste 50 de ani va fi o grădină
minunată aici. Am simțit-o din plin când am făcut acel salt temporal! Dar acum,
în aceste vremuri, există multă nefericire, nesiguranță, lehamite, răutate...
Suntem mulți cei care cerem ajutorul din Înalt pentru a primi alinare și, mai
cu seamă, îndrumare. Poate că am dori să primim ceva mai mult decât încurajare
și îndemnuri.
Aral: Voi ați
ales să veniți aici pentru a evolua. Știați cu toții care sunt condițiile! Aici
veți învăța să redescoperiți și apoi să manifestați iubirea din inimile voastre!
Ați venit aici ca să învățați lecția curajului, a răbdării, a voinței! Ați
venit aici pentru a redescoperi pacea, armonia. Aveți tot ce vă trebuie pentru
a trăi fericiți, în pace și bunăstare! Sunteți tot timpul îndrumați! Noi
comunicăm prin scânteia voastră divină, prin ceea ce numiți sinele vostru
divin. Știi bine că noi nu putem comunica eficient decât atunci când inima
voastră râde, când sunteți în armonie cu voi și cu tot ceea ce vă înconjoară.
RR: Câteodată
vă simt în preajma noastră chiar și atunci când trecem prin momente grele și
foarte grele, și nu odată am simțit o privire rece, oarecum nepăsătoare.
Aral: Ai
perceput părerea celorlalți oameni vizavi de noi. Dramele și tragediile voastre
nu le puteți pune în sarcina noastră. Nici nu puteți fugi de responsabilitatea
propriilor voastre decizii.
RR: Nu mă refer
la oamenii care reprezintă vechea generație, vechea vibrație, ci la noua
generație. Mor din ce în ce mai mulți tineri și foarte tineri. Simt că este
alegerea lor... Să-și fi ales greșit locul de întrupare?
Aral: Nu o fac
pentru că au ales greșit locul de întrupare, ci o fac din spirit de sacrificiu!
O fac pentru a vă ajuta, pentru a vă mobiliza, pentru a crea punți de legătură,
pentru a vă îndruma mai bine. Nu era nevoie de sacrificiul lor! O fac pentru că
voi eșuați!
RR: M-a obosit
transmisia aceasta. Simt o presiune mare în interior dar și o oarecare stare de
neputință. Știu că mi-ai transmis mai multe date, dar eu nu am fost capabil să
înțeleg mai multe, să decodific mai în profunzime. Am să lucrez mai mult în
viitor.
Aral: Vei lua o
pauză, după care te vei elibera de conexiunea cu media societății. Acum ai
altele de făcut. Continuă ce ai început și concentrează-te pe munca ta. Ți-am
trimis un pachet informațional complex, iar în viitor trebuie să-l decodifici.
RR: Iți
mulțumesc pentru tot!
************
Trebuie să spun
că s-a întâmplat ceva deosebit către sfârșitul acestei transmisii. În timp ce
am primit acest “pachet informațional”, a avut loc o oarecare deschidere
spre spațiile așa-zis înalt vibraționale, astfel că am simțit aproape de mine atât
vibrații foarte familiare și dragi mie, precum cele ale lui Zamolxe,
Iisus-Sananda, Ral și câteva entități pleiadiene, dar și vibrațiile
înaintemergătorilor, ale înaintașilor noștri. Simțeam în jurul meu tot alaiul de
conducători, oameni de stat, figuri ilustre ale spiritualității și culturii
românești din toate timpurile... Deși totul a durat foarte puțin, le-am
perceput vibrația destul de clar. Priveau la ceea ce se întâmplă cu societatea
românească în aceste vremuri iar sentimentul tuturor era o combinație de milă,
dezgust și uimire.
Mi-am dat seama
de penibilul situației în care m-am pus. Am realizat cât de adevărat este ceea
ce mi-a spus Aral, anume că avem absolut tot ceea ce ne trebuie pentru a trăi
în pace, armonie și fericire în această grădină deosebită numită România. Poate
că e și din cauza unui anumit orgoliu, dar m-am simțit penibil în tot acest
peisaj. Mi-a fost chiar rușine că fac parte din această generație care nu știe
ce vrea, care nu are încredere în propriul destin, care nu este în stare să-și
încropească un plan de viitor. Toți acești înaintași se simțeau cumva înșelați,
de parcă munca și sacrificiul lor, de sute de ani, au fost irosite în zadar.
Poate că a fost
doar percepția mea... deși nu cred!
